Autor: Jasper Fforde
Titlu: Cazul Jane Eyre (The Eyre Affair, 2001)
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2011; 330 pagini; 35 RON
Traducere: Carmen Toader
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)
Acesta este romanul de debut al lui Jasper Fforde, un scriitor britanic extrem de prolific – a publicat pana in prezent sase romane in seria Thursday Next, din care face parte si cartea de fata, doua dintr-o serie de satirizari ale romanelor politiste si cate unul din alte doua serii, una cu dragoni si cealalta cu o societate divizata in functie de abilitatea oamenilor de-a percepe anumite culori (Shades of Grey 1: The Road to High Saffron, aparuta anul trecut in romaneste la editura Litera). Romanele sale au fost primite cu bunavointa de critica si de public, autorul fiind comparat, in diverse recenzii, cu Woody Allen, Douglas Adams, Lewis Carroll si o multime de alti autori.
E destul de greu sa nu te lasi prins de Cazul Jane Eyre: cartea incepe cu o scurta prezentare a departamentelor interne ale SpecOps, serviciile speciale de securitate ale unei Anglii alternative. In SpecOps isi gaseste locul oricine, de la detectivii literari la cei din serviciile anti-tero sau din divizia dedicata Disputelor intre Vecini; exista chiar si servicii mai speciale, gen ChronoGuard sau Vampirism si Licantropie. Eroina romanului, Thursday Next, este agent al LiteraTec, divizia care se ocupa cu paza patrimoniului literar englezesc.
Ce-i limpede de la inceput e ca in Cazul Jane Eyre si-a facut loc mai tot: calatoriile in timp, vampirii, tehnologia steampunk (reprezentata cu gratie de unchiul lui Thursday, un cumsecade savant nebun), gaurile negre, ingineria genetica, personajele de roman care ies din cartile lor si isi fac de lucru in lumea cititorilor, istoria alternativa si o suma de alte chestiuni. Cititorul mai putin indulgent risca sa se sature rapid de naravul lui Fforde de a amesteca intr-o sigura carte toate genurile literare care i-au trecut prin cap, de la romanul cu vampiri la SF si la intriga bibliofila.
Antrenul si veselia cu care asterne insa Fforde cuvintele si intamplarile iti lasa putin timp sa iti pui intrebari, mai ales ca actiunea devine treptat tot mai intensa. Thursday e prinsa in valtoarea urmaririi celui mai infam criminal cunoscut de societatea ei, Acheron Hades. Domnul acesta este criminalul perfect: poate trece prin ziduri, isi schimba la nesfarsit infatisarea, manipuleaza mintile politistilor care ii stau in cale si, mai ales, este hotarat sa se poarte groaznic oricand si cu oricine. Scopul sau e sa creeze haos, distrandu-se in acelasi timp, iar modul in care alege sa actioneze presupune rapirea personajelor din cele mai iubite carti ale literaturii engleze si modificarea pentru vecie a acelor carti.
Pentru ca totul trebuie sa aiba o logica, Hades fura manuscrisele originale ale catorva romane, pentru ca modificarea acestora va duce la schimbarea tuturor editiilor ulterioare. Intai ii cade victima un personaj minor din Martin Chuzzlewit, dar cand cererile sale nu sunt satisfacute de guvernul englez el trece la artileria grea si o rapeste pe insasi Jane Eyre. Thursday si cativa colegi de-ai sai din LiteraTec il vor urmari de-a lungul si de-a latul Angliei, a Tarii Galilor (republica independenta, in aceasta carte) si-a peisajelor idilice din romanul lui Charlotte Brontë, schimband pe parcurs actiunea acestuia.
Cazul Jane Eyre e un roman pe care il citesti cu destul de multa placere. Fantezia autorului pare sa nu aiba limite, gaselnitele sale sunt pe alocuri irezistibile (cazul pasarilor dodo, readuse la viata si tinute ca animale de companie surprinzator de haioase), iar actiunea are destule suisuri si coborasuri incat sa te tina cu sufletul la gura. Aluziile literare sunt nenumarate, iar cititorii familiarizati cu literatura engleza clasica vor gasi in carte o multime de prilejuri de amuzament.
La minus trebuie spus, intai, ca personajele nu au profunzime si nici identitate; chiar si Thursday si Acheron Hades sunt mai degraba sabloane. Apoi, incursiunile „literare” au loc doar in ultima parte a cartii si sunt mai degraba dezamagitoare pentru cei care se asteptau sa ii intalneasca pe Jane Eyre, Edward Rochester si compania. Lumea lui Thursday cunoaste o versiune alternativa a lui Jane Eyre, in care personajele au personalitati mai putin puternice, poate datorita faptului ca au trecut prin alte intamplari decat cele despre care stiu cititorii din lumea noastra.
