Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 martie 2012

The Summer without Men

Autor: Siri Hustvedt
Titlu: The Summer without Men
Editură: Sceptre, London, 2011; 224 pagini; 8 EUR
Nota dată de mine: **** (din 5)

Siri Hustvedt are o în spate o lungă experiență în lumea literelor: e autoarea a cinci romane, a unui volum de poezie și-a unei multitudini de eseuri și studii de critică literară. E și soția lui Paul Auster, autor cu care nu are însă prea multe asemănări când vine vorba de ce scrie fiecare.

The Summer without Men e povestea Miei, o poetă și profesoară de creative writing care se trezește într-o bună zi că soțul ei vrea să facă o Pauză. Pauza e tânără, franțuzoaică, neurologă, iar Mia e pusă în fața faptului împlinit atunci când Boris, soțul cu care a trăit mai bine de treizeci de ani, se mută cu Pauza pentru o perioadă nespecificată.

Întâi și întâi Mia înnebunește. Ceva se crapă, lucrurile se amestecă și ea ajunge la nebuni, perioadă din care își mai amintește durerea, lipsa de sens a lucrurilor și rușinea că nu își poate aduna mințile înapoi în cap. Nu durează însă prea mult până când își revine și până când pleacă în orășelul natal pentru a petrece o vară alături de câteva femei remarcabile și pentru a cugeta pe îndelete asupra tuturor celor ce s-au petrecut.

Poetică și pansivă, cartea mi s-a părut recomandabilă întâi și întâi pentru că tratează extrem de bine problema solidarității feminine, cu fațetele ei multiple și contradictorii. Nu am citit la vreun autor de gen masculin vreo explorare mai veridică a acestei teme, și probabil că nici nu voi citi.

În al doilea rând, cartea mi-a plăcut pentru că prin poezie și gânduri puse pe foaie și discuții pe sau pe lângă subiect autoarea navighează abil pe apele tulburi ale identității afective și sexuale feminine pornind de la un moment în care acea identitate fusese sfărâmată. Sunt puține lamentații în gândurile Miei, dar sunt multe interogații despre cum iubesc, iartă și urăsc femeile îndrăgostite și femeile părăsite. Chiar mai bine, sunt lucruri spuse de o femeie inteligentă care știe cum să își abordeze propria viață interioară, știe să exploreze suferința fără să o acopere cu văluri de psihologii New Age și alte bazaconii.

În sfârșit, cartea e plăcută pentru că personajele din ea sunt bine scrise, mai ales cel al Miei, și pentru că Siri Hustvedt știe cum să dozeze inteligența și sensibilitatea, gândirea și vulnerabilitatea. Femeile ei par adevărate și mi-a fost foarte simplu să intru în lumile lor pur și simplu pentru că sunt niște lumi care ar fi putut să fie reale.

Sigurul punct în care scârțâie puțin romanul e acela al sensului anumitor segmente. E întâi psihiatrul la care merge Mia, expediat cu foarte puțină considerație atunci când autoarea nu a părut să îi mai poată găsi vreun folos. E și un corespondent misterios care o asuprește inițial pe Mia și apoi îi devine prieten doar pentru a fi apoi lăsat de izbeliște fără menajamente.

Cu această rezervă, pot spune că The Summer without Men e un roman bun, foarte bun chiar, plăcut de citit și bine dus la capăt. Probabil că e mai degrabă un roman pentru femei, datorită temei și-a universului foarte feminin în care se învârte Mia, dar eu îl recomand tuturor celor cărora le plac jocurile literare și romanele psihologice care se îndepărtează de mainstream-ul optimist în genul „Cosmo”.

Read Full Post »