Autor: George R. R. Martin
Titlu: A Dance with Dragons
Editură: Bantam, New York, 2011; 1040 pagini; 22 USD
Nota dată de mine: *** (din 5)
Dat fiind faptul că foarte mulți fani ai seriei Cântec de gheață și foc nu au pus încă mâna pe cartea aceasta, voi încerca să scriu despre ea cât mai general și fără a da prea mult la iveală. Vă avertizez totuși că veți afla în cele ce urmează câteva lucruri despre conținutul cărții.
După relativa dezamăgire reprezentată pentru mine de Festinul ciorilor mă așteptam să îmi placă destul de mult acest volum: în el aflăm în sfârșit ce se întâmplă dincolo de Zid, ce-i cu Daenerys, Bran, Jon Snow, Tyrion și alte personaje mult mai dragi mie decât Cersei și Degețel. Volumul începe bine, cu un prolog despre transferul conștiinței. Urmează apoi capitole despre Tyrion, Daenerys, Jon Snow și Bran (adică exact ce așteptam). Entuziasmul cu care am început lectura a pălit însă treptat, pe măsură ce mi-am dat seama că nici în această carte nu se va întâmpla mare lucru.
Personajele discută enorm – Tyrion despre râuri și broaște țestoase și mâncare, Daenerys despre problemele poporului ei, Jon Snow despre cum să mute mai bine oamenii pe Zid. GRRM nu pierde nicio ocazie de a ne descrie câte un peisaj, de-a ne expune viețile și faptele tuturor strămoșilor tuturor personajelor fără importanță (și trebuie să fii atent, nu știi niciodată dacă nu cumva nu știu care neica-nimeni nu se va dovedi a fi nepotul uitat al lui Aeris Targaryen). Personajele urzesc planuri, le discută, își trimit scrisori și soli, în prima jumătate a cărții fiind însă clar că nu se va întâmpla nimic dramatic – aflam din Festinul ciorilor, daca era să.
Această primă jumătate a volumului narează întâmplările din Nord și Est petrecute în paralel cu cele din precedentul volum, apoi cele două cronologii se întâlnesc. Apar în carte și capitole mici și stinghere despre Cersei și Jaime, și se dovedesc corecte anumite presupuneri pe care le făcusem după ce am citit Festinul; apare fugitiv și Arya (care, o spun iarași, încă îi poate bate pe toți), apar și informații despre un alt Stark supraviețuitor.
Pozițiile de putere se schimbă, dar în moduri destul de greu de evaluat dat fiind faptul că uneori e greu să îți dai seama ce se întâmplă în fiecare loc într-un anumit moment. Anumite personaje pe care le credeam centrale își pierd mult din panaș – vezi Tyrion, care devine tot mai simpatic dar nu reușește să realizeze nimic, vezi și Daenerys. În general vorbind, nu se întâmplă nimic din ce speram să se întâmple în acest volum: dragonii nu sunt mai bine înțeleși sau mai mult folosiți, nu aflăm nimic nou despre Ceilalți, Daenerys nu cucerește Westeros-ul (și nici nu face vreun pas decisiv în acea direcție), Jon Snow nu devine un conducător luminat.
Apar în schimb câteva figuri noi care se pare că vor avea o importanță covârșitoare în următoarele volume. Evident, dacă nu cumva GRRM se distrază din nou de noi – avem și în A Dance With Dragons serii întregi de capitole despre câte un individ care crapă în final în mod stupid, fără a lăsa ceva în urmă. Există câteva relevații surprinzătoare, aflăm mai mult despre tot felul de Case prezente, trecute și viitoare și devine tot mai clar faptul că nu are rost să te atașezi de prea multe personaje.
Cel puțin un punct scad din nota acordată cărții pentru scenele tot mai dese și mai crunte de violență. Sunt capitole întregi pe care le-am citit cu scârbă, iar diferența față de primele trei volume din serie e că tot mai multe din episoadele de violență extremă sunt gratuite, fără vreo miză, fără însemnătate pentru nimeni. O altă jumătate de punct o scad pentru faptul că e imposibil să îți dai seama dacă cei care mor au murit cu adevărat; există pare-se zeci de moduri în care poți să revii la viață. În plus, GRRM insistă să lase în aer firele narative în care câte un personaj pare să dea colțul. Când știi că vei mai avea de așteptat nu știu câți ani pentru a vedea ce s-a întâmplat ajungi să îl suspectezi pe autor de o oarecare lipsă de bun simț.
