Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 noiembrie 2010

Anathem

anathem

Autor: Neal Stephenson
Titlu: Anathem
Editura: HarperCollins, US, 2009; 981 pagini
Nota data de mine: **** si jumatate (din 5)

Anathem e cel de-al unsprezecelea roman al lui Neal Stephenson si primul pe care i-l citesc; a castigat in 2009 premiul Locus pentru cel mai bun roman SF si a fost nominalizat in acelasi an la premiile Hugo, Clarke si John W. Campbell. Cartea ne poarta prin lumea numita Arbre, o planeta destul de asemanatoare cu Pamantul si pe care traiesc indivizi destul de asemanatori cu pamantenii.

Ghid ne este Erasmas, un tanar membru al unei comunitati inchise de fizicieni, matematicieni si filosofi. Primele vreo 200 de pagini ajuta cititorul sa inteleaga cate ceva despre modul in care e alcatuita lumea lui Erasmas: manastiri in care sunt inchisi savantii vremii, inconjurate de o lume exterioara compusa din oameni mult mai putin educati dar mult mai credinciosi. Manastirile astea comunica cu exteriorul la intervale prestabilite: o data la un an pot iesi din manastire fratii si surorile care si-au luat angajamentul sa stea macar un an, o data la zece ani cei care au semnat pentru zece ani, o data la o suta si respectiv la o mie de ani celelalte doua sub-comunitati.

Sub-comunitatile acestea sunt si ele izolate una de cealalta, deci calugarii care isi scot nasul pe afara doar o data la o mie de ani nu stiu practic nimic despre ce se intampla in afara salii lor de mese. Viata lor e organizata in jurul lectiilor despre o varietate de subiecte, al dialogurilor in care doi sau mai multi invatati dezbat tot felul de aspecte teoretice si al vocatiilor fiecaruia (olarit, gradinarit, facut sandale). Ca in orice internat care se respecta, fiecare din ei ajunge si sa faca de serviciu la bucatarie sau oriunde mai e nevoie de munca.

Detaliile privind societatea aceasta sunt puse incetisor cap la cap, pentru ca la inceputul cartii cititorul e aruncat destul de brutal intr-o lume a carui limbaj si-a carei alcatuire nu sunt neaparat pe inteles. Conceptele au o importanta covarsitoare in discursul lui Erasmas, iar gasirea unora corespondente cu cele pe care le cunoastem noi poate fi amuzanta sau nu. Ajuta putin definitiile din glosarul de la sfarsitul cartii, inserate una cate una si la inceputul fiecarui capitol. Tot de ajutor sunt si cele trei anexe care includ demonstratii ale teoriilor care stau la baza deductiilor personajelor cartii. Peste ele cititorul grabit poate sa sara, dar eu am ajuns la concluzia ca un pic de rabdare e de preferat: mai inspre sfarsit e foarte greu sa iti dai seama ce se intampla exact daca nu ai inteles expunerile de la inceput.

Nitel despre actiunea romanului: lumea lui Erasmas o ia razna incetisor dupa ce telescopul manastirii lui e pus sub cheie. Dat fiind faptul ca cei din jurul lui sunt oameni obisnuiti sa analizeze orice e in jur, teoriile despre motivatia unui astfel de gest ajung in curand sa sugereze faptul ca Arbre se afla in pericol. Iar cand din ce in ce mai multi membri ai comunitatii sunt convocati in Exterior devine clar ca se intampla intr-adevar ceva. Erasmas e si el convocat si are parte de nenumarate aventuri alaturi de cativa tineri prieteni. Descopera treptat care e amenintarea (o nava extraterestra) si participa in mod activ la anihilarea sa.

Punctul forte al cartii e dupa parerea mea cel de explorare a unor idei stiintifice. Ea e bazata pe cunostinte solide de matematica, fizica, filosofie, istorie si sociologie, dar e departe de-a fi doar un mijloc prin care autorul a ales sa isi plictiseasca cititorii prin expunerea vastei lui culturi generale. Interludiile teoretice au un scop precis, cel de a te face sa intelegi cum de-a iesit iepurele din palarie si extraterestrul din spatiul lui cosmic. Chestie care are, ca de obicei, multe de-a face cu quantum-ul, pe care eu am reusit sa il inteleg ceva mai bine dupa ce-am urmarit tot ce se intampla in cartea aceasta.

Asemanator modului in care Frank Herbert lucreaza in Dune, Stephenson reuseste si sa creeze o lume a carei functionari, din punct de vedere sociologic sau tehnologic, e perfect logica si clarificatoare pentru lumea noastra de azi (sau pentru orice alta societate construita de hominizi, ni se demonstreaza in carte).

Sper ca am reusit pana aici sa dau o idee despre substanta romanului; ramane sa spun cateva cuvinte despre personaje si despre actiunea propriu-zisa, aspectele care pana la urma conteaza la fel de mult ca si fundalul, oricat de placut ar fi acesta sufletului meu. Personajele principale sunt cele din anturajul lui Erasmas: tinerii lui confrati, profesorii lor, cativa oameni din Exterior pe care ii culeg dupa ei si cativa savanti intalniti pe drum. Plus un extraterestru. Ei isi indeplinesc bine rolurile (mentorul, tipul amuzant,
politicianul cu doua fete) si dintre ei exista cativa pe care am ajuns sa ii consider „reali”. Stephenson da totusi dovada de un dram de lipsa de respect pentru unele dintre personaje, lasandu-le usor cartonate si rigide. Pentru asta si pentru ca actiunea mi s-a parut o idee prea simpla am scazut o jumatate de punct din nota pe care am dat-o cartii.

Per total pot spune, la sfarsit, ca Anathem e unul dintre cele mai bune romane SF pe care le-am citit pana acum. Complex, inteligent, doct, creand numeroase ocazii de amuzament, dotat cu cateva personaje de care m-am atasat si cu cateva intorsaturi ale actiunii la care nu ma asteptam. Recuzita SF e tocmai atata si asa cum trebuie, limbajele inventate de Stephenson au sens si suna si bine, lectura e fascinanta atunci cand nu e de-a dreptul pasionanta. Singura critica pe care i-o pot aduce e includerea catorva aspecte care mie mi-au sunat relativ ieftin.

Cred ca Anathem merita cu varf si indesat sa ia premiul Hugo in 2009. Cartea cimitirului, castigatoarea, e si ea buna, dar nu le poti compara cand vine vorba de amploare sau de realizare in planul SF-ului pentru adulti. Sincer m-au nedumerit recenziile mai putin incantate de pe Amazon si de prin alte parti – cartea mi s-a parut mai putin solicitanta decat lasau de inteles ca ar fi. Nu-i in nici un caz de neinteles, nu mai mult decat e Dune.

Read Full Post »