Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 mai 2010

Supravietuitor

Autor: Chuck Palahniuk
Titlu: Supravietuitor
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom, Iasi, 2009; 304 pagini; 25 RON
Traducere: Dan Croitoru
Titlul original: Survivor (1999)
Nota data de mine: *** si un pic (din 5)

Acesta este al doilea roman publicat de Palahniuk (primul a fost Fight Club); strict personal vorbind, este si al doilea roman al autorului care mi s-a parut asa si-asa (primul fiind Diary). Supravietuitor ne povesteste viata si aventurile lui Tender Branson, cel care ramane in urma dupa ce toti credinciosii din cultul sau dispar.

Secta crestina in cauza este mileniarista si crede ca dupa cea de-a doua venire a lui Cristos intreaga omenire va calatori spre rai sau spre iad, in functie de afinitati. Membrii cultului nu dezaproba sinuciderea colectiva, ba chiar trec la fapte in momentul in care oficialitatile afla ca multi dintre copiii credinciosilor nu au fost declarati la starea civila.

Branson isi aminteste cum acesti copii erau crescuti pentru a deveni candidatii perfecti pentru o serie de slujbe nu prea placute (servitori, gunoieri, angajati ai abatoarelor si asa mai departe); cum ei nu puteau niciodata scapa, pentru ca religia le interzicea sa se insoteasca sau sa taie legaturile cu parohia lor; si, mai ales, cum ritualurile de trecere la viata adulta erau mai blande, dar si mai urate decat isi inchipuiau ei.

Pe masura ce tovarasii sai intru credinta mor, atentia presei se indreapta spre Branson si spre uluitoarea sa vitalitate; cand ramane ultimul, un agent de presa ii ofera propria sa emisiune TV si face din el o vedeta a credintei adulata de milioane de oameni. Brenson devine un alt om – din servitor umil si nitel cam durduliu ajunge un superman indopat cu steroizi, cu un zambet perfect si cu nunta organizata in pauza de la Super Bowl.

Pentru cei care au mai citit carti scrise de acelasi autor Supravietuitor nu va aduce mari surprize; grotescul e la locul lui – descrieri in amanunt a modalitatilor de a scoate pete produse de fluidele corporale cele mai diverse, urmate de descrierea revagiilor produse de abuzul de medicamente si de sportul practicat in exces; autorul face tot posibilul pentru a arata partea de absurd dintr-o gama larga de activitati practicate de oameni (invatare, munca, cumpararea unei case, admirarea celebritatilor).

Partile bune ale cartii cam acestea sunt, cele obisnuite la Palahniuk. Nu stiu cat de palpitanta poate fi cartea pentru cititorii mai vechi ai autorului; foarte multe dintre teme, procedeuri, tipuri de personaje, intrigi si alte astfel de aspecte au fost folosite si ras-folosite in romanele de mai tarziu (publicate in romana in ultimii ani), iar chestiunile inedite cam lipsesc. Cel mai mult mi-au placut pasajele despre curatenie, care in general decurg cam asa:

„[…] măştile de faţă hidratante, cu o tentă verzuie, estompează urmele roşii lăsate de palme pe obraji. Iar orice gentleman care a fost vreodată zgîriat de inelul cu diamant al unei doamne care i-a aplicat un dos de palma trebuie sa ştie ca un creion hemostatic opreşte sîngerarea. Apoi astupi rana cu o picătură de Super Glue si gata, poţi sa te duci liniştit* la premiera unui film şi să zîmbeşti fotografilor cu gura pana la urechi fără sa etalezi copci sau cicatrice” (p. 272; *modificarea mea, in carte scrie liniştiţi).

Si, era sa uit, cartea incepe cu capitolul 47 si pagina 297 si se termina cu capitolul 1 si pagina 1; am fost anuntata ca povestea va curge si ea de la sfarsit la inceput, din pacate nu prea a fost cazul, a evoluat destul de clasic.

Bonus:

The Cult, cel mai complet site cu si despre Palahniuk.

Read Full Post »