Prima dragoste, ultimele ritualuri. În așternuturi

Autor: Ian McEwan
Titlu: Prima dragoste, ultimele ritualuri. În așternuturi (First Love, Last Rites, 1975, In Between the Sheets, 1978)
Editură: Polirom, Iași, 2011; 348 pagini; 28 RON
Traducere: Dan Croitoru și Raluca Trușcanu
Nota dată de mine: ** (din 5)

Această carte reunește primele două volume de povestiri publicate de Ian McEwan. După supusele scriitorului, ele i-au dat șansa să experimenteze cu diverse voci, tematici și moduri de a scrie, înainte să facă pasul înspre roman. Am fost destul de surprinsă de faptul că majoritatea povestirilor nu mi-au spus mare lucru, Ian McEwan îmi place, în general.

Din păcate ambele colecții se învârt în jurul unor teme care devin respingătoare. Am citit, pe rând, despre frați care își abuzează (sexual) surorile, despre mătuși care își abuzează nepoții, despre oameni care procedează la fel cu animalele lor de casă, despre sexul cu manechine de vitrină, sexul pe scenă, crimele sexuale și așa mai departe. Toată cartea e o explorare a zonelor obscure ale descoperirii sexualității (în primul calup de povestiri) și ale explorării ei la o vârstă ceva mai matură (în al doilea). Totul e împănat de o violență care mi s-a părut și ea supărătoare, de la animale chinuite până la tigăi cu ulei încins aruncate cu voioșie pe anumiți ticăloși.

În primele povestiri efortul autorului de-a scrie „literar” e mai productiv, existând câteva texte cărora le poți ierta obsesiile pentru că sunt totuși abil construite. E cazul, mai ales, a povestirii care dă titlul primului volum (Prima dragoste, ultimele ritualuri), un text surprinzător despre izbăvirea prin sângele nevinovaților și despre faptul că bucuria de-a fi în viață șterge până la urmă vinovăția. Cititorii de SF ar putea fi interesați de ea, e un companion excelent al unui text care a câștigat în 1974 premiul Hugo, The Ones Who Walk Away from Omelas a Ursulei K. Le Guin

Tot interesantă e și Travestiuri, textul cu mătușa despre care spuneam mai sus. Deși revoltător, conține pagini extrem de lucide despre colaborarea cu călăul propriu precum și un contrast reușit între lumea pocită în care trăiesc personajele principale și cea a oamenilor obișnuiți în care are șansa să fugă unul dintre ele (o gură de aer pe care am apreciat-o).

Cel din urma text acceptabil din volum, O conversație cu bărbatul din dulap, e și cel mai violent. Într-o confesiune adresată nu se știe cui, un bărbat nu tocmai tânăr povestește cum a fost crescut de mama lui ca un bebeluș (cu țarc și toate celelalte) până pe la mijlocul adolescenței, cum a fost alungat fără mari fasoane și cum și-a dus apoi existența. Ne e prezentat un bucătar într-o ureche, viața în închisoare și claustrarea voluntară în incinte tot mai mici, totul condimentat cu furturi de plăpumioare.

În afară de aceste trei texte am mai găsit două-trei pasaje interesante, din care unul despre cum o tînără mamă îi cedează treptat unei alte femei toate drepturile ei de mamă. În rest cartea e plină de texte cvasi- sau de-a binelea pornografice care nu prezintă mari calități literare, după părerea mea, bineînțeles. Nu înțeleg prea bine de ce prezentările de pe coperta a patra vorbesc de „realism magic” sau de „imaginație originală”. Pe primul nu l-am găsit (în afară de un text post-apocaliptic destul de confuz nu există în volum tentative de a pătrunde pe terenul alternativului), a doua mi se pare mai degrabă una de adolescent închis prea mult între patru pereți.

Există în câteva texte premise bune, există și pasaje excelent scrise, care amintesc de McEwan cel de mai târziu. Cred însă că cei care nu au citit încă nimic de acest autor ar putea să își facă idei greșite despre talentul lui dacă ar face cunoștință cu el prin aceste povestiri. Pentru cei care îl admiră deja incursiunea poate fi interesantă, mai ales dacă nu îi deranjează să citească texte grotești. Există însă autori care au tratat mai suportabil temele explorate în acest volum.