Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 aprilie 2012

Pigeon English

Pigeon English

Stephen Kelman, Pigeon English, Houghton Mifflin Harcourt, Boston, 2011; 263 pagini; 8 EUR. Nota: *** și jumătate (din 5)

Unul dintre romanele nominalizate la premiul Man Booker pe 2011. Impresionant atât datorită imersiunii perfecte în mintea unui băiat din pegra societății engleze (adică negru și trăind în periferia violentă și neagră a Londrei) cât și datorită modului delicat și inocent de a spune lucruri foarte dificile.

Harri Opoku, naratorul din Pigeon English, are unsprezece ani și e din Ghana. A venit împreună cu mama și cu surioara cea mare să trăiască viața cea bună din Anglia. Au ajuns într-un imens bloc cu apartamente a căror chirie e plătită de asigurările sociale și viața lor ar fi într-adevăr frumoasă dacă nu ar exista o trupă de copii nu cu mult mai mari decât Harri care vandalizează spațiile comune, le iau copiilor tribut din mâncarea și banii primiți de acasă și sunt, în general, zurbagii și bullies.

Harri și prietenii lui sunt însă la fel de surprinși ca și adulții atunci când un băiețel din vecinătate e găsit înjunghiat. Toți au senzația nelămurită că știu cine sunt făptașii, dar toți preferă să nu se gândească la asta, să caute pe altcineva, să găsească indicii în firele de iarbă de lângă râu și amprente pe bețele scoase de căței de prin tufișuri.

Harri povestește plin de veselie toate acestea, plin de o sete de viață contagioasă. E un băiat bun și destul de cuminte, care se împrietenește spontan cu animalele de pe lângă bloc, care își iubește familia și care e convins că va fi cel mai bun sprinter din cartier. Kelman a făcut o alegere bună prezentându-ne prin ochii lui viața de la periferie, pentru că Harri umanizează personajele și locurile. Iar acesta este, în final, obiectivul autorului: să ne oblige să vedem o lume violentă și străină prin ochii unui copil care trăiește în ea, și să ne oblige să înțelegem motivele pentru care unii dintre oamenii de acolo sunt violenți și motivele pentru care alții sunt victime ale lor.

Temă foarte actuală, deci, tratată într-un mod care mi-a plăcut (mi-au plăcut mereu romanele cu copii scrise bine și mi se pare lucru mare să reușești să scrii credibil dialogul interior al unui copil și să izbutești și să creezi, dintr-un foc, portretul unui slum).

Mi-a plăcut mai puțin pretenția de realism magic lipsită de convingere personificată de un porumbel-înger care veghează asupra lui Harri și acceptă cu demnitate firimiturile oferite din când în când de băiat. Întâi că nu prea își are locul în carte, nu îndeplinește nici un scop în afară de cel de a îmbârliga puțin lucrurile, și apoi pentru că nici nu e realizată deosebit de bine.

În afară de acest lucru Pigeon English mi s-a părut un roman bun, chiar dacă nu chiar de Booker. Nu știu însă cât e de traductibil – e plin de expresii colocviale care au farmec pentru un vorbitor de engleză, dar din care mi-e teamă că s-ar alege praful dacă ar fi traduse într-o altă limbă. Dacă îl găsiți însă în engleză și aveți chef să intrați o vreme într-o altă lume vi-l recomand, chiar dacă nu e prea comod și nici lumea aceea prea frumoasă.

Read Full Post »