The Tree Is Here, Still, In Pure Stone
by Pablo Neruda
The tree is here, still, in pure stone,
in deep evidence, in solid beauty,
layered, through a hundred million years.
Agate, cornelian, gemstone
transmuted the timber and sap
until damp corruptions
fissured the giant’s trunk
fusing a parallel being:
the living leaves
unmade themselves
and when the pillar was overthrown
fire in the forest, blaze of the dust-cloud,
celestial ashes mantled it round,
until time, and the lava, created
this gift, of translucent stone.
« Da!
Poezie de sambata
octombrie 9, 2010 de adinab
7 răspunsuri
Lasă un răspuns
-
Articole recente
Acum citesc
SRSFF
Galileo online
Arhive
Meta
Zelist
StatCounter
Licenta
Pmetrics
bine ca cineva isi aduce aminte de Pablo Neruda.Am gasit una interesanta (din multele interesante) „cine moare” (in limba romana)
(Merge copiat numai cu internet explorer)CINE MOARE?
de PabloNeruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…
@vasile – superba, multumesc frumos.
chiar frumoasa! :d
Revin.Ma gandeam sa caut originalul si asa aflu ca se numeste „Muere lentamente” iar ,,,,bomba….in ziarul spaniol ABC.es in 2009 scrie ca acest poem ce circula pe internet este un fals,nu apartine lui Neruda.Ca sa vezi….Chiar daca nu e al lui Neruda, e frumos.
@vasile – hm, interesant, merci. ma intreb care o fi motivatia…
Frumos…