Autor: Zhang Jie
Titlu: Cuvinte nescrise
Editura: Ibu Publishing, Bucuresti, 2009; 344 pagini; 36 RON
Traducere: Andreea Chiriţă şi Alin Buca
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)
Cuvinte nescrise a aparut in China in 1999, este prima parte a unei trilogii si a primit numeroase premii literare in tara de bastina; autoarea cartii e considerata una dintre scriitoarele importante din China contemporana si numele sau s-a aflat pe listele de propuneri pentru Nobelul literar. Ea a muncit destul de mult timp la cartea aceasta si la continuarile ei, urmand preceptul chinezesc „e nevoie de zece ani pentru a ascuti o sabie”.
In Cuvinte nescrise am citit despre Wu Wei si despre cele care au precedat-o – mama sa si bunica. Cele trei femei s-au inteles mai bine sau mai prost, dar le-a unit faptul ca destinul lor a fost faurit si condus de barbati, fie ca au vrut asta, fie nu. Mohe, bunica lui Wu Wei, a fost taranca si a dus o viata cinstita, simpla si in deplin acord cu regulile vremurilor; ca urmare s-a casatorit cu un barbat slab si dobitoc, care s-a incapatanat sa isi doreasca un fiu si care a lasat-o insarcinata din nou si din nou, fara sa-si faca griji pentru sanatatea ei. Singura fiica ramasa in viata dupa nenumarate sarcini esuate a fost Ye Lianzi, ramasa foarte devreme orfana de mama si batuta cu indarjire de rudele carora le-a ramas pe cap. Ye Lianzi creste mare si isi gaseste un barbat sarac si nu prea dornic sa isi asume vreo raspundere, face repede un copil cu el si apoi il creste singura.
Wu Wei este mostenitoarea acestor povesti si pastratoarea traditiilor familiale; ea devine o scriitoare de succes, se indragosteste de tot felul de barbati, face cu unul dintre ei un copil din flori (tot o fata), apoi isi gaseste dragostea vietii ei in persoana unui barbat casatorit pe care il desparte de sotia lui si pe care apoi il pierde tot pentru ea. Cuvinte nescrise ne povesteste toate aceste intamplari, trecand de la un punct de vedere la altul si aratand pe viu cum ajung oamenii sa ia decizii de viata si de moarte, cand aleg sa nu le ia si consecintele acestora asupra lor si a celor din jurul lor.
Fondul pe care sunt desenate toate acestea e China, de dinainte de Mao si de dupa el, cea rurala si cea urbana, a comunistilor, a nationalistilor si a oamenilor care ezita intre multiplele tabere si puncte de vedere. Nu imi dau seama daca tabloul pictat de autoare e perfect, cred ca e inevitabil ca punctul sau de vedere sa influenteze imaginea pe care o da, mai ales cand ne vorbeste despre politica. Din carte se distinge o China in care coruptia e generala si geniul conducatorilor absent, dar toate acestea sunt descrise fara multa inflacarare. Un exemplu: un personaj este trimis la reeducare, in timpul Revolutiei Culturale; un prieten se ofera sa mearga si sa locuiasca in aceeasi regiune, pentru ca sa nu se desparta; se muta, toata lumea e fericita, reeducarea este doar o alta slujba.
Cuvinte nescrise e o carte interesanta din multe puncte de vedere: imbina multe idei si puncte de vedere moderne cu altele traditional-chinezesti, iar scriitura este pe masura, fiind de exemplu adesea tributara stilului clasic din cartile moderniste europene. Are fara indoiala o valoare documentara si una, poate mai importanta, de examinare a psihicului feminin din perspectiva nasterii alegerilor, a preferintelor si a deciziilor. Probabil ca pentru cititorii fascinati de rafinamentul si eleganta orientului cartea are mai multe dimensiuni decat cele percepute de mine, admit faptul ca aceste probleme nu ma prea intereseaza.
Blog de carti 