Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2010

Wyrm

Wyrm

Autor: Orson Scott Card
Titlu: Wyrm
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2010; 432 pagini; 25 RON
Traducere: Roxana Brinceanu
Titlul original: Wyrms (1987)
Nota data de mine: *** (din 5)

Wyrm e una dintre cartile de sine statatoare ale lui Orson Scott Card, dar nu e neaparat surprinzatoare. Ca si in povestile lui Ender, ca si in alte carti ale autorului, ea a fost scrisa pentru a analiza (sau poate chiar prezenta) o parte din parerile autorului despre natura umana. In Wyrm este dezbatut conceptul de liber arbitru, modul in care ne poate duce el la pierzianie si factorii care ne pot da impresia ca il avem.

Personajul principal din roman e Patience, o tanara sclava adolescenta care a fost crescuta pentru a-l servi pe Heptarhul planetei ei. Tatal ei e diplomat, iar Patience este educata pentru a-i calca pe urme. Problemele ei incep atunci cand afla ca ea este, de drept, conducatoarea Heptarhiei si, mai mult, ca este a saptea fata a celei de-a saptea fete a primului conducator. Religia locului afirma ca aceasta persoana il va naste pe Kristos si se va lupta cu Raul, iar in urma bataliei lumea va fi distrusa pe vecie sau salvata pe vecie (interpretarile difera).

Patience afla ca pe lumea ei, Imakulata, oamenii sunt colonisti, ca odata cu venirea lor intreaga viata de pe Imakulata s-a modificat, ajungand sa imite speciile pamantene, ca pe Imakulata exista o specie inteligenta autohtona care se zbate si ea imite oamenii. Si acestia sunt wyrmii, mai precis Unwyrm, ultimul dintre ei. El trebuie sa se imperecheze cu un om cu gene cat mai vivace, pentru ca din combinarea lor sa rezulte niste fapturi cu chip de om si inima de wyrm.

Patience este aleasa sa si ea incepe sa simte tot mai mult chemarea lui – un soi de telepatie extrem de puternica. Si pleaca la drum, culegand pe parcurs tovarasi variati. Fiecare dintre ei stie ca Unwyrm trebuie sa fie omorat pentru ca ei (si speciile lor respective) sa supravietuiasca. Dupa sectiunea aceasta destul de scurta a descoperirii urmeaza una lunga de tip quest in care Patience merge inspre salasul lui Unwyrm, isi gaseste rezerve tot mai mari de autocontrol pe masura ce wyrmul o controleaza tot mai mult, si invata in ce oameni poate sa aiba incredere.

Aceasta calatorie e destul de lunga, si dupa o prima parte in care descoperirile se tin lant ea a fost cam dezamagitoare. In primul rand pentru ca e destul de lunga si de lipsita de evenimente; apoi, pentru ca e plina de interogatii de tipul „oare ii voi putea rezista lui Unwyrm, sau el ma controleaza deja fara ca eu sa stiu asta?”, interogatii care isi gasesc in final un raspuns destul de plat: „daca esti printre prieteni atunci nu ti se va intampla nimic rau”. Finalul cartii mi s-a parut grabit, aruncat pentru ca povestea sa se incheie cu bine dar fara sa dea vreo explicatie credibila despre cum s-a putut ajunge la binele respectiv.

Intreaga carte mi-a dat impresia unei incercari nereusite de a explica anumite idei religioase pe intelesul tuturor. Personajele cartii sunt, fiecare dintre ele, personificari ale anumitor emotii, iar morala de la final ne spune ca vointa poate fi controlata de credinta, puterea de blandete s.a.m.d. Iar liberul arbitru, de care spuneam mai sus, este liber arbitru doar daca faci ceea ce aproba comunitatea. Discutabil.

Read Full Post »

Poezie de sambata

The Flowers

by Robert Louis Stevenson

All the names I know from nurse:
Gardener’s garters, Shepherd’s purse,
Bachelor’s buttons, Lady’s smock,
And the Lady Hollyhock.

Fairy places, fairy things,
Fairy woods where the wild bee wings,
Tiny trees for tiny dames–
These must all be fairy names!

