Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2011

Poezie de sambata

En montagne libanaise

par Nadia Tueni

Se souvenir – du bruit du clair de lune,
lorsque la nuit d’été se cogne à la montagne,
et que traîne le vent,
dans la bouche rocheuse des Monts Liban.

Se souvenir – d’un village escarpé,
posé comme une larme au bord d’une paupière ;
on y rencontre un grenadier,
et des fleurs plus sonores
qu’un clavier.

Se souvenir – de la vigne sous le figuier,
des chênes gercés que Septembre abreuve,
des fontaines et des muletiers,
du soleil dissous dans les eaux du fleuve.

Se souvenir – du basilic et du pommier,
du sirop de mûres et des amandiers.

Alors chaque fille était hirondelle,
ses yeux remuaient, comme une nacelle,
sur un bâton de coudrier.

Se souvenir – de l’ermite et du chevrier,
des sentiers qui mènent au bout du nuage,
du chant de l’Islam, des châteaux croisés,
et des cloches folles, du mois de juillet.

Se souvenir – de chacun, de tous,
du conteur, du mage, et du boulanger,
des mots de la fête, de ceux des orages,
de la mer qui brille comme une médaille,
dans le paysage.

Se souvenir – d’un souvenir d’enfant,
d’un secret royaume qui avait notre âge ;
nous ne savions pas lire les présages,
dans ces oiseaux morts au fond de leurs cages,
sur les Monts Liban.

Read Full Post »

Steampunk: a doua revolutie

Editor: Adrian Craciun
Titlu: Steampunk: a doua revolutie
Editura: Millennium Books, Satu Mare, 2011; 304 pagini; 35 RON
Nota data de mine: **** (din 5)

Dupa luni intregi de avanpremiere si teaser-e (ba o coperta, ba un cuprins, ba un concurs, ba un making of) iata ca am ajuns sa si citesc aceasta antologie, asteptata de mine nu doar pentru ca e prima colectie de texte steampunk avand ca fundal tarisoara noastra, ci si pentru ca e prima incursiune de cealalta parte a baricadei a unui blogger SF autohton.

„Materialele ajutatoare” oferite de editura m-au facut sa ma astept la o antologie buna, si m-am bucurat ca aceasta prejudecata nu mi-a fost zdruncinata. Dupa cum o indica si prefata, semnata de Stefan Ghidoveanu, textele din antologie sunt de o valoare relativ apropiata, diferentele fiind date de complexitatea intrigilor create de autori si-a contextelor fiecarui text. De aceea nici nu voi da cate o nota separata fiecarei povestiri; se invart cu toatele, dupa aprecierea mea, in jurul notei generale pe care am dat-o antologiei.

Sa le luam pe rand:

* Ioana Visan, Plimbarea de dimineata a Domnisoarei Vu: o povestire frumoasa, numai buna sa iti deschida apetitul pentru ce va urma. Cuprinde masini zburatoare, unele dintre ele cu panze, un Iasi suspendat, un razboi cu turcii si o poveste de dragoste care sta sa inceapa. Mi-a placut eleganta textului si-a personajului principal.

* Costi Gurgu, Cetatea neagra: in ordinea preferintelor mele acesta e textul care mi-a placut cel mai mult, dupa Alchimistul lui Mircea Oprita. Actiunea are loc candva pe vremea Imperiului Bizantin, cand diversele Tari romanesti stau stavila nu in calea turcilor, ci in cea a tatarilor si chinezilor, aliatii unor fapturi misterioase si extraordinare care se folosesc de masinarii de razboi actionate de aburi. Pacatul cel mai mare al povestirii e introducerea catorva elemente care puteau foarte bine sa lipseasca (telepatie…). Costi Gurgu compenseaza insa lucrul acesta cu o proza alerta, pasionanta, si cu cateva idei destul de interesante despre modul in care o civilizatie avansata poate ajunge sa opteze pentru masinile cu aburi.

* George Lazar, De la tigani: un text mai pasnic, in care Romania nu e atacata decat de incompetenta propriilor lideri. Punctul forte al povestirii e, dupa parerea mea, descrierea unei plimbari prin natura a cuplului Popoviciu, doi oameni linistiti, convinsi de faptul ca traiesc in epoca de inflorire a Romaniei, chiar si cand descopera ca sistemul lor social (comunist) se clatina cat se poate de serios. Povestirea nu e deosebit de surprinzatoare, dar e scrisa bine si mi-a provocat cateva hohote de ras.