Tot la minus trebuie sa trec si faptul ca toate aluziile si intamplarile „literare” se refera doar la aspectele cele mai accesibile ale operelor clasice ale literaturii engleze. Disputa cea mai importanta e, evident, tot cea din jurul identitatii lui Shakespeare, iar romanele si poeziile la care face aluzie Fforde vor fi imediat familiare celor care au auzit macar in trecere de Wordsworth, Milton si Poe. Evident, autorul a dorit sa isi apropie un public cat mai larg, fermecandu-l cu aluzii pe care le poate pricepe; devoratorii de carti risca insa sa ramana putin dezamagiti.
Fforde creaza, pana la urma, o lume care nu are sanse sa stea in picioare la o examinare mai in amanunt; e insa una plina de chestii stralucitoare care abat atentia cititorului de la problemele de logica, ceea ce pana la urma nu e chiar asa de rau. Un scriitor mai putin bun nu ar fi reusit probabil sa jongleze cu atatea aspecte si intamplari si sa il amuze totodata pe cititor. Amestecul de fantasy, SF, roman politist si intriga literara e unul neobisnuit, iar faptul ca Fforde reuseste sa faca din amalgamul acesta o carte inchegata si placuta e laudabil. Eu m-am amuzat citind-o; o recomand tuturor celor care cauta un roman de divertisment ceva mai complex si mai inteligent decat cele cu care ne-am obisnuit de ceva ani incoace.
P.S. Maine are loc la Timisoara lansarea antologiei Steampunk. A doua revolutie; cartea este publicata de Millenium Press si antologata de bunul prieten Aspoiu de la CititorSF. Detalii despre eveniment gasiti aici.
P.P.S. Frumos! Util! Placut! Aici puteti citi recenzia mea la Sora cea mica de Raymond Chandler, aparuta in cel mai recent numar al revistei Suspans.ro.
Am cumparat si eu cartea, iar recenzia ta faina mi-a confirmat ca nu am facut o alegere proasta. Abia astept sa o citesc.
@Ana – Lectura placuta 🙂 Mie mi-a placut cartulia.
Eu am citit-o în liceu, iar prin anul III terminasem deja primele 5 cărți din serie.
Pe mine m-au cucerit de atunci și mi se părea minunată ideea de a intra într-o carte și de a interacționa cu personajele. Lucrurile se complică mult în următoarele volume, dar stilul rămâne la fel de savuros 🙂
Mă bucur mult că a apărut și la noi și că, în sfârșit, o să pot să îmi oblig prietenii să o citească 😀
@ionuca – Pai sper sa apara si la noi continuarile 🙂
Eu nu am citit-o, şi pare faină din entuziasmul vostru, însă din cele scrise mai sus înţeleg că este ca o prezentare care apelează la toate stilurile de învăţare (aici de plăcere a lecturii) ale participanţilor. Şi vampiri, şi călătorie în timp, şi de toate? 😀
@Monica Tarța – Tot 😀
ce ciudat. i-am citit „lost in a good book” si nu mi-a spus nimic.
@gingav – seamana cu ce am descris eu aici?
hm. ar trebui sa dau un raspuns atoatecuprinzator (=perfect ambiguu). intrucit cartea nu mi-a spus nimic, am uitat-o cu promptitudine, asa ca n-am idee daca seamana cu descrierea ta. doua lucruri imi mai amintesc: eroul era de gen feminin, si se cam naviga prin carti.
un motiv insuficient ca sa mai caut fforde.
[ off topic:
axis n-a fost chiar rea, dar intr-adevar mulge din gaselnitele spin-ului.
ma incapatinez sa cred in iain m. banks, dupa ce si ‘feersum endjinn’ m-a cam dezamagit.
te rog, nu incepe tim powers cu ‘three days to never’. recomand ‘declare’ din tot sufletul. (stiai ca ramasitele arcei lui noe se vad inca, pe ararat, in google earth? ~grin~)
ar trebui sa ma apuc de harry potter. pina atunci, nu pot spune in cunostinta de cauza ca ‘the name of the wind’ (patrick rothfuss) e cea mai bodacious carte contemporana cu vrajitori. dar are o scriitura dulce si consistenta ca siropul de artar. frustrant: abia a aparut al doilea volum din trilogie.
cred ca nu trebuia sa abordez ‘making money’ inainte de ‘going postal’. dar hei. pratchett rulz anyway. apropo, ‘the color of magic’ – filmul – n-a fost deloc rau. ]
@gingav – mi-am luat intre timp de Fforde si Nuante de cenusiu; sa vad cum o fi si aia. e posibil sa o fi luat-o razna de tot in continuarile la chestia asta cu Jane Eyre.
[off topic:
am de gand sa imi iau cat de curand Mysterium, a dude-ului cu Spin & Axis. sper sa fie worthwhile.
sa te apuci de harry potter 🙂 mie mi-a placut. ma rog, pana la ultima carte, care-i o varza IMHO.
e film si dupa Going Postal si e fain si el. si da, mergeau mai bine invers 🙂 ]