Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2010

Carti, targ

Am citit cateva carti despre care nu am foarte multe de spus dar m-am gandit ca as putea totusi sa scriu cateva cuvinte despre fiecare.

Love Parade

Sergio Pitol, Love Parade, Art, Bucuresti, 2010: scriitor mare, carte vestita. Ce m-a prins de la inceput a fost atmosfera creata de o serie de personaje care ii povestesc cu seninatate unui tanar istoric intamplarile socante legate de o crima de demult. Partea frumoasa e ca fiecare martor il sapa pe precedentul si ca totusi roiul acesta de membri marcanti ai societatii mexicane reuseste sa ascunda adevarul, desi membrii sai nu coopereaza in niciun fel. Cam 3 puncte si jumatate din 5.

retrospectiva

Kurt Vonnegut, Retrospectiva asupra Armaghedonului, Humanitas, Bucuresti, 2010: o serie de texte inedite pe tema razboiului. Volumul te pune pe ganduri iar furia si dezamagirea autorului n-au cum sa nu ii dea un pumn in coaste oricarei intentii razboinice pe care ar putea s-o simta vreun cititor. Cartea nu e neaparat o lectura placuta, data fiind tema ei, dar cuprinde texte pe care pasionatii lui Vonnegut le vor gasi cu siguranta interesante. 3 si un pic din 5.

moi, charlotte simmons

Tom Wolfe, Moi, Charlotte Simmons (I am Charlotte Simmons, 2004), Robert Laffont, Paris, 2006: o carte a de-formarii sufletesti si intelectuale ale unei tinere care-a reusit sa intre la una dintre cele mai prestigioase univesitati americane. Charlotte Simmons e o fata frumoasa, inteligenta si studioasa si e si prima locuitoare a regiunii montane in care s-a nascut care reuseste sa patrunda in Ivy League. Sperantele ei sunt insa retezate una cate una, pana la sfarsitul primul sau an scolar ea ajungand sa fie fericita ca a reusit sa devina mediocra. Universitatea zugravita de Wolfe e un loc al pierzaniei – cateva mii de adolescenti cu bani si cu acces la alcool lasati in voia lor de mana de adulti care ar trebui sa ii educe – iar testele la care e supusa Charlotte sunt injuste si imposibil de trecut. De la coruptia si lipsa de discernamant care-i macina pe adulti (profesori, decani, antrenori sportivi) la baile comune si la snobismul fraternitatilor, fiecare sub-sistem al Universitatii Dupont pare sa fie facut pentru a-i macina pe cei diferiti, iar Charlotte e aproape de a ajunge praf si pulbere pana la sfarsitul primului semestru. O carte destul de buna: avertisment pentru cei care idealizeaza modul de viata eliberat de care ne bucuram acum, analiza minutioasa a felurilor in care intelectualii de stanga ignora defectele teoriilor lor, mai ales cand unele dintre ele ajung sa fie aplicate, prezentare relativ credibila a mecanismelor psihologice ale comportamentului adolescentilor lasati liberi fara valori si repere. Spun relativ credibila pentru ca marele defect al cartii consta in aparenta schizofrenie pe care o capata treptat Charlotte si alte cateva personaje – ba indiferente, ba sfasiate de acelasi tip de intamplare, de exemplu. Romanul a castigat si prestigiosul Bad Sex In Fiction Award oferit de Literary Review. 3 si jumatate din 5.

forma apei

Andrea Camilleri, Forma apei, Nemira, Bucuresti, 2010: o carte cu Montalbano, mai scurta decat predecesoarele sale si mai lipsita de antren. Comisarul nostru ancheteaza moartea pare-se accidentala a unui om important din regiune, iar dezvaluirile despre viata si opera acestui personaj duc la cateva descoperiri destul de sordide. Mi-au lipsit relatarile despre mesele copioase infaptuite de comisar. 3 din 5.

Explozii in Stockholm

Liza Marklund, Explozii in Stockholm, Trei, Bucuresti, 2010: prima carte din seria Annika Bengtzon, despre care am scris aici.