Ce mi-a plăcut la acest volum: prezența a numeorși lupi; elementele fantasy, atâtea câte sunt; Bran, care se îndreaptă cu pași înceți spre acumularea unor puteri demne de luat în seamă; Tyrion, mereu haios, confirmând și aici părerea bună pe care am avut-o mereu despre el; Arya, care ar putea să devină și ea un personaj demn de luat în seamă; Jon și Daenerys, care par în acest volum mai tineri decât îi știam; faptul că amândoi văd în sfârșit cât de apăsătoare pot fii victoriile.
A Dance with Dragons le va plăcea cu siguranță celor cărora le-a plăcut și Festinul ciorilor; cei care au fost însă deranjați de încetinirea ritmului seriei, de abundența de personaje și intrigi noi de care nu știi dacă merită să îți pese și de raritatea elementelor fantasy vor fi dezamăgiți și de această dată.
Povestea e și mai înceată, personajele noi sunt multe, pe Ceilalți nu îi vedem aproape deloc, iar farmecul inițial al seriei pare să fi fost abandonat în favoarea sângelui vărsat degeaba. Povestea în sine nu avansează mai deloc, iarna e încă departe, iar dacă lucrurile merg tot așa atunci o să mai fie de nevoie de alte cinci de volume ca să se facă și primăvară.
A mai scris despre carte și Schizoid.
Da, asa ziceam si eu pe CG:
„Daca o sa scrie in continuare in acelasi stil relaxat ca si ADWD si AFFC, iti bat la pariu ca n-o sa termine seria in doua carti. Ma astept sa se miste spre final. Deja a devenit obositor. [..] La inceput, in GoT, mi-a placut, dar de atunci a dat-o in diverse. dintr-o trilogie a ajuns o serie de sapte carti care s-ar putea prelungi, doar a recunoscut si el intr-un interviu de alaltaieri ca a lungit-o de aiurea, de dragul de-a o face: „Maybe I did make it too big two books ago. But I’ve thrown the balls in the air and I feel obligated to keep on juggling them as best I can.”
Pacat de serie…
[…] Adina pare sa fie de acord: […]
@Schizoid – Obositor, asta e cuvantul; chiar nu pricep de ce a intrat in atatea detalii, daca tot isi da seama ca o lungeste inutil. Intrigi care nu conteaza, istorii personale care nu conteaza, pagini intregi despre cum danseaza unii si ce mananca altii.
Vad ca tu ai sarit peste capitolele cu Theon; merita si alea citite, macar ca sa vezi cat o poate intinde mosul. Zeci de pagini despre cat de nasoi sunt Boltonii, despre care stiam deja de mii de ani ca sunt nasoi. Si apoi NIMIC.
Si cum spui tu, o batalie macar sa fi fost, sa mai intrerupa descrierile si vorbaria 🙂
Oricum, urmatoarea o sa o imprumut, nu o mai cumpar din prima, mi-a ajuns.
Am luat-o pe sarite cu Theon si Asha ca ei nu se ridica la standardul meu moral, insa am prins cum l-au torturat, castrat si innebunit. Foarte frumos, ce mai.
Pe masura cu bestialitatea arata lui Cersei. Da, cu totii am iubit s-o uram mii si mii de pagini, dar sa stai sa descrii zeci de pagini fiecare pas pe care-l face in scena aia din public, sa faci misto de fizicul ei si sa-ti bati joc de ea? Grotesc si complet gratuit.
@Schizoid – Da.
