Autor: Margaret Atwood
Titlu: Surfacing
Editura: Virago, UK, 2009; 251 pagini; 40 RON
Nota data de mine: ***** (din 5)
Acesta e cel de-al doilea roman publicat de Margaret Atwood; prima editie a cartii a aparut in 1972, la patru ani dupa The Edible Woman. Romanul a fost ecranizat in 1981.
In Surfacing citim despre o femeie care calatoreste inspre nordul Canadei, locul copilariei sale, alaturi de trei prieteni. Ea nu a mai fost acolo de foarte mult timp, dar acum trebuie sa mearga pentru ca tatal el a disparut fara urma. Vom afla mai tarziu despre ea ca nu a implinit inca 30 de ani, ca a avut un sot si un copil si ca a fost ranita de ei, dar nu ii vom sti niciodata numele.
Ajunsa in casa parintilor – rustica, situata pe malul unui lac indepartat – ea incepe sa isi aminteasca toate actiunile necesare unui trai comod: pescuitul, facutul focului, munca prin gradina, vizitarea toaletei din padure, descoperirea cararilor si a ciupercilor neveninoase. Pe masura ce isi reaminteste actiunile pe care le invatase cand era mica, ea incepe sa traiasca si intamplarile din copilarie si ajunge pana la urma sa analizeze modul in care a ajuns ea ceea ce e acum – modul in care fiecare intamplare si fiecare cuvat au adus-o aici.
Dintre temele cartii (destul de complexa si de stufoasa) m-au interesat la aceasta lectura doar cateva:
– rolul cuvintelor in modelarea fiintelor omenesti – cuvintele fiind cele care modeleaza lumea in care traiesti (lipsa unui cuvant potrivit anuland unele caracteristici ale obiectelor, de exemplu). De aici – dificultatea de a-i considera oameni pe cei care vorbesc un limbaj doar al lor.
– analizarea (psihanalitica) a modului in care copiii se despart de parintii lor – ilustrat in carte printr-o serie de intamplari fantastice si greu de uitat.
– absenta inocentei – toti oamenii, chiar si cei buni si drepti si sfinti, ucid alte fapturi (hrana, locuinte, etc.), iar aceste fapturi pot sa fie asimilate celei care si-a dat viata pentru ca toti oamenii sa poata trai.
– ce este o femeie si cum gandeste si traieste ea – incluzand aspecte precum „e mai bine sa pierzi un copil sau e mai bine sa iti fie impus unul”.
Eroina romanului ajunge sa traiasca toate aceste probleme, sa incerce si fata si reversul fiecarei medialii; in final iese la suprafata, stiind ca a ales pentru ea insasi. In unele parti ale cartii ea pare nebuna iar in altele are momente de claritate neobisnuite, iar intreaga carte e de fapt povestea nasterii, a cresterii si a maturizarii unui suflet nou, nascut dintr-unul ajuns cenusa.
Surfacing a izbutit sa treaca pe locul 1 in topul cartilor de Atwood care-mi plac (pana acum acest onorabil loc era ocupat de Povestirea Cameristei). Mi-a placut pentru ca e o carte puternica (intelectual si emotional), pentru ca face apel la experiente pe care foarte multi oameni le pot intelege, pentru ca este ancorata in realul si in fantasticul Canadei si pentru ca este scrisa foarte bine. Pe coperta mi s-a indicat ca e „una dintre cele mai importante romane ale secolului XX”, iar la sfarsitul lecturii nu pot decat sa fiu de acord: trebuie citita.
Bonus:
O analiza minutioasa a romanului.
wow. five stars.
m-ai convins.
[ oare o sa detroneze „cat’s eye”?… ]
@gingav – Nu stiu ce sa-ti spun, nu am citit „cat’s eye”. Dar asta de fata e buna rau.
Nu am citit nici o carte de Atwood. Recenzii, insa, din belsug. Nu stiu de ce, periodic, ma invart pe langa ele in librarii. Iau cate una, o rasucesc in maini, in gand o descant „sa o iau, sa nu o iau..” si o pun la loc. E deja un loc comun atitudinea asta a mea fata de cartile ei. I don’t know why…
@catalina – Eu zic sa incerci sa pui o carte de Atwood sub teancul cu cele pe care vrei sa le cumperi 🙂 Si astfel sa uiti ca e acolo, sa o iei si sa scapi din locul comun.
[…] Adina scrie despre Surfacing, de Margaret Atwood: ”Mi-a placut pentru ca e o carte puternica (intelectual si emotional), pentru ca face apel la experiente pe care foarte multi oameni le pot intelege, pentru ca este ancorata in realul si in fantasticul Canadei si pentru ca este scrisa foarte bine.” Curioşi? […]