Tiny woods below whose boughs
Shady fairies weave a house;
Tiny tree-tops, rose or thyme,
Where the braver fairies climb!

Fair are grown-up people’s trees,
But the fairest woods are these;
Where, if I were not so tall,
I should live for good and all.

Read Full Post »

Un om in intuneric

Autor: Paul Auster
Titlu: Un om in intuneric
Editura: Polirom, Iasi, 2010; 228 pagini; 23 RON
Traducere: Daniela Rogobete
Titlul original: Man in the Dark (2008)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Man in the Dark este cel de-al saisprezecelea roman al lui Paul Auster, daca am calculat eu bine. Cartea nu a castigat nici un premiu literar important. Ea poate fi incadrata genului distopiei sau celui al istoriei alternative, pentru ca multe dintre intamplari au loc intr-o America in care victoria in alegerile din anul 2000 a lui George W. Bush si prostestele vehemente iscate de ea au dus la un razboi civil de durata intre cei pro-Bush si ceilalti.

Toate acestea sunt imaginate de personajul principal al cartii, August Brill. Batran, vaduv, invalid, el locuieste alaturi de fiica si de nepoata sa intr-o casa descrisa ca o adevarata Vale a Plangerii. Asta pentru ca fiecare dintre ei a fost lovit de nenumarate tragedii personale, si fiecaruia ii este foarte greu sa treaca peste ele si sa isi duca viata mai departe. Brill nu poate sa doarma, si isi imagineaza, intre diverse ganduri despre cum s-a ajuns aici, America alternativa despre care vorbeam mai sus.

Personajul central din fantezia batranului e un barbat pe nume Owen Brick. El e transportat brusc intr-o tara bantuita de razboi, in care oamenii sunt disperati, violenti si gata sa faca orice pentru a iesi din aceasta situatie. Brick afla ca are grad de caporal intr-una dintre cele doua armate adverse, ca razboiul a saracit America si a izolat-o de restul lumii si ca el este singurul care poate schimba mersul lucrurilor. Asta pentru ca el se poate intoarce in lumea lui si il poate ucide pe cel responsabil de raul din lume – batranul Brill, cel care isi imagineaza totul.

Temele discutate in carte: vinovatia autorului fata de personajele sale (pentru ca face cu ele orice isi doreste); dragostea si camaraderia (ultima fiind cea care da sens relatiilor dintre oameni); razboiul ca factor de coeziune al SUA (cel din Irak, in acest caz, fara de care conflictele interne ar fi putut sa devina violente).

Am citit destul de repede Un om in intuneric si unele parti mi-au placut destul de mult – mai ales cele de inceput, povestea incepe sa stagneze la un moment dat. Nu pot totusi sa nu remarc ca Paul Auster a scris aici un roman mai modest decat cele pe care le-am citit pana acum. Profunzimea lipseste in analizarea relatiilor interumane si in cea a politicii americane – „uniti prin razboi” pare sa fie oarecum simplist. O carte onorabila, in concluzie, dar cu multe parti care scartaie dintr-un motiv sau altul.

Read Full Post »

Leapsa – personaje ale copilariei

Am primit de la capricornk13 o leapsa care spune cam asa:

„Care sunt eroii tăi preferaţi, copii, din cărţile copilăriei?”

Mi-a luat ceva timp sa ma gandesc si sa aleg dintre toate personajele care-mi plac pe cele care corespund macar cat de cat cerintei. Topul ar arata (azi, cel putin) cam asa:

1. Alia Atreides (seria Dune). Am citit prima oara despre viata ei cand eram copil si a fost si ea copil la un moment dat, in serie. La pachet cu ea se pot include si Ghanima si Leto II.

2. Mowgli

3. Remi, baiatul din Singur pe lume

4. Huckleberry Finn

5. Pinocchio

6. Unii dintre Ciresari, nu mai stiu care, se pare ca nu a fost o dragoste de-o viata intreaga.

7. Tivisoc si Tivismoc – doi baieti (olteni, daca tin bine minte) care au numeroase aventuri. Daca are cineva cartea ofer bani buni pentru ea, eu am pierdut-o.

