Omul care era Joi

Autor: G.K. Chesterton
Titlu: Omul care era Joi. Un cosmar
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2007; 220 pagini; 19 RON
Traducere: Cătălin Sturza
Titlul original: The Man Who Was Thursday: A Nightmare (1908)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Omul care era Joi este, cu siguranta, cea mai cunoscuta carte a acestui autor; a cunoscut editie dupa editie din anul publicarii sale si titlul sau este fara indoiala familiar majoritatii cititorilor.

Cartea povesteste aventurile unui colaborator al Scotland Yard-ului care se infiltreaza in consiliul director al unei marete retele anarhiste. El primeste numele de cod „Joi”, fiecare sef anarhist purtand numele cate unei zile din saptamana. Conducatorul suprem este Duminica, un barbat impunator si destul de fioros. Membrii echipei au in general venituri convenabile si o ura sanatoasa fata de orice institutie care le ingradeste libertatea, iar misiunea lor e aceea de a semana teroare in intreaga lume.

Joi este usurat sa afle ca unul dintre ceilalti membri ai consiliului este politist; alaturi de el, pleaca in Franta pentru a impiedica asasinarea unui personaj politic important. Calatoria lor devine, incet, tot mai stranie, pe masura ce ei isi decopera prieteni neasteptati si dusmani parca veniti din iad. La un moment dat, cand povestirea aluneca intr-o fantezie cu baluri mascate sinistre organizate de Duminica, cel de care toti se temeau, revine in minte faptul ca romanul mai are un titlu – Un cosmar.

Pana la urma asta mi-a spus cartea – un vis urzit de o minte inteligenta dar speriata, plin de fantasme dar cuprinzand si revelatii despre unele ciudatenii ale lumii adevarate. Nu mi s-a parut o carte usoara; e plina de panseuri mai mult sau mai putin adanci, ii lipseste umorul altor carti ale autorului, cuprinde anumite idei despre credinta nu neaparat accesibile oamenilor cu o viata spirituala necomplicata. Interesant mi s-a parut punctul de vedere oferit de autor in privinta influentei ratiunii asupra visului, a modului in care prima il poate ordona pe ultimul.

Omul care era Joi imbina explorari filosofice si narative care nu dau neaparat o carte placuta; merita sa fie citita daca pe cititor il intereseaza subiectele care-l macina pe autor sau, eventual, descoperirea unui tip deosebit de proza fantastica.

Cartea poate fi citita gratis aici.