Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2010

Trei anunturi

* Astazi va fi lansat la Bucuresti volumul Note, stari, zile (1968-2009) de Andrei Plesu si a audiobook-ul Minima Moralia de acelasi autor. Evenimentul va avea loc la libraria Humanitas Kretzulescu, la ora 18:00, avandu-i ca vorbitori pe Eugen Negrici, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu.

* Dragos va cuvanta maine (la Bucuresti) la o intrunire care promite sa fie interesanta pentru toti cei care se preumbla prin blogosfera literara.

* Vineri, 30 aprilie, va avea loc (tot la Bucuresti) o noua intrunire a cenacului ProspectArt. Este o intrunire aniversara, pentru ca iata, sarbatorim in aceasta luna un an de la relansarea acestui cenaclu. Detalii despre ora, loc si participanti puteti gasi aici.

Read Full Post »

Omul care era Joi

clasicii

Autor: G.K. Chesterton
Titlu: Omul care era Joi. Un cosmar
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2007; 220 pagini; 19 RON
Traducere: Cătălin Sturza
Titlul original: The Man Who Was Thursday: A Nightmare (1908)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Omul care era Joi este, cu siguranta, cea mai cunoscuta carte a acestui autor; a cunoscut editie dupa editie din anul publicarii sale si titlul sau este fara indoiala familiar majoritatii cititorilor.

Cartea povesteste aventurile unui colaborator al Scotland Yard-ului care se infiltreaza in consiliul director al unei marete retele anarhiste. El primeste numele de cod „Joi”, fiecare sef anarhist purtand numele cate unei zile din saptamana. Conducatorul suprem este Duminica, un barbat impunator si destul de fioros. Membrii echipei au in general venituri convenabile si o ura sanatoasa fata de orice institutie care le ingradeste libertatea, iar misiunea lor e aceea de a semana teroare in intreaga lume.

Joi este usurat sa afle ca unul dintre ceilalti membri ai consiliului este politist; alaturi de el, pleaca in Franta pentru a impiedica asasinarea unui personaj politic important. Calatoria lor devine, incet, tot mai stranie, pe masura ce ei isi decopera prieteni neasteptati si dusmani parca veniti din iad. La un moment dat, cand povestirea aluneca intr-o fantezie cu baluri mascate sinistre organizate de Duminica, cel de care toti se temeau, revine in minte faptul ca romanul mai are un titlu – Un cosmar.

Pana la urma asta mi-a spus cartea – un vis urzit de o minte inteligenta dar speriata, plin de fantasme dar cuprinzand si revelatii despre unele ciudatenii ale lumii adevarate. Nu mi s-a parut o carte usoara; e plina de panseuri mai mult sau mai putin adanci, ii lipseste umorul altor carti ale autorului, cuprinde anumite idei despre credinta nu neaparat accesibile oamenilor cu o viata spirituala necomplicata. Interesant mi s-a parut punctul de vedere oferit de autor in privinta influentei ratiunii asupra visului, a modului in care prima il poate ordona pe ultimul.

Omul care era Joi imbina explorari filosofice si narative care nu dau neaparat o carte placuta; merita sa fie citita daca pe cititor il intereseaza subiectele care-l macina pe autor sau, eventual, descoperirea unui tip deosebit de proza fantastica.

Cartea poate fi citita gratis aici.

Read Full Post »

Poezie de sambata

Wine and Water

by G. K. Chesterton

Old Noah he had an ostrich farm and fowls on the largest scale,
He ate his egg with a ladle in a egg-cup big as a pail,
And the soup he took was Elephant Soup and fish he took was Whale,
But they all were small to the cellar he took when he set out to sail,
And Noah he often said to his wife when he sat down to dine,
„I don’t care where the water goes if it doesn’t get into the wine.”

The cataract of the cliff of heaven fell blinding off the brink
As if it would wash the stars away as suds go down a sink,
The seven heavens came roaring down for the throats of hell to drink,
And Noah he cocked his eye and said, „It looks like rain, I think,
The water has drowned the Matterhorn as deep as a Mendip mine,
But I don’t care where the water goes if it doesn’t get into the wine.”

But Noah he sinned, and we have sinned; on tipsy feet we trod,
Till a great big black teetotaller was sent to us for a rod,
And you can’t get wine at a P.S.A., or chapel, or Eisteddfod,
For the Curse of Water has come again because of the wrath of God,
And water is on the Bishop’s board and the Higher Thinker’s shrine,
But I don’t care where the water goes if it doesn’t get into the wine.

Read Full Post »

Am luat parte in aceasta seara la o intrunire organizata de Carturesti in scopul celebrarii lui Sant Jordi si m-am gandit sa povestesc una-alta despre ea.