8. Fetita cu chibrituri

9. Dorothy cea din Kansas

10. Heidi

Cam asta ar fi; le trimit leapsa mai departe lui Cinabru si lui dreamingjewel, daca au timp si dispozitie pentru rememorari livresti.

Read Full Post »

Vot!

Clasamentele CititorSF

Intreaga suflare sefista este invitata la vot. Pana in 31 martie are loc pe site-ul CititorSF etapa de nominalizari pentru Clasamentele pe 2009, iar din 2 aprilie se va trece la votul final.

Detalii aici.

Read Full Post »

Poezie de sambata

Fairy-Land

by Edgar Allan Poe

Dim vales- and shadowy floods-
And cloudy-looking woods,
Whose forms we can’t discover
For the tears that drip all over!
Huge moons there wax and wane-
Again- again- again-
Every moment of the night-
Forever changing places-
And they put out the star-light
With the breath from their pale faces.
About twelve by the moon-dial,
One more filmy than the rest
(A kind which, upon trial,
They have found to be the best)
Comes down- still down- and down,
With its centre on the crown
Of a mountain’s eminence,
While its wide circumference
In easy drapery falls
Over hamlets, over halls,
Wherever they may be-
O’er the strange woods- o’er the sea-
Over spirits on the wing-
Over every drowsy thing-
And buries them up quite
In a labyrinth of light-
And then, how deep!- O, deep!
Is the passion of their sleep.
In the morning they arise,
And their moony covering
Is soaring in the skies,
With the tempests as they toss,
Like- almost anything-
Or a yellow Albatross.
They use that moon no more
For the same end as before-
Videlicet, a tent-
Which I think extravagant:
Its atomies, however,
Into a shower dissever,
Of which those butterflies
Of Earth, who seek the skies,
And so come down again,
(Never-contented things!)
Have brought a specimen
Upon their quivering wings.

Read Full Post »

Nation

Autor: Sir Terry Pratchett
Titlu: Nation
Editura: Corgi, UK, 2009; 410 pagini; 32 RON
Nota data de mine: ***** (din 5)

Nation este o carte scrisa pentru un public tanar si este, in felul ei, perfecta. Ea are multe de oferit si cititorilor maturi, chiar daca pe alocuri e mai putin sofisticata. Povestea poate fi integrata genului SF, pentru ca intamplarile au loc intr-un univers paralel in care istoria lumii este un pic alta decat cea pe care o stim.

Un val seismic imens ii aduce impreuna pe Mau si pe Daphne, doi adolescenti care sunt nevoiti sa re-cladeasca civilizatia umana pe o insula pustiita. Mau, locatar mai vechi al insulei, a pierdut in cataclism tot ce ii era mai drag – familia si intreaga sa Natiune. Comunicarea cu Daphne e destul de grea la inceput, pentru ca ea vorbeste doar engleza si mai este, pe deasupra, si o lady desavarsita.

Povestea din Nation are cateva fire clare: citim despre cum cei doi se imprietenesc (intre ei si cu lumile din care vine fiecare); despre cum ei ii ajuta pe supravietuitorii care naufragiaza, pe rand, pe insula; despre cum Mau isi cearta zeii pentru ca au permis pieirea atator oameni; despre cum el, ajuns sef de Natiune, descopera cum sunt condusi oamenii, ce sunt zeii si cum te pot ei ajuta; in sfarsit, despre iesirea din exceptional si intoarcerea la locul tau. Pratchett strecoara prin poveste pirati, papagali vorbitori, schelete, stafii si comori fabuloase, recuzita potrivita deci.

De ce mi-a placut Nation: strecurata in povestea de aventuri (destul de palpitanta) este una filosofica, umanista si cred ca pe intelesul tuturor. Pildele abunda, invatamintele despre lume si viata la fel, dar ele sunt ambalate frumos si nu sunt prezentate intruziv. Personajele principale sunt simpatice si inteligente, decorul e plin de amanunte placute ochiului, iar dezvalurile dinspre finalul cartii sunt bine gandite (si surprinzator de bine primite, dupa parerea mea, dat fiind faptul ca inverseaza total relatiile de putere dintre nord si sud).