* Michael Haulica, Povestea lui Calistrat Hadimbu din Vizireni, ucis miseleste de nenicul Raul Colentina intr-un han de la marginea Bucurestilor: singurul text fantastic din antologie e plasat intr-un univers pe care probabil vom mai avea ocazia sa il exploram, autorul declarand in Making of… ca lucreaza la un roman avandu-l in centrul sau pe Raul Colentina. Avem de toate in povestirea aceasta: masini cu aburi, un razboi aparent dement, un om care pune doar intrebari prostesti, o femeie misterioasa si preafrumoasa si niste insertii din fandom care ar putea fi cheesy daca nu ar fi atat de distractive.

* Stefana Cristina Czeller, Suflete de plumb: un text intunecat despre Cuza si despre Vasile Alecsandri,plasati intr-o Romanie alternativa in care masinile zburatoare si locomotivele cu aburi creeaza doar fondul pentru o poveste despre tradare, despre identitate si despre modul in care istoria (sau timpul) se apara de intrusi.

* Marian Truta, Lungul drum din cer acasa: primele cateva pagini ale povestirii acesteia mi-au placut cel mai mult, din intreaga antologie. Hohotele de ras au fost pana la urma inabusite in momentul in care povestea a devenit mai serioasa si in acelasi timp mai indepartata de ce ma asteptam de la intriga (nu ca ar fi un lucru rau…). Cred ca surpride extrem de bine un anumit mod „romanesc” de a vedea si trai lucrurile.

* Oliviu Criznic, Ultima clepsidra: un text SF dens care ne prezinta un Bucuresti Cluj de la capatul timpului. Ideile sunt interesante, poate cam multe pentru o povestire atat de scurta, iar fundalul (cu masti de gaze, costume anti-poluare si anti-virusi, carcere individuale si cate si mai cate) e foarte placut sufletului meu.

* Mircea Oprita, Alchimistul: cu siguranta cel mai complex text din antologie si singurul care nu este publicat in premiera. Privirea asupra Romaniei de azi si a celei alternative a alchimistilor e lucida si hatra, iar interpretarile care pot fi date finalului sunt nu doar multe, ci si demne de-a te pune pe ganduri.

* Aron Biro, Profetii despre trecut: o povestire cu matematicieni si calculatoare concepute pe niste baze nemaivazute, pe vremea lui Nea Nicu; poanta de final face toti banii.

* Florin Pitea, Nostalgia revolutiei: o noua intalnire cu prietenul nostru Vasile Alecsandri, de data asta intr-un text mai scurt, dar perfect adecvat finalului acestei antologii.

Cateva remarci generale:

* Mi s-a parut, citind antologia, ca impunerea unei teme care i-a obligat pe autori sa se indrepte mai degraba inspre trecut a dus la o creativitate lingvistica adesea superioara celei intalnite de mine pana acum in literatura SF romaneasca.

* M-a preocupat putin, mai ales la inceputul lecturii, apetenta autorilor pentru conflictul armat. Pana la urma toate textele prezinta o Romanie tulburata de conflicte de un fel sau altul. Poate ca e un semn al vremurilor.

* Exista cateva texte in care se observa firele de care e atarnata recuzita steampunk, fapt firesc pana la urma data fiind neincrederea multora dintre autori in viabilitatea temei care le-a fost propusa. Din fericire in final pariul pare sa fie castigat.

Inchei spunand, inca o data, ca mi-a placut destul de mult aceasta antologie tematica. Dincolo de specificul steampunk, cuprinde zece texte bine lucrate si care probabil ca vor fi pe placul multor cititori SF autohtoni.

P.S. Aspoiule, ramane cum ne-am inteles: damigeana, recenzia la Gateways si biletul spre Venus ~grin

Read Full Post »

Watership down

Autor: Richard Adams
Titlu: Watership Down (1972)
Editura: Penguin, UK, 1983; 478 pagini; eu am dat pe carte 5 lei, la un anticariat
Nota data de mine: **** (din 5)

Cartea aceasta despre iepuri este, se pare, una dintre cele mai iubite de publicul occidental; a fost publicata continuu din 1972 si pana in zilele noastre si este cel mai bine vandut titlu al editurii Penguin. A fost publicata atat in editii pentru adulti cat si in editii pentru copii si a castigat medalia Carnegie in 1972 si premiul Guardian pentru literatura pentru copii in 1973.

