Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 august 2010

O pasare pe sarma

Autor: Ioana Nicolaie
Titlu: O pasare pe sirma
Editura: Polirom, EGO. Proza, Iasi, 2008; 256 pagini; 30 RON
Nota data de mine: *** (din 5)

Ioana Nicolae este poeta si prozatoare; la Polirom i-a mai aparut volumul Cerul din burta (2010). In O pasare pe sirma autoarea ne povesteste despre Sabina, o tanara tocmai intrata la facultatea de Litere la sfarsitul lui 1992.

Singura si fara bani, Sabina e nevoita sa isi caute cea mai ieftina camera in chirie, la marginea marginii Bucurestiului. E, chiar si asa, mereu leftera si adesea flamanda; se plimba dupa ore pe langa vitrinele magazinelor, dar nu isi poate cumpara mare lucru. Intr-o astfel de seara e atacata de-un barbat, salvata de-un altul si apoi sedusa. Tanarul erou se numeste Eman, a fost bursier la Sorbona si e pe cale de a termina Dreptul. Cei doi se plac, se muta impreuna intr-un camin studentesc (si afla astfel ca Bucurestiul are si un soi de suburbii jegoase) si incep in doi aventura supravieturii in tranzitie.

Cei care-au trait atunci mai stiu probabil cum a fost. Cum banii se duceau pe nimic, cum oamenii erau tot mai saracacios imbracati, cum relativul belsug din alimentara nu iti era de niciun folos. Unii si-au vandut atunci ce mai aveau prin casa, altii au inceput drumurile spre tarile din apropiere, altii s-au angajat la tot felul de firme mai mici si mai mari, pentru castiguri nesigure. Sabina si Eman trec, impreuna, prin cateva din aceste faze. Intra intr-o piramidala si incearca sa le vanda cunostintelor lor niste oale extrem de scumpe. Fata se angajeaza la un fast-food condus de arabi. I se propune sa lucreze la un casino. Isi deschide impreuna cu niste prieteni un butic in camin si vinde marfa aproape fara adaos. Romanul se incheie odata cu anii de facultate ai Sabinei, cititorii ramanand astfel cu descrierea unei scurte felii din viata acestei tinere.

Povestea de dragoste (firul epic al romanului) nu are nimic iesit din comun; o ia pe una dintre caile incetatenite si nu prea are cu ce sa il surprinda pe cititor. Nici povestea vietii in tranzitie nu e socanta sau inedita: Sabina trece prin situatii obisnuite, la acea vreme. E adevarat insa ca multe dintre ele sunt anormale din punctul de vedere al demnitatii unui om, iar faptul ca autoarea le descrie veridic poate fi util pentru un cititor nefamiliarizat cu evenimentele din acea vreme.

Din punctul meu de vedere, autoarea nu a izbutit sa isi creeze o voce anume sau un anume stil, chiar daca scrie placut. Naratiunea e destul de clasica, nu are puncte de care sa te agati. Gandurile si senzatiile personajului ne sunt descrise liric, dar nu memorabil („Sfarsiturile acelor prime saptamani au venit cu miros tare de caramele si de frunze maruntite sub talpa.” (p. 30)).

Cu ce am ramas dupa lectura: impresia unui text nefinisat din punct de vedere stilistic; o povestire de dragoste banala, desfasurata pe un fundal care e de fapt personajul principal al romanului; o oarecare revolta fata de mila pe care autoarea a vrut sa o simt pentru Sabina (mergea o ora cu autobuzul, oh noes!); admiratia pentru decorul creat de scriitoare – veridic, detaliat, viu si plin de culoare. Eram mult mai mica decat Sabina in anii ’90, dar tin minte cum era pe-atunci (yoghini entuziasti, uimirea primilor straini intalniti, primii biscuiti cu aroma de pizza, hainele din ajutoare…). Nu stiu de ce autoarea nu a inclus in roman si nebunia politica a acelor ani. Scriitoarea nu are cum sa nu piarda puncte daca e pusa in contextul literar in care se plaseaza (Makine, Soljeniţîn, chiar Uliţkaia, pana la urma).

Alte pareri:

Adriana Stan pe blogul revistei Cultura
Terorista
Bookblog
Franctiror

Aici puteti citi cateva fragmente din roman.

P.S.: am scris saptamana asta un articol despre politica din Discworld; il puteti citi aici 🙂

Read Full Post »