Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2010

Ce am mai citit

Nu am mai scris aici despre carti de cateva zile. Am citit insa cateva:

* Will Self, Cartea lui Dave, Polirom, 2010: o carte mai sobra decat alte romane ale lui Self, dar care ne prezinta o lume SF posibila si fascinanta. Se invarte in jurul notei 4 din 5. Recenzia pe care i-am scris-o e aici, in numarul pe iulie din Nautilus. A se nota faptul ca revista are o noua adresa si un nou redactor sef, Marian Truta, caruia ii multumesc si aici pentru invitatia de a colabora la gazeta 🙂

Revista nu a fost inca lansata oficial, iar parerile si sugestiile sunt asteptate cu drag de Marian.

* Guillaume Prevost, Camera obscura, Nemira, 2010: un roman politist cu structura clasica. Un criminal abil, doi anchetatori amatori care dau clasa politiei, Jules Verne in rol de tanara speranta a literaturii, un portret destul de corect al Parisului din 1850. Nota ar fi 3.5 din 5. Recenzia va aparea zilele astea in numarul 2 al revistei Suspans.ro. Multumiri lui Mircea Pricajan pentru gratioasa invitatie 🙂

Update: recenzia e aici.

* Kurt Vonnegut, Zambiti, va rog, Univers, 2010: o colectie de povestiri inegala care reuneste paisprezece texte scrise de Vonnegut la tinerete. Cunoscatorii lui Vonnegut pot gasi in carte multe pasaje si texte cu adevarat remarcabile, dar celorlalti cititori le recomand sa inceapa explorarea universului acestui scriitor cu romanele lui de mai tarziu. Nota ar fi 3 din 5, iar recenzia mea va aparea peste cateva zile pe site-ul revistei Galileo. Ii multumesc si aici lui Mike pentru invitatia de colaborare 🙂

Cam asta ar fi; inchei insemnarea cu un anunt: de maine voi fi in vacanta si cat se poate de departe de calculator. Ma voi intoarce in 3 august. Ce voi voi lua dupa mine in rucsac:

* Ilf Ilia, Evgheni Petrov, America fara etaje, Polirom, 2010
* Gardner Dozois, The Year’s Best Science Fiction (vol. 5), Nemira, 2010
* Anne Tyler, Busola lui Noe, Univers, 2010

Urati-mi vreme buna, bocanci usori si ursi prietenosi; voi fi aici:

retezat

Ne vedem deci in doua saptamani. Zile frumoase va doresc 🙂

Read Full Post »

Am fost interpelata de tlön, care ma intreaba astfel:

zi care [crezi tu ca] e cel mai IDIOT blog ro

daca poti, argumenteaza

[cerinta 2 e optionala.. se stie ca idiotenia, la fel ca sfintenia sau oltenia – transcend logica obisnuita]

Reglari de conturi deci, rautate, barfa si marunt tocare. Fiind pisica si natural corupta, cum bine spune tlön, am zgariat prin bloguri si mi-am agatat gherutele de acesta: questioare. Am tors de placere cand am observat ca e un bun client pentru o smotoceala ca la carte.

Domisoara care animeaza blogul in cauza urmeaza in prezent facultatea de Litere. Ea citeste si comenteaza, in consecinta, opere fundamentale ale literaturii universale. Citind alene impresiile ei de lectura si tolanindu-ma incet de plictiseala, mi-a amintit, intr-o prima faza, de o pisica galbuie care mi-a fost colega la facultate si care declara, destul de sigura pe ea, ca romanul ei preferat e Rosu si alb (spunea ca se asorteaza bine, dar nu am de unde sa stiu, prefer culorile mai inchise). Apoi am vazut ca bloggerita noastra citeste (!) cartile despre care scrie si ca pune pe blog rezumate ale actiunii, usor reutilizabile de alti scoleri model. Asta e intr-un mic fel bine, in altele urat de tot: intai, pentru ca multe loaze de scolari au obiceiul sa sacaie neamul pisicesc; apoi, pentru Literele ar trebui sa pregateasca studenti apti sa stie ca exista o istorie a literaturii, sa discearna intre un gunoi cu actiune si un roman care, cu tot cu actiunea lui (sau fara ea), este o opera literara mare. Ma refer aici, lovind usor covorul cu varful cozii si inducand plictisul, la curente, evolutii, canoane si multe alte lucruri. Nu ajunge sa spui ce se intampla in Madame Bovary, exista o suma de informatii si interpretari la care trebuie sa te referi (macar fugitiv). „Trebuie sa” pentru ca sa nu pari silly si semidoct.