Personajele cartii sunt niste iepuri salbatici, prezentati cititorului in mediul lor natural; ei au limbajul lor, o societate bine structurata, obiceiuri si legende proprii. Fara a-i antropomorfiza, Richard Adams reuseste sa le descrie extrem de frumos preocuparile si modul de viata – cautarea mancarii, construirea unei vizuini, curtarea, cresterea puilor si asa mai departe.

Fara o intriga povestea ar fi fost insa destul de scurta; din fericire pentru cititor – si din pacate pentru ei – iepurii nostri sunt nevoiti sa treaca printr-o serie intreaga de aventuri, de la traversarea unui rau si „rapirea” catorva iepuri de casa pana la exilul pe un deal indepartat (Watership Down) si asedierea unei vizuine indepartate. Despre toate acestea citim „de la firul ierbii”, de unde o sosea pare un rau imens de smoala pe care un iepure are rareori ocazia sa il vada si de unde urcarea unui deal e o epopee intreaga.

Mi-a placut foarte mult modul in care autorul reuseste, fara efort, sa iti arate lumea prin ochii unui animal mic. Preocuparile iepurilor in exil devin repede cele ale cititorilor, iar aventurile lor (oricat de nesemnificative ar parea ele cititorului obisnuit cu agitatia oraselor) ajung sa fie urmarite cu sufletul la gura. Recunosc ca am citit la un moment dat ultimele pagini ale cartii, ca sa vad care dintre iepuri o sa prinda sfarsitul povestii, intr-atat de preocupata devenisem de soarta lor. Folclorul iepuresc e si el deosebit de simpatic, cu povesti despre iepuri-eroi care au furat, cu curaj si multa ingeniozitate, cate o salata din gradinile cele mai bine pazite.

Cartea te ajuta sa intelegi multe despre viata adevarata a iepurilor, mai complexa decat simplul rontait-dormit-fugit la care ne-am putea gandi. Luand, de exemplu, problema excursiilor prin vecinatate, unul dintre iepuri ne explica pe larg motivul pentru care aceste fapturi nu sunt facute pentru deplasari de lunga durata: ei au doua moduri de locomotie, fugitul ca fulgerul si salturile inalte, dar niciunul dintre ele nu e eficient cand nu mai e vorba de parcurs cativa metri, ci vreun kilometru. De-aici nevoia de a se adapta, combinand cele doua abordari si apeland la dese pauze si sieste.

Sunt sigura ca un cititor tanar are multe de invatat si de iubit in cartea aceasta. Chiar si unuia matur ii poate fi greu sa se desprinda de lumea campurilor, paduricilor si vizuinelor descrisa cu atata dragoste de autor. Cartea poate fi insa citita si la un nivel mai inalt, conflictul dintre vizuina de pe Watership Down si cea din departare putand fi echivalata cu una intre un sistem totalitar si unul democratic, de exemplu; paralelele cu Ferma animalelor si cu alte cateva carti asemanatoare sunt evidente pentru cunoscatorii genului SF. Unii cititori au gasit chiar si mai multe simboluri si alegorii, vazand in Watership Down o rescriere a istoriei construrii Romei, de exemplu.

O carte complexa, deci, lecturabila la o multitudine de niveluri, in functie de dispozitia fiecarui cititor. Ce pot spune, dupa ce am citit-o, e ca nu ii voi uita prea curand pe iepurii cu care mi-a facut cunostinta Richard Adams si ca ii voi cauta din ochi de fiecare data cand ma voi afla prin preajma unei posibile vizuine. Recomand cartea cu convingere tuturor celor carora le place sa citeasca din cand in cand cate o poveste frumoasa, precum si amatorilor de fictiuni politice, atata timp cat sunt dispusi sa tolereze povestile din jurul alegoriilor.

Plus: o recenzie publicata de Jo Walton pe site-ul editurii Tor.

P.S. Aici puteti citi o relatare scrisa de subsemnata despre lansarea de la Timisoara a antologiei Steampunk: a doua revolutie; la aceeasi adresa, precum si aici, puteti vedea cateva poze de la eveniment.

Read Full Post »

Poezie de sambata

The Bond

by Nuala Ní Dhomhnaill

If I use my forbidden hand
To raise a bridge across the river,
All the work of the builders
Has been blown up by sunrise.

