Poezie de sambata

Buruiană, nu ştiu care

de Tudor Arghezi

Buruiană, nu ştiu care
Ţi-i porecla de născare
Şi nici nu vreau să ţi-o ştiu.
Ştiu că eşti pământul viu
Şi că, orişicum, tu creşti
Făr-a şti cum te numeşti.
În fieştecare sat
Fetele te-au botezat.
În fiecare urzică
A pus Domnul o mărgică
Şi-a croit tulpini şi floare
După soiuri de tipare
Cu osârdnică migală,
Să nu stea ţărâna goală.

De folos ori nefolos,
El vrea-ntâi lucru frumos.
Dintr-o îngustime-a ştofii
A scos crinii şi cartofii.

Cu acelaşi fir de aţă
Ţese, prinde şi agaţă,
Şi la fel cu-aceeaşi râvnă
Că scoţi floare, că dai ţâfnă.

Omul însă, căpcăun,
Vrea frumos numai ce-i bun,
Împărţind, pe câte toate
Sunt, în feluri de bucate,
Judecata i-o dă gura
Şi-i dă lingura măsura.

Nu-i frumos la el ceva
Care nu se poate bea,
Şi nimic bun şi curat
Nu-i, ce nu e de mâncat.

Buruieni cu fir aprins,
Nu vă caut după lins,
Spicul nu-l aleg cu must
Şi nici ghimpii după gust.