Cersei o luase de nu stiu cat timp pe ulei si fara, Theon nu prea are rost in poveste…
Sa nu imi spuna ca Boltonii nu i-ar fi casapit pe toti cei care ii contraziceau daca nu era Theon acolo sa-i sustina; pare-se ca oricum exista pe undeva prin nord o fabrica de oameni, la cati ucid astia de distractie ar trebui sa fie depopulata zona demult 🙂
Poate datorita faptului ca am citit toate cartile in decursul unei singure luni (si nu am avut astfel de asteptat cate 5-10 ani pentru a afla soarta personajelor principale) nu m-a deranjat prea mult faptul ca autorul se impotmoleste in detalii si incetineste mult firul narativ. Presupun ca prin.. 2020 cand va aparea volumul 6 voi fi cel putin la fel de enervat 😀
Voi fi Gica Contra si in privinta capitolelor lui Theon : cred ca au avut povestea cea mai fascinanta din tot romanul (ignorand detaliile oribile).
In schimb capitolele lui Dany au fost criminal de plictisitoare . Absolut..nimic ..nu se intampla cu ea de 3 volume incoace . Nu numai atat dar e si foarte enervanta (seamana din ce in ce mai mult cu Vyseris)..parerea mea .
@Valar Morghulis – Da, sigur a avut de-a face si asteptarea 🙂 Si faptul ca am avut timp sa imi inchipui tot felul de scenarii, chestii care s-ar putea intampla, chestii care mi-ar fi placut sa se intample… Si na, a avut sase ani, putea scoate ceva super fain.
De acord cu chestia cu Dany, plictisitor de la un capat la altul. Si nici u Tyrion nu a facut mare lucru, IMHO.
Doamne pazeste sa trebuiasca sa asteptam pana in 2020 pentru a sasea carte! Ar insemna sa aiba deja vreo 72 de ani individul, si pana la a saptea probabil o suta 🙂
@adinab
Am exagerat dar si 5 ani e posibil sa fie prea mult : Martin e batran si cam obez.. nu-l vad sa ajunga la adanci batraneti
Sper macar sa lase niste notite despre Jon (nu sunt convins ca a murit) , despre The Others si explicatia anotimpurilor care dureaza ani intregi.
@Valar Morghulis – Daca Jon ramane mort atunci ar insemna ca o gramada de informatii despre transferul constiintei, pierderea identitatii dupa ce-o faci si etc. sunt puse si ele de umplutura. N-as dori sa cred asta 🙂
The Others & iarna ma intereseaza si pe mine. Si dragonii si legendele din jurul lor.
Vom trai si vom vedea; sper doar, daca moare inainte sa termine seria, sa nu o continue unii gen Brian Herbert; nu de alta, dar n-as vrea sa vad cum toate personajele ucise&care vor mai fi ucise se intorc ca Other, sa-i bantuie pe cei ramasi 🙂
[…] Schizoid (cu o continuare aici) si pe Blog de carti. Bonus: discutii pe marginea lor pe forumu’ CG incepand cu acest […]
[…] adinab.wordpress.com Share and Enjoy: […]
[…] – Blog de cărți […]
[…] from all the critics, Cristi, Adina & Raych all read the book before I did – and came out of it with varying levels of […]
E extrem de ciudat, cartea (1022 pagini) a fost lansata oficial in 12 Iulie (see Wikipedia) iar pe data de 14 tu ai publicat receniza. In concluzie, ai citit cele 1022 de pagini in 2 zile (considerand ca ai intrat in posesia ei in prima zi de lansare). Felicitari !
@Gabi – Si sunt altii care au terminat de citit inaintea mea 🙂 Performeri adevarati.
Oau … voi ați avut nervi de citit și bani de aruncat inclusiv pentru a cincea carte !! Impresionant … :))
Eu am lăsat-o practic baltă după a treia – sau mai precis a treia m-am forțat să o citesc așa … că doar de-aia dădui banii pe ea dar deja de la momentul când îl omoară pe Joffrey îmi era clar că G.R.R.Martin :
1. a început să lungească povestea pentru a scoate mai multe cărți ( groase ! ) și a încasa onorarii corespunzătoare;
2. a pierdut lucrurile – planurile de desfășurare a acțiunii – de sub control;
3. ambele de mai sus. 🙂
Păcat – prima carte chiar a fost foarte, foarte reușită. Dar ( ca și concluzie tristă ) se pare că nici un scriitor nu e totuși capabil de a crea un univers fantasy și a desfășura în el o acțiune coerentă în condițiile în care efortul trece de … o trilogie de ~1000 de pagini fiecare. 😦
Toate cele bune tuturor
@MIA – Da, dar pe a sasea nu mai dau banii 🙂 M-am lamurit si eu.