A boat comes up the river by night
With a woman standing in it,
Twin candles lit in her eyes
And two oars in her hands.

She unsheathes a pack of cards,
‘Will you play forfeits?’ she says.
We play and she beats me hands down,
And she puts three banns upon me:

Not to have two meals in one house,
Not to pass two nights under one roof,
Not to sleep twice with the same man
Until I find her. When I ask her address,

‘If it were north I’d tell you south,
If it were east, west.’ She hooks
Off in a flash of lightning, leaving me
Stranded on the bank,

My eyes full of candles,
And the two dead oars.

***

Geasa

Má chuirim aon lámh ar an dtearmann beannaithe,
má thógaim droichead thar an abhainn,
gach a mbíonn tógtha isló ages na ceardaithe
bíonn sé leagtha ar maidin romham.

Tagann aníos an abhainn istoíche bád
is bean ina seasamh inti
Tá coinneal ar lasadh ina súil is ina lámha.
Tá dhá mhaide rámha aici.

Tairrigíonn sí amach paca cártaí,
‘An imréofá breith?’ a deireann sí.
Imrímid is buann sí orm de shíor
is cuireann sí de cheist, de bhreith is de mhórualach orm

Gan an tarna béile a ithe in aon tigh,
ná an tarna oíche a chaitheamh faoi aon díon,
gan dhá shraic chodlata a dhéanamh ar aon leaba
go bhfaighead í. Nuair a fhiafraím di cá mbíonn sí,

‘Dá mba siar é soir,’ a deireann sí, ‘da mba soir é siar.’
Imíonn sí léi agus splancacha tintrí léi
is fágtar ansan mé ar an bport.
Tá an dá choinneal fós ar lasadh le mo thaobh.
D’fhág sí na maidí rámha agam.

Read Full Post »

Cazul Jane Eyre

Autor: Jasper Fforde
Titlu: Cazul Jane Eyre (The Eyre Affair, 2001)
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2011; 330 pagini; 35 RON
Traducere: Carmen Toader
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)

Acesta este romanul de debut al lui Jasper Fforde, un scriitor britanic extrem de prolific – a publicat pana in prezent sase romane in seria Thursday Next, din care face parte si cartea de fata, doua dintr-o serie de satirizari ale romanelor politiste si cate unul din alte doua serii, una cu dragoni si cealalta cu o societate divizata in functie de abilitatea oamenilor de-a percepe anumite culori (Shades of Grey 1: The Road to High Saffron, aparuta anul trecut in romaneste la editura Litera). Romanele sale au fost primite cu bunavointa de critica si de public, autorul fiind comparat, in diverse recenzii, cu Woody Allen, Douglas Adams, Lewis Carroll si o multime de alti autori.

E destul de greu sa nu te lasi prins de Cazul Jane Eyre: cartea incepe cu o scurta prezentare a departamentelor interne ale SpecOps, serviciile speciale de securitate ale unei Anglii alternative. In SpecOps isi gaseste locul oricine, de la detectivii literari la cei din serviciile anti-tero sau din divizia dedicata Disputelor intre Vecini; exista chiar si servicii mai speciale, gen ChronoGuard sau Vampirism si Licantropie. Eroina romanului, Thursday Next, este agent al LiteraTec, divizia care se ocupa cu paza patrimoniului literar englezesc.

Ce-i limpede de la inceput e ca in Cazul Jane Eyre si-a facut loc mai tot: calatoriile in timp, vampirii, tehnologia steampunk (reprezentata cu gratie de unchiul lui Thursday, un cumsecade savant nebun), gaurile negre, ingineria genetica, personajele de roman care ies din cartile lor si isi fac de lucru in lumea cititorilor, istoria alternativa si o suma de alte chestiuni. Cititorul mai putin indulgent risca sa se sature rapid de naravul lui Fforde de a amesteca intr-o sigura carte toate genurile literare care i-au trecut prin cap, de la romanul cu vampiri la SF si la intriga bibliofila.

