Zburatorii noptii

Autor: George R.R. Martin
Titlu: Zburatorii noptii (Nightflyers, 1985)
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2010; 384 pagini; 28 RON
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Nota data de mine: **** (din 5)

Iata ca ajung abia acum sa scriu despre aceasta colectie de povestiri SF – la vreo doua saptamani dupa ce am terminat cartea, un nou record. Scuze celor care asteptau recenzia, motive obiective precum si subiective stau la baza acestei taceri (si-a postarii de „manele”, auzi :)). Trecand la subiect, Zburatorii noptii aduna sase povestiri, aproximativ egale ca valoare. Dupa cea care da titlul volumului s-a facut in 1987 un film de groaza.

Aceasta prima povestire ne prezinta aventurile unui grup de oameni de stiinta care inchiriaza o nava pentru a ajunge la volcryn, un vehicol spatial misterios. Acesta vizitase Pamantul pe vremea cand oamenii erau inca primitivi. Vizitase, se pare, si speciile extraterestre intalnite de omenire. Misterul calatoriei sale: nu s-a oprit niciodata si se indeparteaza constant si lent de centrul universului cunoscut. Misiunea de cercetare a oamenilor e pusa in pericol in momentul in care unul dintre membrii sai moare in mod accidental. Iar cand altii il urmeaza, povestea academica se transforma intr-una despre o nava bantuita de ceva extrem de nervos. Povestea e foarte buna, te face pe nesimtite sa simti teroarea supravietuitorilor, oameni inteligenti care nu mai stiu sa gaseasca o scapare. I-as da 5 puncte din 5.

A doua povestire se intituleaza Comanda prioritara; cele doua personaje pricipale sunt manuitori ai mortilor – comanda, telepatic, cate o echipa de cadavre care se ocupa de recoltarea unor pietre pretioase. Dincolo de context, povestirea ne prezinta relatia tumultoasa a celor doi si o ultima aventura prin pesterile locului. O povestire buna, in ciuda premisei grotesti; i-as da 4 puncte din 5.

Al treila text, Weekend intr-o zona de razboi, mi s-a parut cel mai slab al volumului. Tema e modul in care razboiul (simulat, aici) poate crea monstri inarmati pana in dinti. Doi barbati participa in weekend la un joc de-a impuscaturile presupus a fi amuzant, dar complexele lor de inferioritate/superioritate/etc sunt exacerbate de joc, iar unul dintre ele o ia razna de-a binelea. Textul mi s-a parut oarecum schematic si destul de lipsit de anvergura. 3 din 5.

Urmatoarea povestire se intitluleaza „De om nu te atinge”. Pe planeta jaenshilor aterizeaza navele Ingerilor de Otel, o secta a omenirii care il venereaza pe copilul Bakkalon, cel care a venit sa ii ajute pe oameni sa abandoneze viata de victime si sa o imbratiseze pe cea de razboinici. In practica, doctrina aceasta ii incurajeaza pe Ingeri sa cotropeasca orice teritoriu de care au nevoie si sa fie cat mai cruzi cu cei care le stau impotriva. Jaenshii au insa unele mijloace de aparare la care Ingerii nu s-ar fi gandit. O poveste despre colonizare, deci, si despre credinta inflacarata, teme interesante si tratate onorabil. 4 si jumatate din 5.

Nici flacarile multicolore ale unui inel stelar e o povestire ceva mai didactica despre cercetatorii spatiului si despre modurile in care ei pot schimba lucrurile pe care le observa. Un inel stelar e gazda unui numar de oameni de stiinta care incearca sa isi dea seama ce e Niciunde – la prima vedere un spatiu imens in care nu se afla nimic. Nu seamana cu nici o alta parte a galaxiei si nici cu spatiul dintre galaxii, in care exista totusi un pic de lumina. Si, pentru a complica lucrurile, personajele sunt constiente de faptul ca este posibil ca ele sa fi calatorit si in timp pentru a ajunge in acest loc. Deznodamantul si morala sunt un pic trase de par. 3 si jumatate din 5.

Ultima povestire mi s-a parut foarte buna. Se numeste Un cantec pentru Lya si ne prezinta drama colonistilor umani de pe Shkeea, o planeta locuita de o specie prietenoasa dar destul de inapoiata compusa din indivizi foarte vag umanoizi. Acestia au o religie aparent barbara, care le impune adeptilor trecuti de prima tinerete sa accepte sa fie devorati de niste paraziti uriasi. Problemele oamenilor incep atunci cand tot mai multi dintre ei trec la aceasta religie bastinasa si se apropie de varsta sacrificiului. Guvernatorul planetei ii cheama in ajutor pe doi telepati in speranta ca il vor putea ajuta sa desluseasca motivele pentru care oamenii si-ar putea dori sa se supuna unor ritualuri oribile si sa moara intr-un mod hidos. Adevarul va iesi la iveala, in final, dar pretul platit pentru el e enorm. Un text excelent, cu personaje complexe si cu o intriga fascinanta. 5 din 5.

Volumul luat ca intreg e foarte bun, in ciuda unor povestiri mai slabute. Poate fi incadrat in subgenul space opera dar are toate ingredientele necesare pentru a-i multumi si celor care nu sunt deosebit de incantati de nave spatiale si de warp engines.

* * *

Pentru ca nu am mai scris de ceva vreme aici, raportez si ce am mai citit:

* Scott McBain, Jocul stapanirii, Nemira, 2010 – un thriller care mi-a placut si despre care am scris aici.

* Anthony Berkeley, Cutia cu bomboane otravite, Curtea Veche, Jurnalul National, 2010 – un roman politist clasic construit destul de original si despre care voi scrie in numarul pe octombrie al revistei Suspans.ro

* Luminita Voina-Raut, Traducerile din poveste, Vellant, 2010 – un volum de memorii si insemnari semnat de una dintre traducatoarele noastre de limba spaniola. Autoarea volumului povesteste despre intalnirile ei cu cativa mari scriitori europeni si sud-americani si ofera chiar si fragmente din corespondenta ei cu acestia. Voi scrie mai pe larg zilele urmatoare despre carte, mie mi s-a parut ca e un document valoros.