Umorul din Nation e mai linistit si mai subtil decat cel din Lumea Disc, iar cartea e pe alocuri trista. Pentru un cititor tanar e fara indoiala firesc sa intre in lumea cartii; pentru unul mai matur anumite artificii au fost prea la vedere – autorul s-a folosit un pic cam des de simetrii, de exemplu. Totusi e o carte frumoasa si poate fi citita cu placere la orice varsta.

Bonus:

Recenzia lui Jen la CititorSF.

Read Full Post »

Poezie de sambata

Provisions

by Margaret Atwood

What should we have taken
with us? We never could decide
on that; or what to wear,
or at what time of
year we should make the journey

So here we are in thin
raincoats and rubber boots

On the disastrous ice, the wind rising

Nothing in our pockets

But a pencil stub, two oranges
Four Toronto streetcar tickets

and an elastic band holding a bundle
of small white filing cards
printed with important facts.

Read Full Post »

Axa

Axa

Autor: Robert Charles Wilson
Titlu: Axa
Editura: Nemira, Bucuresti, 2010; 464 pagini; 28 RON
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Titlul original: Axis (2007)
Nota data de mine: *** (din 5)

Axa face parte dintr-o trilogie inaugurata cu Turbion si care se va incheia cu Vortex. Cartea nu a castigat niciun premiu SF important. Mi s-a parut mai slaba decat predecesoarea sa, dar la multe trilogii cartea din mijloc e mai putin reusita decat extremele.

Intamplarile din carte au loc la cativa ani dupa cele din Turbion. Oamenii au colonizat planeta Equatoria (cea pe care se ajunge trecad prin Arcada), au construit orase si economia locala zbarnaie. Problemele incep cand din cer incepe sa cada o pulbere gri semanand cu cenusa dar fiind de fapt compusa din urmele carbonizate ale unor mecanisme care seamana foarte bine cu ideea oamenilor despre ipotetici.

Ce este cenusa aceasta, de ce odata cu aparitia ei a inceput sa se cutremure pamantul, toate acestea vor fi aflate doar de cativa oameni pe care intamplarea i-a adus in miezul actiunii. Cel mai important dintre ei este Isaac, un copil care s-a nascut doar datorita stiintei martiene si care este singurul care are o sansa sa vorbeasca cu ipoteticii. Isaac e de fapt un experiment, iar in jurul sau graviteaza cativa adulti care vor sa afle motivul pentru care a fost facut experimentul si justificarea pretului sau. Iar cand Isaac isi afirma dorinta tot mai presanta de a calatori spre nord intreaga congregatie pleaca la drum, inspre raspunsurile cautate de fiecare.

Axa mi s-a parut un pic cam lunga si un pic can lenta – aflam putine lucruri pana la urma, iar placerea urmaririi evolutiei personajelor este umbrita de ideea ca ele nu vor mai conta in ultima parte a seriei si, uneori, de faptul ca personajele in cauza nu sunt deosebit de placute. Lumea in care se invart ele este insa fascinanta; pot doar sa sper ca in ea se vor intampla mai multe in volumul urmator.

Bonus:

Aici puteti citi recenzia scrisa de Aspoiu pe CititorSF.

Read Full Post »

Chestiuni

* Anuntul (unul dintre cele mai imbucuratoare din 2010): din aceasta luna exista revista SF&F Galileo.

Galileo

Pe blogul lui Horia Ursu se pot gasi informatii despre format, cuprins, periodicitate, abonamente si asa mai departe. Eu sunt abonatul cu numarul 7 🙂

Ce am mai citit interesant pe web:

* Doua articole oarecum complementare: unul despre „de ce sunt nefaste personajele feminine puternice” si celalalt despre cum se face ca dupa decenii de lupta feminista s-a ajuns ca 60% dintre fete sa isi doreasca sa se faca manechine sau stripteuze cand vor fi mari.

* Cateva cugetari despre relatia dintre cititor si scriitor.

* O discutie despre evolutia lecturii in era digitala.

Read Full Post »

Older Posts »