Antrenul si veselia cu care asterne insa Fforde cuvintele si intamplarile iti lasa putin timp sa iti pui intrebari, mai ales ca actiunea devine treptat tot mai intensa. Thursday e prinsa in valtoarea urmaririi celui mai infam criminal cunoscut de societatea ei, Acheron Hades. Domnul acesta este criminalul perfect: poate trece prin ziduri, isi schimba la nesfarsit infatisarea, manipuleaza mintile politistilor care ii stau in cale si, mai ales, este hotarat sa se poarte groaznic oricand si cu oricine. Scopul sau e sa creeze haos, distrandu-se in acelasi timp, iar modul in care alege sa actioneze presupune rapirea personajelor din cele mai iubite carti ale literaturii engleze si modificarea pentru vecie a acelor carti.

Pentru ca totul trebuie sa aiba o logica, Hades fura manuscrisele originale ale catorva romane, pentru ca modificarea acestora va duce la schimbarea tuturor editiilor ulterioare. Intai ii cade victima un personaj minor din Martin Chuzzlewit, dar cand cererile sale nu sunt satisfacute de guvernul englez el trece la artileria grea si o rapeste pe insasi Jane Eyre. Thursday si cativa colegi de-ai sai din LiteraTec il vor urmari de-a lungul si de-a latul Angliei, a Tarii Galilor (republica independenta, in aceasta carte) si-a peisajelor idilice din romanul lui Charlotte Brontë, schimband pe parcurs actiunea acestuia.

Cazul Jane Eyre e un roman pe care il citesti cu destul de multa placere. Fantezia autorului pare sa nu aiba limite, gaselnitele sale sunt pe alocuri irezistibile (cazul pasarilor dodo, readuse la viata si tinute ca animale de companie surprinzator de haioase), iar actiunea are destule suisuri si coborasuri incat sa te tina cu sufletul la gura. Aluziile literare sunt nenumarate, iar cititorii familiarizati cu literatura engleza clasica vor gasi in carte o multime de prilejuri de amuzament.

La minus trebuie spus, intai, ca personajele nu au profunzime si nici identitate; chiar si Thursday si Acheron Hades sunt mai degraba sabloane. Apoi, incursiunile „literare” au loc doar in ultima parte a cartii si sunt mai degraba dezamagitoare pentru cei care se asteptau sa ii intalneasca pe Jane Eyre, Edward Rochester si compania. Lumea lui Thursday cunoaste o versiune alternativa a lui Jane Eyre, in care personajele au personalitati mai putin puternice, poate datorita faptului ca au trecut prin alte intamplari decat cele despre care stiu cititorii din lumea noastra.

Tot la minus trebuie sa trec si faptul ca toate aluziile si intamplarile „literare” se refera doar la aspectele cele mai accesibile ale operelor clasice ale literaturii engleze. Disputa cea mai importanta e, evident, tot cea din jurul identitatii lui Shakespeare, iar romanele si poeziile la care face aluzie Fforde vor fi imediat familiare celor care au auzit macar in trecere de Wordsworth, Milton si Poe. Evident, autorul a dorit sa isi apropie un public cat mai larg, fermecandu-l cu aluzii pe care le poate pricepe; devoratorii de carti risca insa sa ramana putin dezamagiti.

Fforde creaza, pana la urma, o lume care nu are sanse sa stea in picioare la o examinare mai in amanunt; e insa una plina de chestii stralucitoare care abat atentia cititorului de la problemele de logica, ceea ce pana la urma nu e chiar asa de rau. Un scriitor mai putin bun nu ar fi reusit probabil sa jongleze cu atatea aspecte si intamplari si sa il amuze totodata pe cititor. Amestecul de fantasy, SF, roman politist si intriga literara e unul neobisnuit, iar faptul ca Fforde reuseste sa faca din amalgamul acesta o carte inchegata si placuta e laudabil. Eu m-am amuzat citind-o; o recomand tuturor celor care cauta un roman de divertisment ceva mai complex si mai inteligent decat cele cu care ne-am obisnuit de ceva ani incoace.

P.S. Maine are loc la Timisoara lansarea antologiei Steampunk. A doua revolutie; cartea este publicata de Millenium Press si antologata de bunul prieten Aspoiu de la CititorSF. Detalii despre eveniment gasiti aici.

P.P.S. Frumos! Util! Placut! Aici puteti citi recenzia mea la Sora cea mica de Raymond Chandler, aparuta in cel mai recent numar al revistei Suspans.ro.

Read Full Post »

Poezie de sambata

II
BEFORE THE WORLD WAS MADE

IF I make the lashes dark
And the eyes more bright
And the lips more scarlet,
Or ask if all be right
From mirror after mirror,
No vanity’s displayed:
I’m looking for the face I had
Before the world was made.
What if I look upon a man
As though on my beloved,
And my blood be cold the while
And my heart unmoved?
Why should he think me cruel
Or that he is betrayed?
I’d have him love the thing that was
Before the world was made.

