Ce am mai citit

Nu am mai scris aici despre carti de cateva zile. Am citit insa cateva:

* Will Self, Cartea lui Dave, Polirom, 2010: o carte mai sobra decat alte romane ale lui Self, dar care ne prezinta o lume SF posibila si fascinanta. Se invarte in jurul notei 4 din 5. Recenzia pe care i-am scris-o e aici, in numarul pe iulie din Nautilus. A se nota faptul ca revista are o noua adresa si un nou redactor sef, Marian Truta, caruia ii multumesc si aici pentru invitatia de a colabora la gazeta 🙂

Revista nu a fost inca lansata oficial, iar parerile si sugestiile sunt asteptate cu drag de Marian.

* Guillaume Prevost, Camera obscura, Nemira, 2010: un roman politist cu structura clasica. Un criminal abil, doi anchetatori amatori care dau clasa politiei, Jules Verne in rol de tanara speranta a literaturii, un portret destul de corect al Parisului din 1850. Nota ar fi 3.5 din 5. Recenzia va aparea zilele astea in numarul 2 al revistei Suspans.ro. Multumiri lui Mircea Pricajan pentru gratioasa invitatie 🙂

Update: recenzia e aici.

* Kurt Vonnegut, Zambiti, va rog, Univers, 2010: o colectie de povestiri inegala care reuneste paisprezece texte scrise de Vonnegut la tinerete. Cunoscatorii lui Vonnegut pot gasi in carte multe pasaje si texte cu adevarat remarcabile, dar celorlalti cititori le recomand sa inceapa explorarea universului acestui scriitor cu romanele lui de mai tarziu. Nota ar fi 3 din 5, iar recenzia mea va aparea peste cateva zile pe site-ul revistei Galileo. Ii multumesc si aici lui Mike pentru invitatia de colaborare 🙂

Cam asta ar fi; inchei insemnarea cu un anunt: de maine voi fi in vacanta si cat se poate de departe de calculator. Ma voi intoarce in 3 august. Ce voi voi lua dupa mine in rucsac:

* Ilf Ilia, Evgheni Petrov, America fara etaje, Polirom, 2010
* Gardner Dozois, The Year’s Best Science Fiction (vol. 5), Nemira, 2010
* Anne Tyler, Busola lui Noe, Univers, 2010

Urati-mi vreme buna, bocanci usori si ursi prietenosi; voi fi aici:

Ne vedem deci in doua saptamani. Zile frumoase va doresc 🙂

Read Full Post »

L’idiot du village

Am fost interpelata de tlön, care ma intreaba astfel:

zi care [crezi tu ca] e cel mai IDIOT blog ro

daca poti, argumenteaza

[cerinta 2 e optionala.. se stie ca idiotenia, la fel ca sfintenia sau oltenia – transcend logica obisnuita]

Reglari de conturi deci, rautate, barfa si marunt tocare. Fiind pisica si natural corupta, cum bine spune tlön, am zgariat prin bloguri si mi-am agatat gherutele de acesta: questioare. Am tors de placere cand am observat ca e un bun client pentru o smotoceala ca la carte.

Domisoara care animeaza blogul in cauza urmeaza in prezent facultatea de Litere. Ea citeste si comenteaza, in consecinta, opere fundamentale ale literaturii universale. Citind alene impresiile ei de lectura si tolanindu-ma incet de plictiseala, mi-a amintit, intr-o prima faza, de o pisica galbuie care mi-a fost colega la facultate si care declara, destul de sigura pe ea, ca romanul ei preferat e Rosu si alb (spunea ca se asorteaza bine, dar nu am de unde sa stiu, prefer culorile mai inchise). Apoi am vazut ca bloggerita noastra citeste (!) cartile despre care scrie si ca pune pe blog rezumate ale actiunii, usor reutilizabile de alti scoleri model. Asta e intr-un mic fel bine, in altele urat de tot: intai, pentru ca multe loaze de scolari au obiceiul sa sacaie neamul pisicesc; apoi, pentru Literele ar trebui sa pregateasca studenti apti sa stie ca exista o istorie a literaturii, sa discearna intre un gunoi cu actiune si un roman care, cu tot cu actiunea lui (sau fara ea), este o opera literara mare. Ma refer aici, lovind usor covorul cu varful cozii si inducand plictisul, la curente, evolutii, canoane si multe alte lucruri. Nu ajunge sa spui ce se intampla in Madame Bovary, exista o suma de informatii si interpretari la care trebuie sa te referi (macar fugitiv). „Trebuie sa” pentru ca sa nu pari silly si semidoct.

Trecand peste asta, domisoara in cauza foloseste exprimari incorecte si mai mult sau mai putin hazlii. Exemple sunt cu duiumul pe site, dau doar doua pentru ca atentia incepe sa imi fuga spre o buburuza in cautare de prieteni:

În acest roman Tatiana* realizează o remarcabilă distopie, acţiunea petrecându-se într-o comună din Rusia (Fiodor Kuzimici, numele comunei fiind dat de conducătorul acesteia, purtând acelaşi nume) la 300 ani după ce Pământul fusese distrus de o bombă nucleară.

* Tatiana Tolstaia, sublinierea mea.

Dar din pacate problemele sale nu se imbunatatesc, el la servici este in continuare absent si fiind presat de concurenta unui coleg-rival, devine din ce in ce mai dezechilibrat.

Rezumat: mi se pare idiot sa scrii o recenzie in care povestesti toata cartea, fara a face altceva. Mi se pare idiot sa te raportezi la personajele din Madame Bovary doar la modul „acela e un om antipatic”. Mi s-a zburlit coada cand am observat gramatica, punctuatia si logica anumitor enunturi. Asa nu!

Read Full Post »