Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 octombrie 2011

Wolf Hall

Wolf Hall

Autor: Hillary Mantel
Titlu: Wolf Hall (Wolf Hall, 2009)
Editură: Litera, București, 2010; 736 pagini; 65 RON
Traducere: Monica Nechiti
Nota dată de mine: *** (din 5)

Wolf Hall a primit în 2009 premiul Man Booker, și cu această ocazie am auzit și eu despre autoarea lui, o scriitoare cu o operă diversă – romane istorice, memorii, romane despre Orientul Mijlociu ș.a.m.d.

În Wolf Hall personajul principal e Thomas Cromwell, cunoscutul om de stat de pe vremea lui Henric al VIII-lea al Angliei. Structura romanului e simplă: capitole scurte ordonate în mare parte cronologic care povestesc câte un episod important din viața lui Cromwell, de la nașterea sa și de la copilăria marcată de un tată bețiv și violent până la execuția lui Thomas Morus. Asta pentru că Wolf Hall e doar prima parte a acestei biografii ficționale, autoarea lucrând la o continuare în care va fi prezentată ultima jumătate a vieții lui Cromwell.

Despre acțiunea romanului nu sunt multe de spus – cei care cunosc câte ceva despre epoca în cauză nu vor afla lucruri surprinzătoare, ceilalți vor avea parte de o prelegere lunguță despre o etapă importantă a vieții politice englezești – despărțirea bisericii anglicane de cea catolică, primul divorț al lui Henric al VIII-lea, persecutarea cărturarilor catolici, etc. Nu cred că merită să rezum cele petrecute în roman, e vorba de o perioadă despre care s-a scris enorm (științific precum și ficțional) și cred că majoritatea cititorilor vor avea măcar o idee vagă despre ce s-ar putea întâmpla în Wolf Hall.

Mult mai interesante sunt aspectele legate de modul în care Mantel ficționalizează acea etapă istorică. Documentarea intensă pe care a realizat-o înainte să se pună pe scris e vizibilă, ea construind o lume de secol XVI plină de amănunte, pe care o poți vedea limpede și prin care te poți plimba mental. Aceasta e după mine principala calitate a romanului – lumea bine construită. Chiar dacă personajele lui Mantel sunt sus-puse, ea inserează suficient de multe informații despre viața oamenilor obișnuiți din acea perioadă, despre casele lor, despre arta pe care o gustau, despre bucatele pe care le mâncau pentru ca cititorul să poată spune că a ajuns să cunoască acea lume.

Mai puțin plăcut mi s-a părut faptul că autoarea a modificat anumite aspecte asupra cărora există puține dubii: relația dintre Caterina de Aragon, prima soție a lui Henric al VIII-lea, și fiica sa Maria e prezentată ca fiind infernală, cea dintre Anne Boleyn și sora sa Mary la fel, Thomas Morus e o caricatură a personajului istoric real, cardinalul Wolsey la fel și așa mai departe. Mi s-a părut că autoarea și-a luat nejustificat de multe libertăți cu realitatea istorică; evident, e vorba despre un roman, de ficțiune, dar mie personal mi se pare mai util (și mai plăcut de citit) un roman istoric în care sunt inventate aspectele care nu se cunosc despre o epocă anume, nu cele care sunt bine documentate și cunoscute.

La minus mai trec și lungimea romanului precum și faptul că am fost nevoită să mă lupt pentru a nu abandona lectura, care devine pe alocuri monotonă și plictisitoare. Față de alte romane istorice, Wolf Hall e destul de impersonal și de plat, fapt accentuat de preferința autoarei pentru pronumele folosite aiurea, pentru exprimările vagi și pentru pasajele în care nu e deloc limpede despre cine se vorbește (inițial am crezut că ar putea fi vina traducătoarei, dar am aflat apoi că în engleză romanul e și mai greu de priceput).

Presupun că Mantel a primit premiul Man Booker mai ales pentru stilul ei de a scrie, care nu mi s-a părut deosebit de agreabil. Inexact istoric, dificil de citit și tratând o epocă bine-cunoscută din cărți mai digeste, Wolf Hall excelează totuși la capitolul world-building; pentru mine nu a fost destul pentru a-l citi cu plăcere, dar e totuși un punct în favoarea autoarei.

Mai rămâne să spun că acest roman e unul dintre puținele citite de mine al căror conținut nu are nici o legatură cu titlul. Dat fiind faptul că abia în prognozata continuare e posibil să se ajungă la căsătoria lui Henric al VIII-lea cu o locatară a moșiei de la Wolf Hall și faptul că în acest roman nici măcar unul dintre personaje nu ajunge pe acolo, poate că ar fi fost mai potrivit ca acest roman să își ia un titlu mai puțin pitoresc dar mai exact (Austin Friars, să zicem).

O altă recenzie puteți citi aici, în rubrica Teroristei din Ora de Cluj.

Read Full Post »