Totul contează!

Autor: Ron Currie Jr.
Titlu: Totul conteaza! (Everything Matters!, 2009)
Editură: Pandora M, București, 2011; 460 pagini; 39 RON
Traducere: Gabriella Eftimie
Nota dată de mine: *** și ceva (din 5)

Ron Currie Jr. a fost comparat în diverse recenzii cu Kurt Vonnegut sau cu Raymond Carver, și într-un anumit sens comparația e potrivită: și el abordează cu umor și candoare probleme grave (și foarte grave) și reușește să spună foarte multe fără să încarce cititorul cu discuții filozofice fără sfârșit.

Totul contează! e povestea unui personaj cu nume deloc simpatic – Junior Thibodeau – care știe încă dinainte de a se naște că lumea se va sfârși în ziua X, anul Y, în timpul vieții lui. E binecuvântat și cu niște protectori misterioși care îi șoptesc nenumărate informații utile despre lumea din jurul lui, cu o inteligență sclipitoare și cu o familie cu nenumărate probleme.

Biografia lui Junior e interesantă în sine și ar fi putut cu ușurință să umple singură un roman. Fratele lui devine dependent de cocaină pe la șase ani iar în adolescență e deja reabilitat și sportiv de performanță, mama lui bea vodca ca pe apă, tatăl acumulează slujbe și nu prea stă pe acasă și așa mai departe. Ceea ce ar fi putut să fie o simplă dramă de familie e înnobilată însă de ideea că altă lume mai bună nu va exista, de nevoia de a găsi un sens celor ce se petrec și de-a izbuti să te bucuri de ele așa cum sunt.

Problematica romanului e interesantă și, mi s-a părut, demnă de comparația cu Vonnegut. Pentru că până la urmă problema lui Junior, aceea că totul se va sfârși la un moment dat, e problema oricăruia dintre noi, iar felul în care ne împăcam cu ideea, sau o ignorăm, sau o savurăm depinde de fiecare. Răspunsul pe care îl dă Ron Currie Jr. întrebării „ce contează ce faci dacă oricum tu și toți cei la care ții vor dispărea” e, cred, evident din titlu și evident umanist.

Reproșurile pe care i le-aș aduce romanului acestuia sunt legate de lipsa ideilor noi sau proprii și de o oarecare superficialitate dată de faptul că Ron Currie Jr. scrie totuși despre lucruri pe care nu le-a prea trăit (un interviu lămuritor de la finalul cărții indică limpede acest lucru). Altfel cartea e bună, chiar dacă nu excelentă. O recomand celor care citesc cu dragă inimă cărțile lui Vonnegut, chit că Ron Currie Jr. nu și-a ajuns din urmă mentorul deocamdată.