***

Ar trebui sa spun doua vorbe si despre targul Gaudeamus, la care am fost sambata si duminica. Pozele inca nu am reusit sa le dau jos de pe aparatul foto, poate ca voi face mai incolo o postare cu ele. Reducerile mi s-au parut onorabile, ca atare am luat un maldar mediu de carti, impartite aproape frateste intre SF si mainstream:

* Jaroslav Seifert, Toate frumusetile lumii, Art, 2007
* Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go, Faber and Faber, London, 2005 – sunt curioasa cum suna in engleza
* Espace Nord, L’anthologie, Labor, Bruxelles, 1994
* Andrew Cowan, Porcul, Leda, Bucuresti, 2009
* Alonso Cueto, Ora albastra, Humanitas, Bucuresti, 2010
* Jean-Claude Carriere, Umberto Eco, Nu sperati ca veti scapa de carti, Humanitas, * Bucuresti, 2010
* Philip Roth, Sabbath’s Theater, Vintage Books, London, 1996
* Ray Loriga, Cazuti din cer, Curtea Veche, Bucuresti, 2010
* Bogdan Suceava, Miruna, o poveste, Curtea Veche, Bucuresti, 2008
* Adina Rosetti, Deadline, Curtea Veche, Bucuresti, 2010
* Tennessee Williams, Memorii ale unui batran crocodil, Minerva, Bucuresti, 2010
* Raul Baz, Povestile Mariei, publicata in regie proprie in 2010, o carte de povesti foarte faina scrisa de un domn din Timisoara care a dorit sa-i faca astfel un cadou fiicei lui; v-o recomand cu caldura.
* Ursula K. Le Guin, Lumea lui Rocannon, Orion, Craiova, 1990 – cadou de la voicunike, caruia ii multumesc si aici
* H.G. Wells, Lumea eliberata, Minerva, Bucuresti, 2007
* Karinthy Frigyes, Calatorie in Faremido. Capillaria, Minerva, Bucuresti, 2005
* Oliviu Craznic, …si la sfarsit a mai ramas cosmarul, Vremea, Bucuresti, 2010
* Michael Haulica, Povestiri fantastice, Millennium Press, Satu Mare, 2010
* Norman Spinrad, Imagini la ora unsprezece, Millennium Press, Satu Mare, 2010
* Glen Cook, Compania Neagra, Millennium Press, Satu Mare, 2010
* Numarul 2 al revistei Galileo, Millennium Press, Satu Mare, 2010
* SRSFF, Pangaia, Eagle Publishing House, Bucuresti, 2010
* Neal Stephenson, Snow Crash, Leda, Bucuresti, 2010
* Gene Wolfe, Spada Lictorului, Leda, Bucuresti, 2010
* Walter Jon Williams, Praxis, Leda, Bucuresti, 2010
* Neal Stephenson, Cryptonomicon, Arrow Books, UK, 2000

De la Polirom si Nemira nu am cumparat nimic, mi s-au parut mai generoase ofertele de pe site-urile respective. Am fost la cateva lansari SF – Nemira, Millennium Press, Leda – si m-am intalnit pe-acolo cu cativa prieteni. Am stat la palavre, am mai aflat unele noutati si am fost impreuna la cina la deja faimosul Giotto. Multumiri tuturor pentru ospitalitate 😀

Update: iata si pozele!

Read Full Post »

Si-au trecut nouasprezece

Read Full Post »

* A aparut antologia SRSFF pe 2010, Pangaia.

pangaia

Detalii despre volum si despre noutatile din colectia Seniorii imaginatiei puteti gasi aici.

* Decernarea Premiilor SRSFF pe 2010 va avea loc vineri 19 noiembrie, ora 18.00, la Tirgul de carte Gaudeamus, standul nr. 24 (libraria Nautilus)

premii srsff

Detalii aici. Sunteti asteptati cu mic, cu mare!

Update

Iata si premiantii:

Premiul pentru cel mai bun autor – Cristian M. Teodorescu
Premiul pentru cel mai bun artist plastic – Alex Popescu
Premiul pentru cel mai bun traducător – Mihai Dan Pavelescu
Premiul pentru publicistică – Ştefan Ghidoveanu
Premiul pentru cea mai buna editură – Nemira

Felicitari tuturor si multumiri pentru tot ce-au facut si vor mai face pentru noi, cititorii de SF.