(din William Butler Yeats, A Woman Young and Old)

Read Full Post »

Cazuti din cer

Autor: Ray Loriga
Titlu: Cazuti din cer (Caidos del Cielo (La pistola de mi hermano), 1995)
Editura: Curtea Veche, Bucuresti, 2010; 136 pagini; 20 RON
Traducere: Florin Galiș
Nota data de mine: spre *** (din 5)

Ray Loriga este un cunoscut scriitor si regizor spaniol; a publicat pana acum sase romane si doua volume de povestiri. Se bucura de o reputatie spumoasa in tara sa natala, unde e considerat un soi de „star rock al literaturii”.

Cazuti din cer ne e narata de fratele mai mic al unui criminal – un tanar foarte frumos care a impuscat un agent de paza dintr-un magazin si apoi un proprietar de benzinarie. In timp ce fratele criminal fuge cu o masina furata, mezinul ramane alaturi de mama sa si infrunta camerele de luat vederi si realizatorii de emisiuni reality TV. In timp ce politistii si oamenii din presa se intrec in a le crea o imagine de monstri dezmatati, cei doi frati ne apar noua, cititorilor, ca doi tineri absolut normali, cu gusturi simple si pure, preferand picnicurile pe plaja orgiilor de drogati. Singura lor extravaganta e dragostea fata de cizmele din piele de piton.

Romanul e simplu si scurt – mi-a luat mai putin de doua ore sa il citesc. Tema cartii e cea a dezumanizarii celor care ajung in vizorul presei de scandal si-a politiei – paturi ale lui Procust pe care oamenilor li se amputeaza acele aspecte ale personalitatii sau istoriei personale care nu corespund imaginii simpliste despre categoria in care fiecare om e pus – ca-i criminal, frate de criminal, mama singura sau altceva.

Am mai citit carti pe tema aceasta, iar Ray Loriga nu aduce mare lucru nou. Probabil ca interesul major al cartii e mai degraba unul estetic, punct de vedere din care imi cam lipsesc mijloacele sa-l analizez. Autorul foloseste fraze scurte si percutante, grupate in capitole de o pagina-doua si reuseste sa creeze o imagine aproape cinematografica a inocentei urmarite de coruptie. Cartea a fost de altfel ecranizata in 1997 in regia lui Loriga.

Nu pot sa spun ca mi-a placut romanul. Mi s-a parut in primul rand banal – cu o tema ras-discutata, tratata extrem de expeditiv. Singurul lucru pe care o sa il tin minte e criminalul cel atat de frumos plimbandu-se pe plaja inconjurata de politisti. Probabil ca Ray Loriga e un scriitor important, dar pare sa scrie genul de carti (destul de artsy) care pe mine nu ma incanta.

Si, la sfarsit, fragmentul din carte care mi-a placut cel mai mult:

În timp ce așteptam să se pregătească reflectoarele și camerele de filmat și să se așeze lumea ca să afle ce se aștepta de la ei, m-am împrietenit puțin cu o fetiță de zece ani al cărei tată se urcase dezbrăcat pe un acoperiș și incepuse să tragă cu o pușcă în oamenii care treceau pe stradă. Nu a nimerit pe nimeni, dar de atunci era ținut închis într-un azil psihiatric. Ea cu cei doi frați ai ei și mama lor așteptau pe hol.
Noi, care eram principala atracție a emisiunii, aveam o cabină cu băuturi răcoritoare și o tavă cu fructe.
I-am spus fetiței să vină să vadă cabina noastră și, cum a intrat, a rămas uimită de cât era de frumos.
– Voi de ce aveți toate astea și noi nu?
Biata de ea părea foarte decepționată.
– Nu știu, presupun că e datorită faptului că fratele meu țintește mai bine decât tatăl tău.
(pp. 64-65)

Read Full Post »

Poezie de sambata

La leçon de choses

par Raymond Queneau

Venez, poussins,
Asseyez-vous
Je vais vous instruire sur l’œuf
Dont tous vous venez, poussins.
L’œuf est rond
Mais pas tout à fait
Il serait plutôt ovoïde
Avec une carapace
Et vous en venez tous, poussins
Il est blanc
Pour votre race
Crème ou même orangé
Avec parfois collé
Un brin de paille
Mais ça,
C’est un supplément
A l’intérieur, il y a…
Mais pour y voir
Faut le casser
Et alors d’où – vous poussins – sortirez ?