🙂
Mă bucur că mai există și cititori avizați/educați care exprimă și puncte de vedere critice, dincolo de corul cvasigeneral de „moaaahaaa, ce mai supermegaultra-scriitor, ce mai carte suprahipergiga-valoroasă, ce mai epicoșenie„. Chiar începusem să-mi fac niscai probleme … 😉
Acuma știu că majoritatea ați citit cartea/seria ( în fine – ce s-a tipărit/kindălit până acuma 🙂 ) deja de un an și dar personal am niscai … dileme și nelămuriri și poate vă învredniciți careva de un bon de zăbavă 🙂 la o discuție mai detaliată despre carte.
Cel mai … nu enervant, cât obositor aspect pentru mine unul e scriitura ( mult prea ) alambicată – adică OK, merge și chiar e interesantă primele … 500-1000 de pagini dar dup-aia în loc să fie plăcută devine în sine o corvoadă pendulările între postura naratorului omniscient, a celui „îngemănat” cu personajul ( mai rău : personajele – și care se tooot înmulțesc ) din prisma căruia povestește, „ieșiri în decor” frecvente cu ocazia descrierii a … te miri ce, alături de pagini scrise la persoana I-a. Ca estimare proprie – G.R.R.Martin încearcă să fie o combinație de sud-americanism cu post-modernism … acolo unde nu e cazul și eșuează ( lamentabil ). 😦
Dar aș putea oarecum trece peste aspectul stilistic de mai sus ( deși nu pe parcursul a 10.000+ de pagini … ) -ceea ce mă intrigă cel mai taree următorul aspect : deși e aclamată ca o carte fantasy de referință mie unul mi se pare că tocmai aspectul magic, fantastic e … cel mai prost acoperit și manevrat.
Să mă explic : deși prologul primei cărți din serie e dedicat „Celorlalți” – ființe clar „fantastice”, cu puteri magice și ce ridică pericole pe măsură ( suntem doar lăsați să credem că de-aia e partea cu „gheață” în titlu ) iar în finalul respectivei cărți apar și dragonii ( și ni se induce ideea că astfel se acoperă și a doua componentă a titlului : „focul” ) în fapt atât pentru acțiune și cât și pentru lumea descrisă acestea sunt – inclusiv în a 3-a carte !!! – cvasi-irelevante …. Dany aproape la fel putea proceda și dacă avea 3 aruncătoare de napalm în loc. 🙂 Repet – în mare, în afara de corbii-mesageri dar care au un rol mai degrabă … tehnic și tratat și expediat ca atare, magia e cvasi-inexistentă în Westeros ( și chiar și în Essos ) – atât mentalul colectiv descris cât și acțiunea se desfășoară aproape … agnostic dacă nu chiar cu tente de individualism-materialist ateu. :))) Asta până când, brusc și practic fără avertisment, se supralicitează la extrem și prin apelul la magie unilaterală unul din cei „5 Regi” – Renly – e eliminat de pe scenă și planul corespunzător lui converge cu cel a lui Stanis !!! Trecem peste faptul că se încalcă taman logica propusă/enunțată pentru Stanis – cel pentru care singura piedică în calea datoriei e „sângele familiei” – ceea ce ar fi făcut de așteptat ca să utilizeze magia Vrăjitoarei Roșii contra Lannisterilor și, eventual, apoi contra fratelui său … trecem peste asta, oricum sunt multe părți din carte care nu au sens decât dacă îți trimiți ( minim ) jumate din neuroni la plimbare, dar modul cum subit e introdusă magia în joc și nu așa, că sabia unui erou devine mai oțelită sau armura mai rezistentă, ci direct la nivel „capital” mi se pare complet pueril … similar doar cu șmecheria aleasă pentru a-l salva pe Sammy în cartea a 3-a …
Și deja când nivelul unor astfel de trucuri ieftine și stângace ajunge prea sus … mai bine zici pas. 🙂 Ori, după estimarea mea, deja în volumul al treilea s-a depășit nivelul de toleranță … poate ulterior lucrurile au mai fost drese dar … ceva mă face să cred că nu …
Ufff – ce mesaj kilometric ( așa e când e omul plictisit în pauza de masă ) !! 😦
@MIA – Mie mi s-a si dat peste nas ca gandesc prea mult si prea analizez cartea, ca pana la urma e de divertisment, ca bla bla bla. Pareri si pareri…
Dupa parerea mea GRRM s-a pierdut de ceva timp pe drum si s-a complicat atat de mult incat o sa fie foarte greu sa incheie onorabil seria. S-a incurcat intre atatea puncte de vedere si intrigi, a uitat de Ceilalti si de dragoni si nu mi-e deloc limpede unde are de gand sa ajunga.