Read Full Post »

Poezie de sambata

The Other Tiger

by Jorge Luis Borges

A tiger comes to mind. The twilight here
Exalts the vast and busy Library
And seems to set the bookshelves back in gloom;
Innocent, ruthless, bloodstained, sleek
It wanders through its forest and its day
Printing a track along the muddy banks
Of sluggish streams whose names it does not know
(In its world there are no names or past
Or time to come, only the vivid now)
And makes its way across wild distances
Sniffing the braided labyrinth of smells
And in the wind picking the smell of dawn
And tantalizing scent of grazing deer;
Among the bamboo’s slanting stripes I glimpse
The tiger’s stripes and sense the bony frame
Under the splendid, quivering cover of skin.
Curving oceans and the planet’s wastes keep us
Apart in vain; from here in a house far off
In South America I dream of you,
Track you, O tiger of the Ganges’ banks.

It strikes me now as evening fills my soul
That the tiger addressed in my poem
Is a shadowy beast, a tiger of symbols
And scraps picked up at random out of books,
A string of labored tropes that have no life,
And not the fated tiger, the deadly jewel
That under sun or stars or changing moon
Goes on in Bengal or Sumatra fulfilling
Its rounds of love and indolence and death.
To the tiger of symbols I hold opposed
The one that’s real, the one whose blood runs hot
As it cuts down a herd of buffaloes,
And that today, this August third, nineteen
Fifty-nine, throws its shadow on the grass;
But by the act of giving it a name,
By trying to fix the limits of its world,
It becomes a fiction not a living beast,
Not a tiger out roaming the wilds of earth.

We’ll hunt for a third tiger now, but like
The others this one too will be a form
Of what I dream, a structure of words, and not
The flesh and one tiger that beyond all myths
Paces the earth. I know these things quite well,
Yet nonetheless some force keeps driving me
In this vague, unreasonable, and ancient quest,
And I go on pursuing through the hours
Another tiger, the beast not found in verse.

Read Full Post »

Anathem la Leda!

Vesti bune! Dupa cum spune domnul Stefan Ghidoveanu aici, romanul Anathem e pe cale de a fi tradus si va fi publicat, probabil, in toamna anului viitor.

anathem

Cartea e extraordinara, pregatiti-va deci pentru un regal SF! Ganduri bune pentru cei de la Leda – acum ceva timp se presupunea prin fandom ca nici o editura din Romania nu va avea curajul sa publice cartea aceasta, dar iata ca ne-am inselat 😀 Spor traducatorilor si multumiri pentru veste.

Read Full Post »

Anathem

anathem

Autor: Neal Stephenson
Titlu: Anathem
Editura: HarperCollins, US, 2009; 981 pagini
Nota data de mine: **** si jumatate (din 5)

Anathem e cel de-al unsprezecelea roman al lui Neal Stephenson si primul pe care i-l citesc; a castigat in 2009 premiul Locus pentru cel mai bun roman SF si a fost nominalizat in acelasi an la premiile Hugo, Clarke si John W. Campbell. Cartea ne poarta prin lumea numita Arbre, o planeta destul de asemanatoare cu Pamantul si pe care traiesc indivizi destul de asemanatori cu pamantenii.

Ghid ne este Erasmas, un tanar membru al unei comunitati inchise de fizicieni, matematicieni si filosofi. Primele vreo 200 de pagini ajuta cititorul sa inteleaga cate ceva despre modul in care e alcatuita lumea lui Erasmas: manastiri in care sunt inchisi savantii vremii, inconjurate de o lume exterioara compusa din oameni mult mai putin educati dar mult mai credinciosi. Manastirile astea comunica cu exteriorul la intervale prestabilite: o data la un an pot iesi din manastire fratii si surorile care si-au luat angajamentul sa stea macar un an, o data la zece ani cei care au semnat pentru zece ani, o data la o suta si respectiv la o mie de ani celelalte doua sub-comunitati.

