Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 februarie 2010

MP2

Editor: Horia Nicola Ursu
Titlu: Millennium Fantasy & Science Fiction 2 – sase ani de Fictiuni
Editura: Millenium Press, Satu Mare, 2009; 300 pagini; 30 RON
Nota data de mine: as inclina spre un ** (din 5)

Spuneam acum ceva vreme despre Millenium 1 ca e o antologie onorabila, cu destul de multe texte bune. Cu toata bunavointa, si cu o adastare indelungata asupra acestei a doua antologii, mi-e foarte greu sa spun si despre ea acelasi lucru. Am izbutit sa citesc aproape toate textele, mai putin ultimele doua, si impresiile placute sunt putine.

Ca prima remarca, as mentiona faptul ca antologia e mult mai mult F decat SF. Ea incepe cu o povestire fantasy scurta si simpatica semnata de Michael Haulica: Anotimpul de praf. In aceasta poveste toti oamenii sunt hidosi, cocosati si diformi, dar din cand in cand se nasc printre ei oameni drepti si frumosi, imediat discriminati de ceilalti. Iar noi aflam cum doi intre acestia reusesc sa schimbe pentru totdeauna lumea lor.

Urmatoarele cateva povestiri, ceva mai putin reusite, sunt de asemea fantastice: in Priveste inainte cu manie (Don Simon) am citit despre niste indivizi vanati prin Delta Dunarii de-un soi de zburatoare carnivore, in Complexul lui Oedip (Liviu Radu) un domn trece de numeroase teste doar pentru a se intalni apoi cu o himera, in Sobolanul (Ladislau Daradici) vrajile facute asupra unui sobolan au efect asupra unui om, in Rayadatis (Ana-Veronica Mircea) avem cateva pasaje destul de interesante despre firele timpului care se unesc si apoi se despletesc, dar cadrul fantastic nu le face cinste. Totusi, aceasta din urma este printre cele mai reusite din volum.

Ce mi-a placut cel mai putin la cele mai multe fantezii din antologie: sunt diluate, mizeaza pe un clenci final pentru care citesti uneori zeci de pagini de mainstream banal, atentia care trebuie sa le fie acordata e mult mai mare decat placerea lecturii lor (fie pentru ca sunt previzibile, fie pentru ca scriitorul amana prea mult introducerea unei intrigi, fie din alte motive).

Povestirile SF din antologie mi-au placut ceva mai mult. Cea mai buna mi s-a parut Cainii nu pot iubi (Radu Pavel Gheo), o poveste de dragoste dintr-o lume in care oamenii pot cu usurinta sa devina animale de companie. Povestea e alerta, scrisa clar, suprinzatoare pe alocuri si umana.

Imparatul de inghetata (Ana-Maria Negrila) e aproape la fel de bun: dupa o glaciatiune, oamenii (unii dintre ei cu puteri paranormale) traiesc in cateva enclave mai calduroase, in turnuri imense. Textul e interesant din punctul de vedere al lumii create, dar nitel confuz in ceea ce priveste intriga.

Ultimul text despre care am ceva de spus e In umbra legii (Costi Gurgu), o satira reusita in care e pusa sub lupa o fateta a mandriei nationale. Ea ii face pe guvernanti sa interzica nu doar exportul operelor de arta (bogatii ale fiecarei natiuni), ci si libera circulatie a artistilor (datori sa creeze acele bogatii). Umorul devine un pic cam fortat in momentul in care autorul alege sa introduca in poveste tot felul de baieti cu ochi albastri, dar, una peste alta, textul mi-a placut.

Ca amestec de texte, antologia se distinge prin abundenta celor care fac apel la grotesc si la scabros si, cum am mai spus mai sus, printr-o selectie net in favoarea fantasticului. Partea buna este ca am avut ocazia sa citesc cateva texte bune care aparusera mai demult si pe care le ratasem atunci.

Read Full Post »