Porcul

Autor: Andrew Cowan
Titlu: Porcul (Pig, 1994)
Editură: Leda, București, 2009; 272 pagini; 40 RON
Traducere: Ruxandra Ana
Nota dată de mine: *** și jumătate (din 5)

Acest roman de debut a primit nu mai puțin de șase premii literare, dar nu dintre cele mai faimoase; s-a aflat chiar și pe lista lungă a premiului Man Booker. Autorul său, Andrew Cowan, e profesor de creative writing la University of East Anglia și a scris până acum patru romane, Porcul rămânând însă cel mai premiat și cel mai tradus.

În Porcul citim despre o vară din viața unui adolescent dintr-un oraș industrial englez destul de părăginit. Când bunica biatului moare și bunicul lui e mutat într-o casă de bătrâni, refuzul băiatului de a accepta acel mic sfârșit de lume se va întrupa în asumarea îndatoririlor față de scroafa bătrână pe care bunica hotărâse să nu o mai taie. O vară întreagă el va aduna legume, va face de mâncare porcului, îl va spăla și-l va îngriji cât va putea mai bine, iar în toate acestea va fi ajutat de Surinder, fiica băcanilor indieni ai cartierului.

Povestea din Porcul nu e una veselă, și nici nu prea e una a maturizării; Danny, adolescentul nostru, pierde foarte multe și spre sfârșit e nevoit să renunțe chiar și la ce reușise să păstreze o vreme, iar motivul pentru care nu reușește să salveze ce era de salvat e acela că e prea tânăr, prea nepriceput și prea părăsit de oamenii mari care ar putea să îl învețe ce-i de făcut. Porcul e deci un roman al lucrurilor ratate, pentru că lui Danny nu îi reușește mare lucru; chiar și idila cu Surinder devine spre sfârșit amară, și asta în ciuda faptului că băiatul face mereu ce trebuie făcut. Dar nu cred că putem vorbi de maturizare – Danny rămâne același adolescent care simte că unele lucruri sunt bune și unele sunt rele și că e datoria lui să le facă pe cele bune, chiar dacă e singurul care se gândește să miște un deget și chiar dacă nu știe prea bine ce are de făcut.

Cartea e scrisă simplu, fără înflorituri și fără artificii; avem uneori ruperi de ritm și treceri bruște de la prezent la trecut, dar în afară de acestea nu prea se poate vorbi de tehnică a scriiturii. Probabil că tocmai de aceea impactul emoțional al poveștii e mare. Trebuie spus și că autorul vorbește despre lucruri pe care le-a cunoscut, despre prima lui iubită și despre un bunic demult pierdut – poate de aceea Porcul seamănă mai puțin cu o poveste stas despre primii ani ai adolescenței și mai mult cu un fragment de viață care are întâmplător unele lucruri în comun cu viața ficțională.

Porcul mi s-a părut un roman bun, în ciuda primelor câteva capitole, care par să fie complet disparate, și-a finalului teribil de brusc. Am fost surprinsă să constat că nu prea s-a vorbit despre el la noi; poate că de vină e titlul nu prea apetisant și coperta care nu spune mare lucru, recunosc că nici eu nu l-aș fi cumpărat dacă nu aș fi citit în librărie câteva pagini.