Sub-comunitatile acestea sunt si ele izolate una de cealalta, deci calugarii care isi scot nasul pe afara doar o data la o mie de ani nu stiu practic nimic despre ce se intampla in afara salii lor de mese. Viata lor e organizata in jurul lectiilor despre o varietate de subiecte, al dialogurilor in care doi sau mai multi invatati dezbat tot felul de aspecte teoretice si al vocatiilor fiecaruia (olarit, gradinarit, facut sandale). Ca in orice internat care se respecta, fiecare din ei ajunge si sa faca de serviciu la bucatarie sau oriunde mai e nevoie de munca.

Detaliile privind societatea aceasta sunt puse incetisor cap la cap, pentru ca la inceputul cartii cititorul e aruncat destul de brutal intr-o lume a carui limbaj si-a carei alcatuire nu sunt neaparat pe inteles. Conceptele au o importanta covarsitoare in discursul lui Erasmas, iar gasirea unora corespondente cu cele pe care le cunoastem noi poate fi amuzanta sau nu. Ajuta putin definitiile din glosarul de la sfarsitul cartii, inserate una cate una si la inceputul fiecarui capitol. Tot de ajutor sunt si cele trei anexe care includ demonstratii ale teoriilor care stau la baza deductiilor personajelor cartii. Peste ele cititorul grabit poate sa sara, dar eu am ajuns la concluzia ca un pic de rabdare e de preferat: mai inspre sfarsit e foarte greu sa iti dai seama ce se intampla exact daca nu ai inteles expunerile de la inceput.

Nitel despre actiunea romanului: lumea lui Erasmas o ia razna incetisor dupa ce telescopul manastirii lui e pus sub cheie. Dat fiind faptul ca cei din jurul lui sunt oameni obisnuiti sa analizeze orice e in jur, teoriile despre motivatia unui astfel de gest ajung in curand sa sugereze faptul ca Arbre se afla in pericol. Iar cand din ce in ce mai multi membri ai comunitatii sunt convocati in Exterior devine clar ca se intampla intr-adevar ceva. Erasmas e si el convocat si are parte de nenumarate aventuri alaturi de cativa tineri prieteni. Descopera treptat care e amenintarea (o nava extraterestra) si participa in mod activ la anihilarea sa.

Punctul forte al cartii e dupa parerea mea cel de explorare a unor idei stiintifice. Ea e bazata pe cunostinte solide de matematica, fizica, filosofie, istorie si sociologie, dar e departe de-a fi doar un mijloc prin care autorul a ales sa isi plictiseasca cititorii prin expunerea vastei lui culturi generale. Interludiile teoretice au un scop precis, cel de a te face sa intelegi cum de-a iesit iepurele din palarie si extraterestrul din spatiul lui cosmic. Chestie care are, ca de obicei, multe de-a face cu quantum-ul, pe care eu am reusit sa il inteleg ceva mai bine dupa ce-am urmarit tot ce se intampla in cartea aceasta.

Asemanator modului in care Frank Herbert lucreaza in Dune, Stephenson reuseste si sa creeze o lume a carei functionari, din punct de vedere sociologic sau tehnologic, e perfect logica si clarificatoare pentru lumea noastra de azi (sau pentru orice alta societate construita de hominizi, ni se demonstreaza in carte).

Sper ca am reusit pana aici sa dau o idee despre substanta romanului; ramane sa spun cateva cuvinte despre personaje si despre actiunea propriu-zisa, aspectele care pana la urma conteaza la fel de mult ca si fundalul, oricat de placut ar fi acesta sufletului meu. Personajele principale sunt cele din anturajul lui Erasmas: tinerii lui confrati, profesorii lor, cativa oameni din Exterior pe care ii culeg dupa ei si cativa savanti intalniti pe drum. Plus un extraterestru. Ei isi indeplinesc bine rolurile (mentorul, tipul amuzant,
politicianul cu doua fete) si dintre ei exista cativa pe care am ajuns sa ii consider „reali”. Stephenson da totusi dovada de un dram de lipsa de respect pentru unele dintre personaje, lasandu-le usor cartonate si rigide. Pentru asta si pentru ca actiunea mi s-a parut o idee prea simpla am scazut o jumatate de punct din nota pe care am dat-o cartii.

