Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 mai 2010

Adancurile cerului

Autor: Vernor Vinge
Titlu: Adancurile cerului
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2010; 1104 pagini; 64 RON
Traducere: Antuza Genescu
Titlul original: A Deepness in the Sky (1999)
Nota data de mine: aproape **** (din 5)

Adancurile cerului e un soi de prequel la Foc in adanc (Nemira, 2008), dar are putine in comun cu aceasta carte. A castigat in anul 2000 premiul Hugo pentru cel mai bun roman, premiul Prometheus pentru „cel mai bun roman libertarian” si John W. Campbell Memorial Award. Intamplarile din carte au loc cu 30 000 de ani mai devreme decat cele din Foc in adanc si au in centru intalnirea dintre omenire si o specie inteligenta arahnida pe cale sa zboare pentru prima oara in spatiu.

Spre planeta paianjenilor calatoresc doua expeditii ale oamenilor: cea Queng Ho, purtatoare a intereselor comerciale si culturale ale majoritatii umanitatii, si cea emergenta, reprezentanta a unei mici civilizatii umane izolate. Cele doua flote ajung simultan in apropiere de planeta numita de oameni Arachna; ele incep o relatie cand de colaborare, cand de conflict, ambele incercad sa castige imensele bogatii ale planetei. Paianjenii sunt doar a doua specie extraterestra inteligenta intalnita de omenire, iar asimilarea caracteristicile lor biologice si tehnologice le poate aduce oamenilor avantaje incalculabile. Dincolo de asta, sistemul solar al paienjenilor e unic: o singura planeta si o singura stea fluctuanta (aprinsa 35 de ani, stinsa 215 ani). Toate acestea indica faptul ca specia a aparut in alta zona a spatiului si a calatorit cumva pana in locul in care se afla acum.

Intamplarile sunt palpitante, intrigile multiple si personajele memorabile. Autorul exploreaza in amanunt tot felul de idei despre evolutia biologica, sociologica si tehnologica a omenirii si a altor specii, chestie care presupun ca poate sa fie plictisitoare pentru unii cititori. Este discutata, de exemplu, coerenta unei specii relativ raspandita in spatiu dar care nu dispune de posibilitati de comunicare instantanee.

Tot la plus, m-a distrat ideea oamenilor de a calatori spre centrul galaxiei pentru a incerca sa dea peste alte civilizatii avansate (asta pentru ca in urmatoarea carte vom afla care e directia buna), mi-a placut si modul in care autorul te imprieteneste cu paianjenii inainte de a-i prezenta in intreaga lor hidosenie si ideea evolutiei ciclice a culturilor planetare relativ izolate.

La minus, unele parti ale cartii au contributii infime la evolutia povestii sau a ideilor si puteau sa fie scurtate, dupa parerea mea. Anumite intrigi se bazeaza pe o prezumtie de-a carei validitati autorul nu m-a prea convins (rolul imens al nonconformistilor in construirea si ducerea la bun sfarsit a unor planuri de actiune alternative si mai bune decat cele elaborate de cele mai luminate minti ale locului).

Tot la minus, din pacate, sunt anumite aspecte ale traducerii/redactarii/corectarii. Cartea are putine greseli de tipar, in schimb am intalnit multe dezacorduri si multe exprimari stangace; cel mai mult m-a iritat aparitia, in al doilea volum al cartii, a formei de persoana a treia „fuse”, folosita pentru a inlocui aproape peste tot atat indicativul („este”) cat si perfectul compus („a fost”). Nu tin sa intru in discutii despre logica folosirii perfectului simplu pentru exprimarea unor actiuni incepute si terminate, terminate acum 5 ani, inca neterminate sau care sunt pe cale sa inceapa, spun doar ca pe mine m-a deranjat repetarea la nesfarsit a acestui cuvant.

In afara de acestea, insa, cartea e placuta, o recomand cu caldura amatorilor de hard SF.

Read Full Post »