Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 februarie 2010

Jem

Jem

Autor: Frederik Pohl
Titlu: Jem – The Making of a Utopia
Editura: Gollancz, UK, 2001; 300 pagini; 30 RON
Titlul original: Jem (1979)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Jem a fost nominalizata in 1979 la premiul Nebula si in 1980 la premiile Hugo si Locus. De-a lungul cartii ii urmarim pe cei cativa colonisti pamanteni ajunsi pe planeta Jem, o lume inospitaliera (pentru ca oamenii sunt alergici la orice de pe ea) si populata de trei specii inteligente si certate intre ele. Desi prima jumatate a cartii pare sa fie doar despre extraterestri si despre societatile din care ei fac parte, inspre sfarsit devine clar faptul ca umanitatea e cea pusa sub lupa de Pohl.

Ca in multe alte romane despre excursii pe alte planete, Jem te minuneaza la inceput: peisaje stranii luminate de un soare rosu si aproape stins, oameni-balon care emit uneori substante cu efecte distractive, oameni-cartitia care traiesc doar sub pamant, intr-un frumos matriarhat, oameni-goange cu ciudate ritualuri de imperechere. Incercarile si apoi succesul oamenilor de-a intra in contact cu extraterestrii te fac pe alocuri sa uiti ca si colonistii sunt impartiti in trei tabere concurente: cea a Blocului Alimentelor, cea a Blocului Combustibililor si cea a Blocului Oamenilor. Cele trei tabere importa dusmaniile de pe Pamant si lor le revine sarcina de-a asigura supravietuirea omenirii (adica a partii din ea care-i din Blocul potrivit) in cazul in care se incalzeste brusc conflictul de pe planeta natala.

Jem e tributara epocii in care a fost scrisa, iar problemele puse in carte pot parea ciudate cuiva care nu a trait in anii Razboiului Rece. Ea ne vorbeste de fapt despre un posibil sfarsit al omenirii si despre ce s-ar putea intampla daca oamenii continua sa fie lacomi, xenofobi si dusmanosi. In Jem nu exista nici un pic de speranta pentru evolutia speciei umane; oamenii lui Pohl distrug linistiti ecosisteme, culturi, planete si suflete doar pentru ca unii dintre ei sa aiba putere (politica, economica, militara, spirituala) asupra celorlalti, iar utopia celor dominanti este distopia celorlalti.

Personajele din Jem sunt destul de elaborate; ajungi sa tii cu „cei buni” (desi Pohl iti da peste nas la sfarsitul cartii), dar nu-i chiar simplu sa ii detesti pe cei rai. Pohl m-a suprins de cateva ori de-a lungul cartii si a reusit, mai ales, sa creeze o argumentatie foarte buna si un cadru ingenios pentru ideile lui. O carte destul de buna, deci, mai buna decat altele pe care le-am citit de acelasi autor.

Read Full Post »