The Malayan Trilogy

Autor: Anthony Burgess
Titlu: The Malayan Trilogy
Editura: Vintage, London, 1996; 608 pagini; 12 EUR
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)

Acest volum reuneste primele trei romane publicate de Anthony Burgess: Time for a Tiger (1956), The Enemy in the Blanket (1958) si Beds in the East (1959). Unele editii ale colectiei au fost publicate cu titlul The Long Day Wanes: A Malayan Trilogy.

„Documentarea” pentru aceste romane i-a fost prilejuita lui Burgess de ocuparea intre 1954 si 1958 a unei slujbe de profesor si functionar in probleme de educatie, intai in Kuala Kangsar si apoi in Kota Bharu. Anumite intamplari si personaje din roman sunt inspirate de unele reale, incepand chiar cu personajul principal, Victor Crabbe, un britanic care a acceptat un post de profesor si functionar in probleme de educatie intr-o obscura provincie malaeziana.

Scopul lui Burgess a fost sa scrie cel mai complet roman despre experienta coloniala din Malaysia*, inscriindu-se in seria deschisa de Kipling, Joseph Conrad si Somerset Maugham. Iar daca pentru guvernul de azi al Malaysiei cartea e una subversiva (si interzisa), pentru un cititor nefamiliarizat cu istoria zonei ea mi s-a parut una cat se poate de educativa. Cu multa ironie intelegatoare, Burgess descrie in cele sase sute de pagini ale volumului o multitudine incantatoare de detalii locale: caracteristicile populatiilor care compuneau Malaysia (bastinasi, indieni, chinezi, vajnici administratori britanici), desele conflicte religioase si etnice dintre acestea (care aveau insa loc alene si cel mai adesea fara multa violenta), clima si geografia si fauna locala precum si modul (nonviolent si fara graba) prin care tara si-a castigat independenta.

Cele trei romane sunt pline si de o multime de personaje pitoresti, de la sotiile administratorilor britanici la negustorii chinezi sau indieni, servitorii malaezieni teribil de apatici si, spre final, americanii care ii vor inlocui pe britanici in postura de „slujitori” ai poporului malaezian acum liber. Ce au in comun toti acesti oameni este in primul rand o oarecare ineficienta aproape mereu amabila, intretinuta cu doze masive de alcool, consumat in mod democratic chiar si de numerosii musulmani ai locului. Celalalt punct comun al tuturor e dorinta vaga de „mai bine”, cauzatoarea majoritatii incurcaturilor si aventurilor la care vor fi supuse personajele.

Mi-a placut mult in carte modul in care Burgess se foloseste de oamenii imaginari pe care i-a creat pentru a picta o imagine de aproape a tarii acesteia indepartate. Cartea este pana la urma una documentara, dar bogatia de personaje foarte bine create care o populeaza spune multe lucruri despre talentul de scriitor al lui Burgess. Unul dintre pacatele cartii e, in schimb, dupa parerea mea, cel ca personajul principal ramane si cel mai obscur, chestie ciudata avand in vedere faptul ca despre el citim cel mai mult. Poate e de vina faptul ca acest personaj imprumuta foarte multe lucruri de la autorul sau, este posibil sa fi intervenit un soi de auto-cenzura.

O carte interesanta, una peste alta, in care abunda informatiile, personajele pitoresti si intamplarile semnificative. Cel mai mult m-a amuzat modul in care Malaysia s-a eliberat de asupritorii englezi doar pentru a-i intampina cu voie buna pe americanii veniti „sa dea o mana de ajutor”, care au preluat rapid vechile resedinte si plantatii englezesti, dar care s-au facut imediat iubiti pentru ca s-au aratat foarte dornici sa fraternizeze cu bastinasii. Principalul defect al volumului (si al fiecarui roman in parte) e probabil lipsa unui fir calauzitor, a unei idei care sa lege intamplarile si personajele intr-un tot. Burgess a ales sa creeze, din fragmente, un portret al Malaysiei, ignorand in parte nevoia de-a crea o intriga care sa uneasca fragmentele acestea intr-un tot coerent. Un documentar, deci, unul destul de bine scris si destul de distractiv, recomandabil tuturor celor care isi doresc sa stie mai multe despre acea zona a lumii.

* In ortografierea numelui acestei tari folosesc forma impusa de DOOM2, de care am aflat din intamplare azi, tocmai la timp pentru a ma feri de rusinea de a scrie cumva „Malaezia”.