Sant Jordi este echivalentul catalan al Sfantului Gheorghe de pe meleagurile noastre; se spune ca el a salvat satenii de la poalele Mont Blanc-ului de un dragon care se obisnuise cu dieta bazata pe carne de om si ca din sangele balaurului proaspat ucis a rasarit o tufa de trandafiri. Pentru a sarbatori victoria omului asupra fiarei, catalanii le ofera de atunci de fiecare 23 aprilie catalanelor cate un fir de trandafir.

Din 1923 exista si obiceiul, simetric, de a oferi cate o carte catalanilor. Aceasta frumoasa traditie a fost initiata de un librar din Barcelona, caruia i-a venit ideea ca un astfel de obicei i-ar putea spori vanzarile. Ceea ce ne aduce, oarecum, la serata organizata de Carturesti in libraria lor de la Mall. Oamenii au organziat un raft cu literatura catalana, raft foarte subtirel – am gasit cinci sau sase romane mai noi sau mai vechi, dar deloc inedite pentru cei care viziteaza des librariile, vreo sapte carti cu poze de prin Barcelona si de prin bucatariile spaniole si, nu am inteles bine de ce, un album despre Picasso. Ma asteptam sa gasesc cartile de aici, ma asteptam sa gasesc carti in catalana si informatii mai multe despre sarbatoare decat cele pe care le-am citit pe Wikipedia.

Seara a fost, una peste alta, medie: un om a cantat la chitara trei cantece spaniole neidentificate, s-au dat tapas (adica feliute de paine cu prosciutto si respectiv cu pasta de branza), s-a organizat un concurs care a fost de fapt tragere la sorti conditionata de achizitionarea uneia dintre cartile catalane expuse (ufff!) si cam atat. Obisnuitii locului pareau sa se simta mai bine decat ceilalti.

Desi am plecat inainte de incheierea festivitatilor, ma declar bucuroasa ca am primit un trandafir galben si ca am fost informata ca vizitarea Cataloniei nu este imposibila, ci costa doar vreo 300 de euro in extrasezon.

Read Full Post »

Cuvinte nescrise

Autor: Zhang Jie
Titlu: Cuvinte nescrise
Editura: Ibu Publishing, Bucuresti, 2009; 344 pagini; 36 RON
Traducere: Andreea Chiriţă şi Alin Buca
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)

Cuvinte nescrise a aparut in China in 1999, este prima parte a unei trilogii si a primit numeroase premii literare in tara de bastina; autoarea cartii e considerata una dintre scriitoarele importante din China contemporana si numele sau s-a aflat pe listele de propuneri pentru Nobelul literar. Ea a muncit destul de mult timp la cartea aceasta si la continuarile ei, urmand preceptul chinezesc „e nevoie de zece ani pentru a ascuti o sabie”.

In Cuvinte nescrise am citit despre Wu Wei si despre cele care au precedat-o – mama sa si bunica. Cele trei femei s-au inteles mai bine sau mai prost, dar le-a unit faptul ca destinul lor a fost faurit si condus de barbati, fie ca au vrut asta, fie nu. Mohe, bunica lui Wu Wei, a fost taranca si a dus o viata cinstita, simpla si in deplin acord cu regulile vremurilor; ca urmare s-a casatorit cu un barbat slab si dobitoc, care s-a incapatanat sa isi doreasca un fiu si care a lasat-o insarcinata din nou si din nou, fara sa-si faca griji pentru sanatatea ei. Singura fiica ramasa in viata dupa nenumarate sarcini esuate a fost Ye Lianzi, ramasa foarte devreme orfana de mama si batuta cu indarjire de rudele carora le-a ramas pe cap. Ye Lianzi creste mare si isi gaseste un barbat sarac si nu prea dornic sa isi asume vreo raspundere, face repede un copil cu el si apoi il creste singura.

Wu Wei este mostenitoarea acestor povesti si pastratoarea traditiilor familiale; ea devine o scriitoare de succes, se indragosteste de tot felul de barbati, face cu unul dintre ei un copil din flori (tot o fata), apoi isi gaseste dragostea vietii ei in persoana unui barbat casatorit pe care il desparte de sotia lui si pe care apoi il pierde tot pentru ea. Cuvinte nescrise ne povesteste toate aceste intamplari, trecand de la un punct de vedere la altul si aratand pe viu cum ajung oamenii sa ia decizii de viata si de moarte, cand aleg sa nu le ia si consecintele acestora asupra lor si a celor din jurul lor.