Trecand peste asta, domisoara in cauza foloseste exprimari incorecte si mai mult sau mai putin hazlii. Exemple sunt cu duiumul pe site, dau doar doua pentru ca atentia incepe sa imi fuga spre o buburuza in cautare de prieteni:

În acest roman Tatiana* realizează o remarcabilă distopie, acţiunea petrecându-se într-o comună din Rusia (Fiodor Kuzimici, numele comunei fiind dat de conducătorul acesteia, purtând acelaşi nume) la 300 ani după ce Pământul fusese distrus de o bombă nucleară.

* Tatiana Tolstaia, sublinierea mea.

Dar din pacate problemele sale nu se imbunatatesc, el la servici este in continuare absent si fiind presat de concurenta unui coleg-rival, devine din ce in ce mai dezechilibrat.

Rezumat: mi se pare idiot sa scrii o recenzie in care povestesti toata cartea, fara a face altceva. Mi se pare idiot sa te raportezi la personajele din Madame Bovary doar la modul „acela e un om antipatic”. Mi s-a zburlit coada cand am observat gramatica, punctuatia si logica anumitor enunturi. Asa nu!

Read Full Post »

Poezie de sambata

La chance des livres

par Erri de Luca

Hier, j’ai vu un des mes livres entre les mains d’une femme.
Elle était assise dans le métro, ses doigts
serraient les pages pour les immobiliser et les tournaient
délicatement. J’ai compris hier que les livres ont un sort
meilleur que ceux qui les écrivent. Gardés dans les bras,
emportés en voyage, peut-être sur une île du Sud ou sous
une tente en montagne, fixés avec intensité par deux
yeux qui feraient aussitôt baisser les miens. Oui, les livres
prennent du bon temps, bien plus que ceux qui les
écrivent.

Les mots que j’ai écrits ne sont plus à moi, ils sont
devenus les siens. Elles les a voulus, en pêchant
justement ceux-là dans le grand bazar des livres. Elle les
a payés avec de l’argent prélevé sur d’autres dépenses,
en se passant d’une bouteille de vin, d’une séance de
cinéma, d’un concert. Ils ont pour elle une valeur
ajoutée, celle de remplacer des choses plus agréables
qu’un livre.

Et maintenant, là sur ses genoux, feuilletés par une
légère caresse, ses cheveux retombant dessus. Les pages
ainsi prises et tenues sont les siennes, beaucoup plus
qu’elles n’ont été les miennes.

Read Full Post »

Poezie de sambata

Spain 1873–’74.

by Walt Whitman

OUT of the murk of heaviest clouds,
Out of the feudal wrecks, and heap’d-up skeletons of kings,
Out of that old entire European debris—the shatter’d mummeries,
Ruin’d cathedrals, crumble of palaces, tombs of priests,
Lo! Freedom’s features, fresh, undimm’d, look forth—the same immortal face
looks
forth;
(A glimpse as of thy mother’s face, Columbia,
A flash significant as of a sword,
Beaming towards thee.)

Nor think we forget thee, Maternal;
Lag’d’st thou so long? Shall the clouds close again upon thee?
Ah, but thou hast Thyself now appear’d to us—we know thee;
Thou hast given us a sure proof, the glimpse of Thyself;
Thou waitest there, as everywhere, thy time.

Read Full Post »