Steampunk: a doua revolutie

Editor: Adrian Craciun
Titlu: Steampunk: a doua revolutie
Editura: Millennium Books, Satu Mare, 2011; 304 pagini; 35 RON
Nota data de mine: **** (din 5)

Dupa luni intregi de avanpremiere si teaser-e (ba o coperta, ba un cuprins, ba un concurs, ba un making of) iata ca am ajuns sa si citesc aceasta antologie, asteptata de mine nu doar pentru ca e prima colectie de texte steampunk avand ca fundal tarisoara noastra, ci si pentru ca e prima incursiune de cealalta parte a baricadei a unui blogger SF autohton.

„Materialele ajutatoare” oferite de editura m-au facut sa ma astept la o antologie buna, si m-am bucurat ca aceasta prejudecata nu mi-a fost zdruncinata. Dupa cum o indica si prefata, semnata de Stefan Ghidoveanu, textele din antologie sunt de o valoare relativ apropiata, diferentele fiind date de complexitatea intrigilor create de autori si-a contextelor fiecarui text. De aceea nici nu voi da cate o nota separata fiecarei povestiri; se invart cu toatele, dupa aprecierea mea, in jurul notei generale pe care am dat-o antologiei.

Sa le luam pe rand:

* Ioana Visan, Plimbarea de dimineata a Domnisoarei Vu: o povestire frumoasa, numai buna sa iti deschida apetitul pentru ce va urma. Cuprinde masini zburatoare, unele dintre ele cu panze, un Iasi suspendat, un razboi cu turcii si o poveste de dragoste care sta sa inceapa. Mi-a placut eleganta textului si-a personajului principal.

* Costi Gurgu, Cetatea neagra: in ordinea preferintelor mele acesta e textul care mi-a placut cel mai mult, dupa Alchimistul lui Mircea Oprita. Actiunea are loc candva pe vremea Imperiului Bizantin, cand diversele Tari romanesti stau stavila nu in calea turcilor, ci in cea a tatarilor si chinezilor, aliatii unor fapturi misterioase si extraordinare care se folosesc de masinarii de razboi actionate de aburi. Pacatul cel mai mare al povestirii e introducerea catorva elemente care puteau foarte bine sa lipseasca (telepatie…). Costi Gurgu compenseaza insa lucrul acesta cu o proza alerta, pasionanta, si cu cateva idei destul de interesante despre modul in care o civilizatie avansata poate ajunge sa opteze pentru masinile cu aburi.

* George Lazar, De la tigani: un text mai pasnic, in care Romania nu e atacata decat de incompetenta propriilor lideri. Punctul forte al povestirii e, dupa parerea mea, descrierea unei plimbari prin natura a cuplului Popoviciu, doi oameni linistiti, convinsi de faptul ca traiesc in epoca de inflorire a Romaniei, chiar si cand descopera ca sistemul lor social (comunist) se clatina cat se poate de serios. Povestirea nu e deosebit de surprinzatoare, dar e scrisa bine si mi-a provocat cateva hohote de ras.

* Michael Haulica, Povestea lui Calistrat Hadimbu din Vizireni, ucis miseleste de nenicul Raul Colentina intr-un han de la marginea Bucurestilor: singurul text fantastic din antologie e plasat intr-un univers pe care probabil vom mai avea ocazia sa il exploram, autorul declarand in Making of… ca lucreaza la un roman avandu-l in centrul sau pe Raul Colentina. Avem de toate in povestirea aceasta: masini cu aburi, un razboi aparent dement, un om care pune doar intrebari prostesti, o femeie misterioasa si preafrumoasa si niste insertii din fandom care ar putea fi cheesy daca nu ar fi atat de distractive.

* Stefana Cristina Czeller, Suflete de plumb: un text intunecat despre Cuza si despre Vasile Alecsandri,plasati intr-o Romanie alternativa in care masinile zburatoare si locomotivele cu aburi creeaza doar fondul pentru o poveste despre tradare, despre identitate si despre modul in care istoria (sau timpul) se apara de intrusi.

* Marian Truta, Lungul drum din cer acasa: primele cateva pagini ale povestirii acesteia mi-au placut cel mai mult, din intreaga antologie. Hohotele de ras au fost pana la urma inabusite in momentul in care povestea a devenit mai serioasa si in acelasi timp mai indepartata de ce ma asteptam de la intriga (nu ca ar fi un lucru rau…). Cred ca surpride extrem de bine un anumit mod „romanesc” de a vedea si trai lucrurile.

* Oliviu Criznic, Ultima clepsidra: un text SF dens care ne prezinta un Bucuresti Cluj de la capatul timpului. Ideile sunt interesante, poate cam multe pentru o povestire atat de scurta, iar fundalul (cu masti de gaze, costume anti-poluare si anti-virusi, carcere individuale si cate si mai cate) e foarte placut sufletului meu.

* Mircea Oprita, Alchimistul: cu siguranta cel mai complex text din antologie si singurul care nu este publicat in premiera. Privirea asupra Romaniei de azi si a celei alternative a alchimistilor e lucida si hatra, iar interpretarile care pot fi date finalului sunt nu doar multe, ci si demne de-a te pune pe ganduri.

* Aron Biro, Profetii despre trecut: o povestire cu matematicieni si calculatoare concepute pe niste baze nemaivazute, pe vremea lui Nea Nicu; poanta de final face toti banii.

* Florin Pitea, Nostalgia revolutiei: o noua intalnire cu prietenul nostru Vasile Alecsandri, de data asta intr-un text mai scurt, dar perfect adecvat finalului acestei antologii.

Cateva remarci generale:

* Mi s-a parut, citind antologia, ca impunerea unei teme care i-a obligat pe autori sa se indrepte mai degraba inspre trecut a dus la o creativitate lingvistica adesea superioara celei intalnite de mine pana acum in literatura SF romaneasca.

* M-a preocupat putin, mai ales la inceputul lecturii, apetenta autorilor pentru conflictul armat. Pana la urma toate textele prezinta o Romanie tulburata de conflicte de un fel sau altul. Poate ca e un semn al vremurilor.

* Exista cateva texte in care se observa firele de care e atarnata recuzita steampunk, fapt firesc pana la urma data fiind neincrederea multora dintre autori in viabilitatea temei care le-a fost propusa. Din fericire in final pariul pare sa fie castigat.

Inchei spunand, inca o data, ca mi-a placut destul de mult aceasta antologie tematica. Dincolo de specificul steampunk, cuprinde zece texte bine lucrate si care probabil ca vor fi pe placul multor cititori SF autohtoni.

P.S. Aspoiule, ramane cum ne-am inteles: damigeana, recenzia la Gateways si biletul spre Venus ~grin