Autor: Marius Chivu
Titlu: Trei săptămâni în Himalaya
Editură: Humanitas, București, 2012; 288 pagini; 49 RON
Nota dată de mine: *** și ceva (din 5)
Dilematicul Marius Chivu povestește în această carte călătoria sa de trei săptămâni prin Himalaia, făcută pe jos și cu rucsacul în spate. Fără a fi nu știu ce sportiv, însoțit doar de un prieten și de doi șerpași nepalezi, Chivu a urcat până la cinci mii și ceva de metri și a coborât apoi înapoi. Pe drum a ținut un jurnal și a făcut nenumărate fotografii, material din care a rezultat cartea aceasta de călătorii.
Voi spune din start că îmi place literatura de călătorie și că mi se pare trist faptul că la noi se publică atât de puțină (înțeleg că românii nu prea călătoresc în locuri exotice, dar pe afară se scriu multe cărți reușite în fiecare an, ar merita ca unele dintre ele să fie traduse). M-am bucurat deci când am văzut la librărie cartea lui Chivu și mai ales când am văzut câte fotografii reușite include, aproape pe fiecare pagină câte una.
Textul mi s-a părut ceva mai puțin lăudabil decât selecția fotografiilor. Din păcate Chivu se înscrie într-o demnă tradiție a călătorilor (cel mai adesea de gen masculin) prea mult înclinați înspre explorarea frumuseților senzoriale ale locurilor vizitate și prea puțin înspre privirea naturii și-a locurilor. Nu merg atât de departe încât să spun că trebuie să mergi în Nepal și să nu fumezi nimic – zic doar că din punctul meu de vedere de cititor nu aceste experiențe erau cele mai interesante. Și admit faptul că s-ar putea ca ceea ce cer eu de la literatura de călătorie să nu fie compatibil cu ce dorește mare parte din public.
Există din păcate prea puține informații și detalii despre Nepal și despre Himalaia, dincolo de pozele care spun multe. Există în schimb foarte multe discuții despre femei și nenumărate cugetări despre condiția călătorului, unele interesante, altele nu. Există câteva scene memorabile și scrise excelent (regretul coborârii, spre exemplu) și câteva întâmplări literaturizate în exces. Per total e o carte inegală și un pic ciudată – broderii literare într-o parte, foarte mici reportaje în alta, multe discuții cu sau fără rost. Aduce foarte mult a carte de călătorii pentru un public urban și într-o oarecare măsură estet care nu părăsește prea des betonul și mai puțin a carte pentru un public pasionat de natură și de expediții.
Lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult: descrierea temerilor trupești ale drumeților, pozele într-adevăr frumoase care îți spun singure povești, câteva dintre panseurile despre natura călătorului și câteva dintre anecdote. Și trebuie să spun că mi se pare că banii dați pe carte n-au fost irosiți – cele de mai sus au compensat în bună măsură cele câteva minusuri ale cărții.
Am citit pe undeva că autorul plănuiește și o excursie pe Kilimanjaro, expediție care sper să îi reușească. Sper doar că va ieși o carte mai puțin literaturizată, în care să citesc mai mult despre Africa și ceva mai puțin despre autor.
Alte păreri:
Bianca
Laura Sandu pe Bookaholic
Blog de carti 
Am rasfoit-o cateva minute, am citit cateva pagini si vazut unele poze. In momentul respectiv nu m-a atras incat s-o iau s-o citesc, dar sper totusi sa remediez „problema”, chiar sunt curios ce-a iesit.
[…] de la Blog de carti ne prezinta cateva pareri despre cartea de calatorii a lui Marius Chivu, “Trei saptamani in Himalaya”: “Per total e o carte inegală și un pic ciudată – broderii literare într-o parte, […]
@Bogdan – Sunt curioasa cum o sa ti se para.
Aaaaah, abia acum am citit insemnarea asta! Vorbim separat daca vrei, insa pe mine receptarea ta ma enerveaza de la cap la coada 🙂 Si stiu si de ce: pentru ca tu esti calatoare si montagnarda yourself, deci asteptarile tale sunt altele. Cateva observatii:
-nu sunt deloc putine info despre Himalaya si Nepal, sunt exact atatea cate pot interesa si cate poate retine un om normal, care nu e obsedat de detalii geografice specificce
-privirea naturii nu lipseste deloc! nu inteleg ce ai putea vrea mai mult decat descrierea detaliata a fiecarui tip de peisaj intalnit!!!!! cu flora, cu fauna, cu obiceiuri, cu culoarea aerului… gizas!
-in opinia mea „o carte de calatorie” nu e egala cu un ghid turistic; pe mine ma intereseaza experienta personala, sentimentele si trairile celui ce calatoreste, privirea lui, perspectiva lui, gandurile; exact ce tu denumesti „senzorial” in mod condescendent; mie nu mi se pare exclusiv senzorial si, daca te apleci un pic, ai sa vezi ca de la „senzatiile” respective pleaca multe kestii interesante
-nu mentionezi nimic despre naturalete si umor, care sunt atuurile principale ale cartii
-nu este absolut nimic, dar nimic „literaturizat” in carte, cu exceptia vaga a unor sentimente exprimate decent…
🙂 asa ca, draga mea (e prima oara cand ma enerveaza o recenzie de-a ta, am voie, sper ca nu te superi pe mine!) eu personal sper ca, daca merge pe Kilimanjaro, sa nu cumva sa te asculte si sa vina cu descrierea fiecarui bolovan si istoria fiecarui trib de acolo, ci tot cu ceea ce a simtit el; fiindca altfel imi cumpar ghidul Lonely Planet sau NG si nu o carte scrisa, totusi, ca literatura!”
@capricornk13 – Văd că ai citit altfel decât mine cartea asta (aș putea să mă leg de ce zici tu că e „naturalețe”, care mi s-a părut că dimpotrivă…). Dar mai bine scrii și tu despre ea și decide fiecare pe cine crede. Și sunt convinsă că n-o să mă asculte tocmai pe mine Chivu, cred că are altele mai bune de făcut.
Trebuie însă să zic că mă opun ideii că o carte de călătorie e sau ghid sau floare albastră. Am citit destule și despre destule ca să știu că sunt multe căi de mijloc între ele, îndeajuns de multe încât fiecare să găsească ce-i place.
am scris despre carte prin iunie, aici http://capricornk13.wordpress.com/2012/06/03/autentic/
corect cu cartea de calatorie, nu trebuie sa fie nici nici, insa ti-am si spus ca aveam probabil asteptari diferite noi doua 🙂
@capricornk13 – Ha, oare cum de n-am vazut? Ma duc sa citesc mintenas 🙂