The World Inside

Autor: Robert Silverberg
Titlu: The World Inside (1971, nominalizat la Hugo în 1972)
Editură: Orb Books, New York, 2010; 256 pagini; 15 USD
Nota dată de mine: *** și ceva (din 5)

Bine ați venit în Monada Urbană 116! Aici toată lumea este fericită, orice dorință e îndeplinită prompt iar cei care produc stres sau frustrări sunt pedepsiți exemplar!

Monada Urbană 116 e un bloc înalt de trei kilometri care adăpostește mai mult de opt sute de mii de oameni, organizați în „orașe” de câteva etaje care împrumută numele vechilor metropole umane. Priveliștea de la etajele de sus e superbă: șiruri nesfârșite de Monade Urbane înconjurate de grădini bine întreținute de roboței-grădinari; mai departe sunt câmpurile de cereale și legume, îngrijite de locuitorii comunelor, singurii care se pot mișca liber prin natură.

E anul 2381, Terra are 75 de miliarde de locuitori și poate susține peste 200 de miliarde dacă nu se schimbă nimic. Nu mai există războaie, foamete și gâlceavă, iar locuitorii Monadelor au tot ce își pot dori. Trăiesc într-o societate profund religioasă în care principala lor îndatorire este procrearea, o societate fără crime (pentru că cei care comit cea mai mică infracțiune sunt fie „reprogramați” psihologic, fie aruncați la ghenă și transformați rapid în energie), în care ospitalitatea e literă de lege. Nimeni nu își încuie apartamentul, iar trupul fiecăruia e disponibil în orice noapte pentru oricine. E de altfel frecvent ca bărbații să hălăduiască prin bloc și să se culce cu nevestele prietenilor sau necunoscuților (sau chiar cu ei, dacă au astfel de înclinații).

Silverberg abordează o mulțime de probleme în romanul acesta: fericirea obligatorie, interzicerea contracepției și impunerea obligației de a face cât mai mulți copii, societățile cvasi-închise, care comunică cu exteriorul doar sporadic, modul în care politicile extrem de dure de tip „toleranță zero” pot produce rase umane separate. În fundal există și problema drepturilor feminine, asta pentru că, evident, femeile din Monadele Urbane nu lucrează, sunt doar frumoase și fac mulți-mulți copii.

Roman SF de idei, deci, în care nu sunt totuși neglijate aspectele mai „literare”: personajele sunt vii, cu probleme care sunt în același timp universale și proprii societății în care trăiesc, iar miza cărții e explorarea acelor lucruri care ne fac să fim oameni, indiferent de locul și timpul în care trăim. Romanul e încă actual, în ciuda faptului că a fost publicat pentru prima oară în 1971, și demodarea lui e improbabilă, mai ales că unele dintre probleme au căpătat o amploare neașteptată (toleranța zero de care vorbeam mai sus, întoarcerea spre valori tradiționale cuplată cu progresul tehnologic…).

Îi pot reproșa cărții un sigur lucru: faptul că autorul a construit romanul într-un mod prea demonstrativ; nu cred că era nevoie ca Silverberg să introducă anumite personaje și situații care să exprime doar dezaprobarea lui pentru Monada Urbana 116, faptul că aceasta e un loc rău era limpede și din context.

În rest, de la Platon încoace se știe că distopia se ascunde adesea sub blana albă și moale a „sistemului social perfect”, iar autorii de SF au lansat adesea avertismente legate de bunele intenții și de locul în care duc. E cu atât mai satisfăcător să le citești într-un roman bine închegat și plăcut de citit.