Peregrinarile lui Tuf

Autor: George R. R. Martin
Titlu: Peregrinarile lui Tuf (Tuf Voyaging, 1986)
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2010; 544 pagini; 30 RON
Traducere: Liviu Radu
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)

Cartea aceasta este o colectie de povestiri care aduna texte scrise intre 1976 si 1986; in total avem sapte plus un Prolog, singurul care a fost, la prima editie, inedit. Celelalte povestiri sau capitole aparusera deja in cateva reviste SF ale vremii, intr-o ordine care nu are nicio legatura cu cea din volum. Toate cele sapte capitole au in comun personajul principal – pe Tuf, un negustor spatial nu neaparat abil care ajunge in posesia unei uriase nave de germinare abandonata in spatiu dupa stingerea celui mai mare imperiu spatial omenesc.

In prima povestire a cartii, Steaua Molimei, facem cunostinta cu uriasul Tuf, proprietarul navei Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime, si cu cele doua pisici care-i tin mereu companie, motanul Ciuperca si pisicuta Distrugere. Tuf accepta sa transporte pana la Steaua Molimei un echipaj mic dar eteroclit format din doi oameni de stiinta, o mercenara, un ciborg si un psihopat. Steaua spre care se indreapta ei e de fapt o nava spatiala uriasa si abandonata de secole, care trimite periodic valuri de bacterii ucigase asupra planetei in jurul careia orbiteaza.

Nava e o adevarata comoara pentru oricine o ia in stapanire: tehnologiile ei au devenit unice, dupa ce omenirea a pierdut mare parte din cunostintele sale despre genetica si despre tehnicile bio-ingineriei. Mai mult, nava contine o biblioteca care reuneste mostre din ADN-ul tuturor organismelor intalnite vreodata de umanitate si mai contine si tehnologia necesara pentru clonarea oricarui exemplar dorit.

Echipa de exploratori devine, pe masura ce se apropie de nava, o adunatura de oameni care abia asteapta sa le taie gatul tuturor celorlalti, in scopul imbogatirii proprii, iar lupta pentru luarea in stapanire a navei are, pana la urma, un castigator neasteptat: pe Tuf.

Inarmat cu o etica proprie (vegetarian, dornic sa ii ajute pe ceilalti atunci cand poate face asta, increzator in destinul felinelor de-ai insoti si face mai buni pe oameni), cu o nava pe care ajunge incet sa o inteleaga si cu un titlu de inginer ecolog pe care si-l acorda singur, Tuf haladuieste prin Galaxie in cautare de clienti pentru serviciile unice pe care le ofera.

Si de clienti va avea parte din plin: de la S’uthlam, o planeta pe care religia locala le impune cetatenilor sa se reproduca cat mai mult, la Namor, o colonie tanara atacata de monstri tot mai infricosatori sau la Lyronica, o lume cvasi-medievala pe care conflictele de putere dintre Case sunt rezolvate in Arena de Bronz cu ajutorul luptelor pana la moarte intre animalele monstruoase antrenate special pentru acest scop, problemele intalnite de Tuf sunt diverse. Solutiile, ajunge el sa constate, sunt din pacate mai putin inovative: cel mai adesea problema de baza e natura umana, nu un ecosistem care o ia razna, iar rezolvarea problemelor si, cel mai adesea, salvarea de la pieire a unor civilizatii intregi porneste de la fraierirea guvernantilor locali.

Peregrinarile lui Tuf e o colectie cu destul de mult farmec: aspectul pisicilor in spatiu, de exemplu, nu are cum sa nu descreteasca fruntile cititorilor, mai ales in clipele in care respectivele pisici devin personaje importante ale intrigii. Tuf e si el, pana la capatul cartii, un personaj simpatic, cu un sarcasm bland si adesea nerecunoscut ca atare de interlocutori, dar si cu o latura dura si inflexibila care iese tot mai mult la iveala pe masura ce el isi accepta statutul de om atotputernic.

Calatoriile prin spatiu, diversitatea culturilor umane de pe tot felul de planete, a modurilor de viata sau a gastronomiilor sunt aspectele care-mi plac cel mai mult la productiile de tip space opera, iar in aceasta carte avem parte de ele din plin. Problemele tehnice si etice ale interventiilor asupra cate unui ecosistem sunt si ele fascinante, chiar daca solutiile imaginate de autor nu raman neaparat in picioare dupa o examinare atenta. Rezolvarea crizei populatiei de pe S’uthlam, de exemplu, presupune rapirea capacitatii de reproducere a imensei majoritati a populatiei, fara stirea sau consimtamantul acestora, in ideea ca cei ramasi fertili vor duce specia mai departe, dar ignora toate modurile in care lucrurile ar putea sa o ia razna (razboaie, asasinarea celor ramasi fertili, dificultatea lor de-a isi gasi perechea in situatia in care intr-o populatie de cateva zeci de miliarde sunt fertili cateva sute de mii de indivizi s.a.m.d.).

Dincolo de tehnica (uneori invechita), insa, volumul mi-a placut mai ales pentru atmosfera, pentru personajul principal si pentru ca e un exemplu foarte bun de SF nu prea profund, destul de amuzant, cu un substrat care merita toata consideratia. Exista carti mult mai serioase pe tema salvarii sau a mortii unui ecosistem sau pe cea a suprapopularii sau pe cea a razboiului ritual, dar uneori e binevenita si lectura cate unui volum mai ludic, mai distractiv si totusi provocator de la un capat la altul.