Editor: Gardner Dozois
Titlu: The Year’s Best Science Fiction (vol. 6) (The Year’s Best Science Fiction, Twenty-Fourth Annual Collection, 2007)
Editura: Nemira, București, 2011; 664 pagini; 40 RON
Nota dată de mine: *** și ceva (din 5)
Aceasta este cea de-a doua jumătate a antologiei Year’s Best numarul 24. Volumul cuprinde povestiri de Elizabeth Bear, Stephen Baxter, Paolo Bacigalupi și alți scriitori SF renumiți; să le luăm pe rând:
* David D. Levine, Măngâi labele tatălui meu (trad. Antuza Genescu): o povestire scurtă și simpatică despre „îmbunătățirea” chirurgicală a oamenilor și despre faptul că te poți împăca cu trecutul chiar și după ani în care ai crezut că e prea târziu. Mi-a plăcut ideea că ai putea opta pentru a-ți schimba specia (sau măcar a-ți adauga o coadă). Patru puncte din cinci.
* Paul J. McAuley, Morții umblă (trad. Ana-Veronica Mircea): încă un text scurt, de data aceasta mai sumbru. Într-un viitor relativ îndepărtat oamenii au colonizat sistemul solar, iar pușcăriile s-au mutat pe sateliții minori ai lui Saturn sau Jupiter. Într-o astfel de colonie penitenciară are loc o serie de crime oribile, care amintesc de modul în care acționau anumți mercenari artificiali creați în timpul unui mare război. Accentul este pus pe acțiune si pe critica unui sistem care fabrică ucigașii perfecți, dar nu ia măsuri pentru a-i deactiva după ce nu mai sunt doriți. Stilul e destul de puțin lucrat. Trei puncte din cinci.
* Mary Rosenblum, Filme de amatori (trad. Silviu Genescu): un text destul de neconvingător despre folosirea oamenilor ca aparate de filmat. Aventurile personajelor nu ies din sfera clișeelor. Două puncte din cinci.
* Daryl Gregory, Damasc (trad. Gabriel Stoian): pornind de la marea spaimă a bolii vacii nebune, Gregory își imaginează o boală răspândită de prioni care provoacă psihoze religioase și se răspândește prin SUA în urma practicării unor ritualuri canibale (da da). Nițel dezgustător, nițel tras de păr, scris destul de banal. Două puncte și ceva din cinci.
* Jack Skillingstead, Viață la păstrare (trad. Adriana Moșoiu): o povestire despre de ce nu va merge să trimiți pe cineva înapoi în timp, singur, pentru a salva lumea ta, abandonând speranța la propria fericire. Povestirea mi-a plăcut mai ales pentru că ne prezintă lumea noastră (cu modele ei și gadget-urile ei și mașinile ei cu combustie internă) prin ochii inocenți ai unei fete care vine dintr-un loc foarte îndepărtat. Patru puncte din cinci.
* Paolo Bacigalupi, Omul cu cartela galbenă (trad. Ana-Veronica Mircea): o povestire pe care o mai citisem, plasată într-un Bangkok viitor care le va fi familiar cititorilor lui Bacigalupi – megadenți, boli răspândite de corporațiile de inginerie genetică, foamete, prăbușirea civilizației tehnologice actuale, etc. Personajul principal e un bătrân care fusese la un moment dat patronul unei firme gigantice și care a ajuns să cerșească pe stradă câte-un fruct doar puțin stricat. E probabil cea mai bună povestire din antologie – excelent scrisă, umană, credibilă. Spre cinci puncte din cinci.
* Greg Egan, Călărind crocodilul (trad. Silviu Genescu): un text oleacă lungit care ne prezintă o ipotetică „ultimă întrebare” la care mai au de răspuns oamenii. Într-un viitor teribil de îndepărtat ei au învins bătrânețea, distanțele mari și ignoranța, dar încă nu știu ce e în centrul galaxiei noastre (pentru că cineva de acolo trimite înapoi orice sondă expediată de oameni). Un cuplu de oameni decide să dezlege acest mister înainte să își încheie în mod voluntar existența. Și călătoresc, și explorează, și nu e prea clar ce găsesc. Povestirea mi s-a părut puțin cam lungă, fără prea multe momente cu adevărat interesante. Trei puncte din cinci.