Read Full Post »

Fapturi uluitoare

Autor: Tracy Chevalier
Titlu: Fapturi uluitoare (Remarkable Creatures, 2009)
Editura: Polirom, Iasi, 2010; 368 pagini; 33 RON
Traducere: Nadine Vladescu
Nota data de mine: *** (din 5)

Acesta este cel de-al saselea roman al lui Tracy Chevalier, cunoscuta mai ales pentru Fata cu cercel de perla, roman ecranizat in 2003. Fapturi uluitoare ne spune povestea a doua cautatoare de fosile de la inceputul secolului al nouasprezecelea – Mary Anning si Elizabeth Philpot.

Prima e fiica unui tamplar din oraselul Lyme Regis si e si cea care a descoperit primele fosile de ihtiozaur si de pleziozaur din lume. A doua e o fata batrana trimisa sa locuiasca la Lyme Regis alaturi de surorile ei. E si ea cautatoare de fosile, preferandu-le insa pe cele de pesti, si e probabil la vremea ei persoana care stie cele mai multe despre acest tip de fosile.

Cele doua femei au, pe rand, cuvantul, pentru a-si povesti vietile si descoperirile stiintifice. Devenite prietene, cele doua bat zi de zi plajele din preajma oraselului lor pentru a descoperi tot felul de fosile – Mary pentru a le vinde, Elizabeth pentru a le cerceta si colectiona. Faptul ca cele doua femei apartin unor clase sociale diferite determina si destinul fosilelor pe care le descopera: Mary le vinde celor care ofera mai mult, indiferent ca-i vorba de o fosila unica in lume sau de un amonit cat se poate de comun, pe cand Elizabeth are posibilitatea de-a dezbate cu alti paleontologi natura acestor fosile, insemnatatea lor si problemele teologice ridicate de existenta lor – cea a infailibilitatii Domnului, de exemplu, pusa sub semnul intrebarii in momentul in care sunt descoperite oasele unor fapturi care au pierit de pe fata pamantului.

Ce au insa in comun cele doua prietene e lipsa recunoasterii din partea comunitatii stiintifice a vremii: pentru ca sunt femei, pentru ca una din ele este saraca iar cealalta nu are un sot care sa o reprezinte in lumea buna (si masculina) a vremii, cele doua sunt cautate doar pentru ca se pricep la descoperit fosile. Ihtiozaurul lui Mary ajunge sa fie expus ca descoperire a nobilului local, iar pleziozaurul risca o soarta chiar mai cruda din cauza ca femeia risca si ii semnaleaza pe cont propriu descoperirea ei baronului Cuvier, una dintre somitatile paleontologiei.

Vietile celor doua femei sunt pana la urma destul de obisnuite: amandoua au mai putini bani decat si-ar dori, amandoua se lupta pentru fericirea familiilor lor si incearca cu mai multa sau mai putina convingere sa isi gaseasca cate un sot. Din pacate stilul lor de viata e mult prea nonconformist (indraznesc chiar si sa umble singure pe strada!), iar pentru barbatii din jurul lor ele vor fi, pana la sfarsit, ceea ce sunt si pentru istoria paleontologiei: niste instrumente de detectat fosile, putin importante altfel.

Romanul e mai degraba un documentar: scris simplu si nespectaculos, cu o bibliografie consistenta, aducand lumina asupra a doua figuri care-ar fi meritat mai multe pagini in cartile de istorie naturala, ilustrand foarte bine si viata din Anglia pre-victoriana. Singura critica pe care i-o pot aduce e ca izbuteste sa fie in acelasi timp repetitiv si simplificatoar. Autoarea se scuza la finalul cartii pentru faptul ca nu a reusit sa creeze o imagine nedeformata a muncii unui cautator de fosile, dandu-i cumva cititorului adevarata masura a zilelor si saptamanilor in care haladuiesti aiurea pe plaja si nu gasesti nimic. Descoperirile celor doua femei se tin lant, ceea ce pana la urma face munca lor sa para mult mai usoara decat era de fapt. Un roman recomandat celor carora le plac romanele istorice si celor interesati de istoria naturala.

Read Full Post »