Nation

Autor: Sir Terry Pratchett
Titlu: Nation
Editura: Corgi, UK, 2009; 410 pagini; 32 RON
Nota data de mine: ***** (din 5)

Nation este o carte scrisa pentru un public tanar si este, in felul ei, perfecta. Ea are multe de oferit si cititorilor maturi, chiar daca pe alocuri e mai putin sofisticata. Povestea poate fi integrata genului SF, pentru ca intamplarile au loc intr-un univers paralel in care istoria lumii este un pic alta decat cea pe care o stim.

Un val seismic imens ii aduce impreuna pe Mau si pe Daphne, doi adolescenti care sunt nevoiti sa re-cladeasca civilizatia umana pe o insula pustiita. Mau, locatar mai vechi al insulei, a pierdut in cataclism tot ce ii era mai drag – familia si intreaga sa Natiune. Comunicarea cu Daphne e destul de grea la inceput, pentru ca ea vorbeste doar engleza si mai este, pe deasupra, si o lady desavarsita.

Povestea din Nation are cateva fire clare: citim despre cum cei doi se imprietenesc (intre ei si cu lumile din care vine fiecare); despre cum ei ii ajuta pe supravietuitorii care naufragiaza, pe rand, pe insula; despre cum Mau isi cearta zeii pentru ca au permis pieirea atator oameni; despre cum el, ajuns sef de Natiune, descopera cum sunt condusi oamenii, ce sunt zeii si cum te pot ei ajuta; in sfarsit, despre iesirea din exceptional si intoarcerea la locul tau. Pratchett strecoara prin poveste pirati, papagali vorbitori, schelete, stafii si comori fabuloase, recuzita potrivita deci.

De ce mi-a placut Nation: strecurata in povestea de aventuri (destul de palpitanta) este una filosofica, umanista si cred ca pe intelesul tuturor. Pildele abunda, invatamintele despre lume si viata la fel, dar ele sunt ambalate frumos si nu sunt prezentate intruziv. Personajele principale sunt simpatice si inteligente, decorul e plin de amanunte placute ochiului, iar dezvalurile dinspre finalul cartii sunt bine gandite (si surprinzator de bine primite, dupa parerea mea, dat fiind faptul ca inverseaza total relatiile de putere dintre nord si sud).

Umorul din Nation e mai linistit si mai subtil decat cel din Lumea Disc, iar cartea e pe alocuri trista. Pentru un cititor tanar e fara indoiala firesc sa intre in lumea cartii; pentru unul mai matur anumite artificii au fost prea la vedere – autorul s-a folosit un pic cam des de simetrii, de exemplu. Totusi e o carte frumoasa si poate fi citita cu placere la orice varsta.

Bonus:

Recenzia lui Jen la CititorSF.