Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 februarie 2010

Locatarul himeric

Autor: Roland Topor
Titlu: Locatarul himeric
Editura: Nemira, Babel, Bucuresti, 2010; 176 pagini; 18.9 RON
Traducere: Ion Doru Brana
Titlul original: Le Locataire chimérique (1964)
Nota data de mine: **** si ceva (din 5)

Locatarul himeric este primul roman scris de Roland Topor; cartea a fost adaptata cinematografic in 1976 (The Tenant, regizat de Roman Polanski si considerat unul dintre cele mai de speriat filme de groaza din istoria cinematografiei). Topor a fost scriitor, ilustrator, pictor, poet, actor, redactor al revistei Elle, si, postum, satrap oficial al Colegiului de ‘Patafizica. El este si cel care a adus in atentia lumii personajul abject numit Max Lampin, tapul ispasitor universal.

Citind Locatarul himeric, il poti compara pe Topor cu Kafka (pentru frumusetea labirintului fara scapare pe care-l construieste) sau cu Philip K. Dick (pentru ca-i greu de inteles – pentru personaje si uneori pentru cititor – cine-i viu, cine-i mort si cine-i nebun).

Cartea ni-l prezinta pe tanarul Trelkovsky, un om la locul lui care trebuie sa isi gaseasca urgent o locuinta. Muncitor, respectuos, econom, Trelkovsky il convinge pe proprietarul unei cladiri cu apartamente ca va respecta intrutotul cerintele locului (fara copii, fara femei, fara animale de casa, fara zgomot). Singurul lucru care-i mai ramane de facut e sa astepte ca fosta chriasa sa moara. Numita Simone Choule se aruncase de la etaj, nu se stie de ce, si de moartea ei depindea daca Trelkovsky va avea sau nu un acoperis deasupra capului.

Dorintele tanarului nostru se indeplinesc, si o vreme lucrurile merg struna. Dar fapte tot mai stranii incep sa se petreaca in cladire – vecinii devin tot mai amenintatori, tot mai deranjati de orice face Trelkovsky, desi acesta face totul pentru a se conforma regulilor lor. Incepand sa creada ca viata sa este amenintata, el incearca sa fuga, sa se opuna, sa se salveze cumva dintr-un cosmar tot mai adanc.

Intamplarile din Locatarul himeric pot fi interpretate intr-un fel sau in altul, cititorul e liber sa caute singur iesirea dintr-un labirint infricosator sau sa decida ca iesirea nu e relevanta pentru el pentru ca nici labirintul nu e. Cartea mi s-a parut remarcabila pentru ca ea te forteaza (printr-o scriitura precisa si frumoasa) sa iesi in afara lumii tale, sa traiesti in corpul unei persoane din genul carora nu doresti niciodata sa fii.

Bonus:

Blogul biografului lui Roland Topor si un interviu cu acesta din urma.

Read Full Post »