Fondul pe care sunt desenate toate acestea e China, de dinainte de Mao si de dupa el, cea rurala si cea urbana, a comunistilor, a nationalistilor si a oamenilor care ezita intre multiplele tabere si puncte de vedere. Nu imi dau seama daca tabloul pictat de autoare e perfect, cred ca e inevitabil ca punctul sau de vedere sa influenteze imaginea pe care o da, mai ales cand ne vorbeste despre politica. Din carte se distinge o China in care coruptia e generala si geniul conducatorilor absent, dar toate acestea sunt descrise fara multa inflacarare. Un exemplu: un personaj este trimis la reeducare, in timpul Revolutiei Culturale; un prieten se ofera sa mearga si sa locuiasca in aceeasi regiune, pentru ca sa nu se desparta; se muta, toata lumea e fericita, reeducarea este doar o alta slujba.

Cuvinte nescrise e o carte interesanta din multe puncte de vedere: imbina multe idei si puncte de vedere moderne cu altele traditional-chinezesti, iar scriitura este pe masura, fiind de exemplu adesea tributara stilului clasic din cartile moderniste europene. Are fara indoiala o valoare documentara si una, poate mai importanta, de examinare a psihicului feminin din perspectiva nasterii alegerilor, a preferintelor si a deciziilor. Probabil ca pentru cititorii fascinati de rafinamentul si eleganta orientului cartea are mai multe dimensiuni decat cele percepute de mine, admit faptul ca aceste probleme nu ma prea intereseaza.

Mai multe despre carte puteti citi aici si aici.

Read Full Post »

Poezie de sambata

Woman Work

by Maya Angelou

I’ve got the children to tend
The clothes to mend
The floor to mop
The food to shop
Then the chicken to fry
The baby to dry
I got company to feed
The garden to weed
I’ve got shirts to press
The tots to dress
The can to be cut
I gotta clean up this hut
Then see about the sick
And the cotton to pick.

Shine on me, sunshine
Rain on me, rain
Fall softly, dewdrops
And cool my brow again.

Storm, blow me from here
With your fiercest wind
Let me float across the sky
‘Til I can rest again.

Fall gently, snowflakes
Cover me with white
Cold icy kisses and
Let me rest tonight.

Sun, rain, curving sky
Mountain, oceans, leaf and stone
Star shine, moon glow
You’re all that I can call my own.

Read Full Post »

Disfunctia realitatii

Autor: Peter F. Hamilton
Titlu: Disfunctia realitatii
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2009; 1720 pagini; 100 RON
Titlul original: The Reality Disfunction (1996)
Nota data de mine: in jur de ** (din 5)

Aceasta carte este prima dintr-o trilogie intitulata Zorii Noptii si nu a castigat nici un premiu SF important. Face parte din subgenul space-opera si introduce cititorul intr-o lume in care oamenii au colonizat numeroase alte planete, s-au intalnit cu numerosi extraterestri si au evoluat, ca specie, in doua directii diferite. Prima i-a dat pe Adamisti, oameni care refuza modificarile genetice si care isi sporesc capacitatile intelectuale si fizice cu ajutorul a tot felul de mini-calculatoare inserate pe te miri unde. A doua e cea a Edenistilor, oameni care si-au cultivat genele telepatiei si care navigheaza printre stele in nave vii pe care le manevreaza cu ajutorul gandurilor.

Intrigile sunt multiple, cel putin la inceput. Cunoastem o multime de personaje, mediile foarte diverse in care traiesc ele si aflam totul despre conflictele mai mici sau mai mari care macina Confederatia umana. Centrale sunt aventurile unui grup de colonisti de pe planeta Lalonde, peripetiile unui cautator de comori ajuns proprietar de nava spatiala si cercetarile asupra motivului pentru care o civilizatie non-umana veche de milenii a ales sa se sinucida.

Povestea curge greu pentru ca autorul a ales sa insereze in ea o multitudine de informatii a caror utilitate nu e deloc clara; in plus, intamplarile evolueaza destul de incet, astfel incat la sfarsitul primului volum (unde am ajuns eu cu lectura) a fost trasat doar cadrul povestilor viitoare.

Interesante in carte sunt inovatiile biologice si tehnologice; dintre ele mi-a placut cea cu navele empatice, care iubesc oamenii si nu prea pot sa traiasca fara ei. Mai intalnisem acest gen de vietati si in Star Trek, dar aici sunt descrise mai in amanunt. In rest, din pacate, mi-au placut prea putine, iar lista cu lucruri care m-au enervat s-a tot lungit. Cateva dintre ele: Hamilton scrie cele mai ridicole scene de sex pe care le-am citit pana acum; pe langa asta, scrie pasaje prostesti despre satanism, care par scrise de un copil de-a 5-a fascinat de aceasta religie; si, peste toate acestea, scrie destul de sec, cu metafore dubioase si un stil greoi.

