Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 februarie 2011

Batrani indragostiti

Autor: Alasdair Gray
Titlu: Batrani indragostiti (Old Men in Love, 2007)
Editura: Polirom, Iasi, 2010; 400 pagini; 33 RON
Traducere: Magda Teodorescu
Nota data de mine: spre **** (din 5)

Alasdair Gray este, probabil, cel mai cunoscut scriitor scotian contemporan. In romaneste i-a mai aparut si romanul Lanark (Polirom, 2008), cea mai importanta scriere a autorului, tradusa si discutata pretutindeni in lume. Batrani indragostiti este prima carte a lui Gray pe care am citit-o.

Romanul este unul postmodern, alcatuit dintr-o suma de documente: intai jurnalul intim al invatatorului pensionat John Tunnock, gasit dupa moartea acestuia de sigura lui ruda in viata. Apoi, fragmente scrise de Tunnock pentru un roman istoric de mare amploare, incredintate alaturi de jurnal scriitorului Alasdair Gray pentru unirea lor intr-o carte de sine statatoare. Lor li se adauga un preambul scris de ruda lui Tunnock, un ferpar publicat dupa moartea lui si o postfata critica scrisa de un literat fictiv.

Preambulul ne povesteste despre moartea violenta a lui Tunnock, despre interesul suscitat de scrierile sale si despre acceptarea propunerii lui Alasdair Gray de a le reuni in volum. I se da apoi cuvantul lui Tunnock, care povesteste cum i-a venit ideea de-a scrie un roman despre „cine a platit pentru toate astea” – despre toti cei pe oasele carora a fost construita civilizatia umana.

Fragmente din acest roman fusesera publicate intr-o revista literara scotiana, iar incurajarile anturajului si criticile cititorilor l-au indemnat pe Tunnock sa isi continue opera magistrala. Citim intai despre Socrate, intai ca tanar soldat, apoi ca intelept cautat de mai marii vremii sale. Apoi despre un pictor renascentist, Fra Lippo Lippi, si despre preotul englez Henry James Prince, fondatorul unei secte crestine care-l recunostea ca depozitarul Duhului Sfant. La sfarsitul cartii (si-a vietii sale) Tunnock revine la Socrate, prezentandu-i procesul si apoi retragerea din aceasta lume.

Episoadele romanesti sunt mereu intrerupte de fragmente din jurnalul intim al creatorului lor, care povesteste despre sursele sale de inspiratie si despre femeile din viata sa (intai doua matusi bune la suflet, carora le va dedica si o scurta nuvela, apoi o serie intreaga de tinere nurlii care-si fac obiceiul de a-i aduce in casa drogati si care pleaca in general impreuna cu variate posesiuni de-ale batranului). Jurnalul include si comentarii (adesea rautacioase) despre viata politica si sociala a Scotiei si panseuri despre oportunitatile oferite de o eventuala iesire a acesteia din UK.

Romanul mi-a placut din mai multe motive: intai motivul batranilor indragostiti (despre care e pana la urma vorba), mereu patetici, chiar daca sunt lucizi. Socrate si dragostea lui pentru Alcibiade, Lippi cu calugarita lui pacatoasa, Prince cel indragostit de fecioare si, ultimul pe lista, Tunnock cu muierile lui usoare, toti sunt pana la urma victime ale batranetii lor si-ale faptului ca dorinta imperioasa de-a gusta din bucuriile tineretii nu dispare in momentul in care devine penibila.

Mi-au placut, apoi, fragmentele de roman, destul de bine scrise chiar daca autorul isi ia diverse libertati fata de adevarul istoric. Interesante sunt si inventiile de genul comentariilor lui Gray pe baza textelor lui Tunnock – cel dintai remarca pe alocuri, de exemplu, ca anumite citate din diverse opere literare sunt date gresit sau adauga informatii biografice sau culturale. Cartea, ca obiect, e frumoasa, avand si ilustratii ale autorului.

Simpatic e faptul ca toate fragmentele de roman sunt de fapt scenarii scrise de Gray mai demult si reciclate aici la gramada, fapt care i-a indemnat pe unii critici sa vorbeasca de onanism literar si de frauda. Gray are grija sa anticipeze in postfata toate aceste critici. Din cate am inteles cartea are si personaje comune cu Lanark, desi acesta e un aspect pana la urma secundar. Nu cred ca Batrani indragostiti e o carte mare – e mai degraba un joc relativ superficial. Am citit-o insa cu placere, nu m-a plictisit si ma bucur ca mi-a dat prilejul sa citesc despre viata si aventurile lui Prince, unul dintre cei mai bizari sectanti ai umanitatii.

Bonus: o recenzie agresiva.

Read Full Post »