* Elizabeth Bear și Sarah Monette, Insula câinilor (trad. Laura Bocancios): un text foarte scurt de istorie alternativă combinată cu o poveste despre călătoriile în timp. Relativ amuzant. Trei puncte din cinci.
* Ken MacLeod, Oamenii autostrăzii (trad. Gabriel Stoian): un text de anticipație destul de credibil care exemplifică modul în care lucrurile o pot lua razna pornind de la o întâmplare minoră (în cazul acesta desființarea salonului pentru fumători de la un aeroport, care a dus la enervarea unui turist, care s-a răstit la stewardesă, care a crezut că omul e terorist, etc.). Bine scrisă și bine argumentată. Spre patru puncte din cinci.
* Stephen Baxter, Misterul din Pacific (trad. Adriana Moșoiu): istorie alternativă plus hard SF, o combinație interesantă și bine dusă la capăt. Europa a fost cucerită de naziști, iar SUA nu a intrat niciodată în război, pentru că Pacificul e imposibil de traversat. Și asta pentru că în lumea lui Baxter Terra nu e chiar rotundă. Iar cea mai recentă expediție trimisă peste Pacific ajunge, într-adevăr, acolo unde nici un om nu a ajuns vreodată. Patru puncte din cinci.
* Carolyn Ives Gilman, Okanoggan Falls (trad. Adriana Moșoiu): încă un text destul de plăcut. De data aceasta este vorba de un orășel din SUA de după ocuparea Terrei de către o rasă extraterestră destul de cumsecade. Oamenii din Okanoggan Falls își duc zilele liniștiți, fără să fi văzut vreodată un membru al noii „conduceri”. Totul se sfârșește însă în ziua în care află ca orașul lor va fi mutat pentru a face loc unor băi cu nisip. Poveste de dragoste și de război, Okanoggan Falls te lasă în final cu ideea că lucrurile vor merge totuși bine dacă toți cei implicați au o oarecare bunăvoință. Patru puncte din cinci.
* John Barnes, Contur (trad. Laura Bocancios): o povestire relativ confuză, cu nave spațiale care circulă mii de ani între planete, cu viteze subluminice, și cu fantome ale echipajelor din trecut care vin să îi salute pe navigatorii încă în viață. Mai degrabă fantastică decât SF, în ciuda contextului. Trei puncte din cinci.
* A. M. Dellamonica, Orașul de la marginea urgiei (trad. Laura Bocancios): textul are o premisă interesantă – câteva milioane de oameni trăind pe o lume străină, primiți de niște extratereștri ca azilanți politici după ce Terra a fost cucerită de o sectă îngrozitoare. Din păcate povestirea e una ideologizată, scrisă pentru a sustine anumite idei despre citizen journalism demodate deja, iar posibilitatea unei acțiuni interesante e abandonată în favoarea unei demonstrații puțin forțate. Spre trei puncte din cinci.
* Alastair Reynolds, Privighetoarea (trad. Antuza Genescu): un text de vreo sută de pagini despre o navă fantomă și monștrii care o populează; o citisem acum câțiva ani undeva și nu îmi plăcuse, nu m-am mai chinuit cu ea acum. Vreo 3 puncte din cinci, dacă vă place genul…
O mulțime de povestiri, deci, câteva care mi-au plăcut foarte mult și doar două-trei care mi-au displăcut considerabil. E un scor bun pentru o antologie, zic eu.
P.S. Inaugurez în această postare scrierea cu diacritice; astept trageri de mânecă dacă cumva se văd aiurea. Mersi frumos 🙂
Blog de carti 