Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘literatura cubaneza’

Spune-mi ceva despre Cuba

Autor: Jesús Díaz
Titlu: Spune-mi ceva despre Cuba
Editura: Humanitas, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2007; 224 pagini; 19.9 RON
Traducere si note: Ileana Scipione
Titlul original: Dime algo sobre Cuba (1998)
Nota data de mine: * * * si ceva (din 5)

Jesús Díaz e un scriitor cubanez (1941, Havana – 2002, Madrid) de romane, povestiri si scenarii de film. A fost si profesor, regizor de film si ziarist la Havana si apoi la Madrid, unde s-a refugiat din motive politice in 1992. In romana i-a mai aparut in 2008 romanul Cele patru fugi ale lui Manuel, tot la Humanitas.

Spune-mi ceva despre Cuba e povestea catorva zile din viata lui Stalin Martínez, un dentist din Havana lui Castro. El povesteste, de pe o terasa din Miami, cum a ajuns acolo si de ce e nevoit sa stea sapte zile la soare, fara apa si mancare. Calvarul lui de pe terasa incepuse cand un vas cu care se intorcea acasa de la lucru fusese deturnat de niste muzicanti. Acestia il obligasera pe timonier sa ii duca in SUA, unde aproape toti calatorii vor cere azil politic. Martínez refuza, se intoarce acasa de dragul sotiei, doar pentru a descoperi ca aceasta crezuse ca n-o sa fie atat de dobitoc si isi gasise deja pe altcineva.

Fiecare strain pe care il intalneste Martínez ii cere sa ii spuna ceva despre Cuba – si treptat am aflat si eu o gramada de lucruri despre viata sub comunismul de-acolo. Cartea e de fapt un portret al societatii cubaneze: o tara in care salariile se dau in pesos, dar totul se vinde in dolari; in care femeile trebuie sa fie foarte descurcarete daca vor sa faca rost de cosmeticale, pasta de dinti si haine frumoase; o tara plina de turisti, sursa principala de bani pentru populatia insulei; o tara in care e normal ca un dentist sa isi abandoneze o pacienta in mijlocul scoaterii unui nerv, doar pentru ca un turist plin de dolari are nevoie de serviciile lui.

Spune-mi ceva despre Cuba mi-a placut in primul rand pentru ca ma incanta romanele despre locuri exotice. Modul in care sunt povestite intamplarile (un soi de stream of consciousness controlat, care suna natural dar din care lipsesc gandurile fara sens si interes) mi-a placut, iar Stalin Martínez e un anti-erou destul de simpatic, in ciuda numelui ridicol si a micilor sale lasitati si erori de judecata.

Mi-a placut ceva mai putin faptul ca binevointa autorului il scuteste pe Stalin Martínez de foarte multe necazuri – parerea mea e ca daca era om adevarat si nu personaj de roman ar fi dat de belea daca proceda asa cum a procedat. Modul in care se termina cartea seamana cu retragerea brusca a unui zeu binevoitor – care s-a plictisit pana la urma de furnica cu viata careia se juca si s-a dus sa se culce. In rest cartea m-a incantat – e un amestec bun de exotic, poveste de dragoste fara sirop si un pic de politica. Traducerea mi s-a parut buna si editia e bine ingrijita.

Anunțuri

Read Full Post »