Per total pot spune, la sfarsit, ca Anathem e unul dintre cele mai bune romane SF pe care le-am citit pana acum. Complex, inteligent, doct, creand numeroase ocazii de amuzament, dotat cu cateva personaje de care m-am atasat si cu cateva intorsaturi ale actiunii la care nu ma asteptam. Recuzita SF e tocmai atata si asa cum trebuie, limbajele inventate de Stephenson au sens si suna si bine, lectura e fascinanta atunci cand nu e de-a dreptul pasionanta. Singura critica pe care i-o pot aduce e includerea catorva aspecte care mie mi-au sunat relativ ieftin.

Cred ca Anathem merita cu varf si indesat sa ia premiul Hugo in 2009. Cartea cimitirului, castigatoarea, e si ea buna, dar nu le poti compara cand vine vorba de amploare sau de realizare in planul SF-ului pentru adulti. Sincer m-au nedumerit recenziile mai putin incantate de pe Amazon si de prin alte parti – cartea mi s-a parut mai putin solicitanta decat lasau de inteles ca ar fi. Nu-i in nici un caz de neinteles, nu mai mult decat e Dune.

Read Full Post »

houellebecq

Domnul cu geaca de mai sus este, bineinteles, Michel Houellebecq, si, bineinteles, laureatul Goncourt pe anul acesta. Premiul i-a fost acordat pentru cel de-al cincilea sau roman, La carte et le territoire. Dupa luni si luni de suspans creat de membrii juriului Goncourt cu afirmatii gen „La carte et le territoire nu imi place. Nu e prea firesc sa-ti placa o carte si sa recunosti in acelasi timp ca e o opera literara majora” cititorii pot rasufla usurati si pe alocuri multumiti.

Fanii autorului (printre care ma numar) au deci un motiv de bucurie – multi spun ca Houellebecq merita mai de multisor premiul – si macar cateva teme care ar merita sa fie discutate. Prima ar fi legata de faptul ca autorul a imprumutat cateva pagini de pe Wikipedia, chestie despre care s-a discutat deja nitel aici, si despre lipsa oricarui comentariu privind aceste obiceiuri din partea greilor literelor franceze. Pe de-o parte e firesc, multi dintre ei considera internetul nimic mai mult decat o cloaca lipsita de valoare. Pe de alta parte, Houellebecq explica aceste imprumuturi ca pe-un procedeu postmodernist cu o valoare literara certa, despre care poate ca ar fi interesant sa citim critici si despartiri in patru, nu-i asa.

Al doilea subiect de discutie ar fi aparenta imblanzire a autorului – La carte et le territoire a fost pentru multi socanta mai degraba prin lipsa de elemente scandaloase si/sau provocatoare. Sa fie vorba de maturizarea autorului sau de renuntarea temporara la recuzita-i specifica, sa fie doar un mic mismas provocat de foamea autorului pentru un Goncourt?

Al treilea si cel mai important subiect ar fi, evident, cartea propriu-zisa, pentru cei care au avut deja norocul sa puna mana pe ea. Nu ma numar printre ei, din pacate.

La sfarsit, si pentru ca tot nu am apucat sa pun sambata o poezie, iata:

(Sans titre)

J’ai peur de tous ces gens raisonnables et soumis
Qui voudraient me priver de mes amphétamines.
Pourquoi vouloir m’ôter mes dernières amies ?
Mon corps est fatigué et ma vie presque en ruine.

Souvent les médecins, ces pustules noircies,
Fatiguent mon cerveau de sentences uniformes ;
Je vis ou je survis très en dehors des normes ;
Je m’en fous. Et mon but n’est pas dans cette vie.

Quelquefois le matin je sursaute et je crie,
C’est rapide c’est très bref mais là j’ai vraiment mal ;
Je m’en fous et j’emmerde la protection sociale.

Le soir je relis Kant, je suis seul dans mon lit.
Je pense à ma journée, c’est très chirurgical ;
Je m’en fous. Je reviens vers le point initial.

Read Full Post »