Nu as recomanda Disfunctia realitatii celor care cauta literatura SF buna; in afara de cateva gaselnite tehnologice si multe batalii si omoruri nu prea am gasit nimic demn de interes in ea. De continuari nu am de gand sa ma apropii, m-a chinuit destul de mult Hamilton deja; am inteles ca la un moment dat se vor intampla chestii fascinante gen posedarea viilor de cei morti, dar interesul mi-a pierit.

Read Full Post »

Poezie de sambata

Cat’s Dream

by Pablo Neruda

How neatly a cat sleeps,
Sleeps with its paws and its posture,
Sleeps with its wicked claws,
And with its unfeeling blood,
Sleeps with ALL the rings a series
Of burnt circles which have formed
The odd geology of its sand-colored tail.

I should like to sleep like a cat,
With all the fur of time,
With a tongue rough as flint,
With the dry sex of fire and
After speaking to no one,
Stretch myself over the world,
Over roofs and landscapes,
With a passionate desire
To hunt the rats in my dreams.

I have seen how the cat asleep
Would undulate, how the night flowed
Through it like dark water and at times,
It was going to fall or possibly
Plunge into the bare deserted snowdrifts.

Sometimes it grew so much in sleep
Like a tiger’s great-grandfather,
And would leap in the darkness over
Rooftops, clouds and volcanoes.

Sleep, sleep cat of the night with
Episcopal ceremony and your stone-carved moustache.
Take care of all our dreams
Control the obscurity
Of our slumbering prowess
With your relentless HEART
And the great ruff of your tail.

Read Full Post »

Dati click aici

* Un articol despre blogul acesta aparut in revista Faleze de piatra.

* Votul final la Clasamentele Cititor SF 2009. Hai Pohl!

* Nautilusul pe aprilie.

* Un articol si un alt articol despre viitorul apropiat al editarii.

Read Full Post »

Fabrica de absolut

clasicii

Autor: Karel Čapek
Titlu: Fabrica de absolut
Editura: Art, Bucuresti, 2008: 224 pagini; 29 RON
Traducere: Jean Grosu
Titlul original: Továrna na absolutno (1922)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Fabrica de absolut a fost pusa pe hartie de unul dintre clasicii SF-ului, cehul creditat cu inventarea cuvantului „robot” (produs de fapt de fratele sau) si specializat in explorari sefistice satirice ale viitorului prefigurat de prezent. Čapek a scris despre arme atomice, despre xenofobie, despre roboti, iar in cartea aceasta scrie despre credinta religioasa si despre productia de masa.

In Cehia, prin anul 2000, este inventat un motor care produce energie prin dezmembrarea atomilor (fisiune, deci). El poate sa produca energie foarte ieftin si aproape gratuit, dar produce si Absolutul, care nu-i nici gaz si nici lichid, nu se vede, nu are miros, dar le da oamenilor senzatia ca se afla in prezenta Divinitatii. Cei atinsi de Absolut cred in el, fac minuni, au viziuni, fac apostolat si asa mai departe. Fiind dornici de profit, posesorii brevetului acestui motor il vand peste tot in lume, fara sa se gandeasca care vor fi rezultatele unui val imens de credinta revarsat peste umanitate. Toti se inghesuie (respectiv bat si calca in picioare) pe langa Absolut, dornici sa ia lumina sau ce da acesta, fara sa stie prea bine ce vor face apoi sau de ce isi doresc sa o ia.

Urmeaza un razboi mondial, cel mai mare de pana atunci. Franta se lupta cu Alaska, Mozambicul cu Japonia, China cu Finlanda; Absolutul national protejeaza fiecare tara. Victoria fiecarei tari este din ce in ce mai dificila datorita surplusului extraordinar de produse adus de eficienta deosebita a motorului de fisiune. Acest surplus nu duce la bogatie pentru toata lumea, ci la saracie generala, pentru ca guvernele nu sunt capabile sa distribuie judicios fiecare produs industrial. Sfarsitul conflictului este adus de intamplare si oboseala, nimeni nu castigat, motoarele sunt oprite si Absolutul e exilat in biblii, acolo unde ii este locul.

De ce mi-a placut Fabrica de absolut: satirizeaza trasaturi umane care-au existat de la inceputul vremurilor si care nu vor disparea prea curand; da dovada pe alocuri de un vizionarism cert; este scrisa fara zorzoane, un pic inginereste chiar. Ceea ce poate fi oarecum deranjant, pentru ca povestea este nitel cam didactica si cam schematica pe alocuri. O carte usor de citit, una peste alta, chiar daca ne vorbeste despre lucruri nu prea usurele.

Bonus:

Cartea poate fi citita gratis aici (in ceha).

Read Full Post »

Older Posts »