Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 septembrie 2012

Le viex

Autor: Jonas Jonasson
Titlu: Le vieux qui ne voulait pas fêter son anniversaire (Hundraåringen som klev ut genom fönstret och försvann, 2009)
Editură: Pocket, Paris, 2012; 506 pagini; 7 EUR
Traducere: Caroline Berg
Nota dată de mine: ***** (din 5)

Primul roman al suedezului Jonas Jonasson a avut parte de o primire neașteptată: suedezii l-au cumpărat în sute de mii de exemplare, l-au plăcut enorm și l-au exportat în vreo douăzeci de țări (traducerea americană va apărea luna asta și sunt convinsă că va avea succes). Sper că a pus mâna pe ea și vreo editură de la noi.

După cum o indică în culori vesele coperta, Le vieux qui ne voulait pas fêter son anniversaire nu e o carte serioasă. Personajul principal, Allan Karlsson, e un bătrân de fix o sută de ani care evadează de la casa de bătrâni, fură o valiză cu multe milioane de coroane înăuntru, se înhăitează cu elemente nefaste și dă cu tifla bravelor forțe de ordine suedeze timp de săptămâni întregi. Totul în timp ce genunchii îi scârțâie, spatele nu îi permite aplecări bruște și somnul de după-masă îi impune un ritm de viață nu prea dinamic.

Romanul e organizat în capitole alternative despre evadarea lui Karlsson și, respectiv, despre viața lui de la naștere și până azi. Fiu al unui militant comunist trecut în ultima clipă de partea țarilor ruși și prompt executat, expert în explozibili și în planificarea familială bovină, Karlsson se preumblă prin nenumărate locuri și întâlnește numeroase personaje importante, deși singura lui dorință e să trăiască liniștit cu multă băutură la îndemână. În final și pentru a dovedi că uneori merită să trăiești dincolo de o sută de ani totul se va termina cu bine, în râuri de soare și de alcool servit cu sau fără umbreluțe colorate, după gust.

Am chicotit de nenumărate ori citind cartea lui Jonasson și am râs și în hohote de câteva ori. M-a surprins în mod plăcut amestecul de umor sec nordic și umor sec britanic și m-am bucurat că am găsit o carte amuzantă fix pe gustul meu: recunosc că îmi place să râd, dar nu-mi plac deloc căzăturile în fund și scălâmbăielile servite atât de des pe post de umor în ultimul timp. La Jonasson am găsit situații subtil amuzante, jocuri de cuvinte și alte asemenea lucruri pe placul meu. Tot ca plus, autorul suedez reușește să facă dintr-un centenar personaj de comedie fără a-l pune vreodată să se maimuțărească (după cum ar putea să dea de bănuit coperta) și să creeze dintr-un foc un portret distractiv și just al Suediei și o istorie scurtă dar percutantă a secolului 20.

Minusuri nu am de semnalat, de aici nota maximă: nu trebuie înțeles faptul că e o capodoperă absolută a literaturii, ci că e o carte care în genul ei mi s-a părut perfectă. Regret doar faptul că am citit-o înainte de concediu* și nu în concediu, acum va trebui probabil să iau cu mine ceva mai anost.

* Da, plec câteva zile. Doriți-mi vreme faină și urși prietenoși 🙂

Read Full Post »