Iar cartile a patra si a cincea sunt mult mai rele decat primele trei din punctul asta de vedere, al pierderii in detalii inutile.
>Mie mi s-a si dat peste nas ca gandesc prea mult si prea analizez cartea, ca pana la urma e de divertisment, ca bla bla bla.
Bănuiesc că dacă ai o catalogai simplu și într-o frază : „un fel de telenovelă porno, cu ceva cafteală și sânge” începeau să curgă contra-analizele laudative și puteai să folosești tu acest argument, nu ? 😉
Eu unul am ajuns să fac analize dintr-un motiv foarte simplu : că simțeam complet deplasate reacțiile nu laudative ci de-a dreptul inițiatice a unor din anturaj/colegi de la lucru așa că am început să mă întreb dacă problema e la mine sau nu …
>Iar cartile a patra si a cincea sunt mult mai rele decat primele trei din punctul asta de vedere, al pierderii in detalii inutile.
Bestial ! Cred că e prima dată când pot zice cu mâna pe inimă că singura speranță vine de la HBO/ecranizarea unei cărți – deși sunt foarte curios cum o să prezinte anumite aspecte și secvențe care mi se par … de 18+++ nu așa ( deși după un film ca „Spartacus” se pare că limitele pot fi întinse extrem de departe … 😦 ) – deoarece respectivii cred că au un fler mult mai mare în eliminarea la montaj/prin scenariu a lălăielilor inutile care pot determina telespectatorii să comute pe alt canal … pentru totdeauna. 😉
Apropo, doar ca idee, partea mea „favorită” sub acest aspect e planul pe care evoluează Arya Stark care abia la sfârșitul cărții a treia, după o lălăială presărată cu violențe inutile și învârtiri în jurul cozii … Tridentului, ajunge la ceea ce era absolut evident că se va întâmpla : să folosească moneda dăruită la finalul cărții a doua !! Cât de idioți trebuie să-și considere G.R.R.Martin cititorii pentru ca să le servească o astfel de „amânare” ????
Până una alta, mai în glumă mai în serios, cred că cel mai bun produs al francizei este boardgame-ul aferent : http://boardgamegeek.com/boardgame/103343/a-game-of-thrones-the-board-game-second-edition … 🙂
@MIA – Eu am preferat sa ies gratios din respectivele polemici, in care am intrat doar pentru ca fusesem data ca exemplu de alti oameni care fusesera dezamagiti de ultimele volume din serie. In general mi se pare inutile polemicile cu indivizi peste care tocmai a dat iluminarea – daca se trezesc singuri e una, dar nu prea ii poti trezi tu…
La serialul HBO nu m-am uitat, adevarul e ca am fost destul de sarbita dupa cartea a cincea si am preferat sa evit intreaga tevatura. Sunt insa foarte curioasa ce o sa faca cand o sa ajunga din urma cartile, pentru ca GRRM nu pare sa se grabeasca. Ar fi o chestie sa le dea liniile generale ale actiunii din cartile urmatoare si sa ii lase sa scoata ei un serial coerent din ele. Macar asa poate am afla cum se incheie povestea 🙂 Dar daca il asteapta poate ca o sa avem pauze de cate zece ani intre sezoane, cum s-a intamplat la carti.
[…] Vol. 5 – Dansul Dragonilor (A Dance with Dragons): dreamingjewel, adinab […]
[…] – Blog de cărți […]