Am dat peste o discutie interesanta aici. Un domn combate ceea ce a scris un altul aici. Subiectul galcevii este soarta editurilor si, prin extensie, cea a cartilor tiparite, acum, cand noile tehnologii le permit cititorilor sa isi duca cu ei toata biblioteca pe un PDA sau pe un ebook reader.
Concluzia articolului din New York Times este aceea ca accesul la carti va fi mult mai usor si mai ieftin datorita raspandirii cartilor electronice. O solutie pentru edituri ar fi sa publice doar carti frumoase ca aspect si continut, sa abandoneze ideea de blockbuster si tehnicile de marketing agresiv. Astfel ar putea sa isi pastreze publicul bibliofil.
Critica acestei concluzii este aceea ca oamenii care citesc carti sunt mult mai numerosi decat cei care iubesc cartile. Tendinta este aceea de a trece de la devotamentul fata de un obiect (cartea) la cel pentru lectura. Iar editurile nu vor putea supravietui mai mult de o generatie daca incep sa publice doar carti pentru bibliofili.
Dezbaterile de genul asta s-au inmultit in ultima vreme prin Occident. Nu stiu daca ele sunt rezultatul scaderii vanzarilor la cartile tiparite (ca rezultat al cresterii vanzarilor la carti electronice). E cert ca deprinderile de lectura se schimba si ca multi oameni prefera deja cartile electronice.
Dincolo de consideratiile de confort (un ebook reader are ecran mic, pe laptop/PDA luminia display-ului e deranjanta), de interoperabilitate (formatele sunt proprietare, pentru fiecare format iti trebuie alt reader) si de cost (300 de euro mi se pare cam mult, pentru un aparat pe care pot doar citi carti, cumparate si ele pe bani), nu imi repugna idea raspandirii cartilor in format electronic. Am reusit sa fac rost de foarte multe carti pe care doream sa le citesc, dar la care nu aveam acces prin metodele traditionale (librarie, biblioteci, anticariate, imprumut), si, in plus, cautarea referintelor e mult mai simpla.
Unul dintre comentatorii de pe BoingBoing a pus, in schimb, o problema mult mai interesanta: cartile electronice pot sa fie integrate mult mai usor in sistemul actual de control al drepturilor de autor. Tendinta, la filme si muzica, e spre vinderea dreptului de vizionare/ascultare a unui produs, nu a produsului in sine. Extinzand aceste practici la cartile electronice, un asemenea sistem ar putea interzice, de exemplu, imprumutarea cartilor, sau recitirea. Mai mult decat pierderea placerii de a pipai/mirosi/rasfoi o carte, idea de a nu o avea, ca obiect in proprietate personala, mi se pare cea mai nesuferita.
Presupun ca singurul lucru pe care il pot face e sa cumpar in continuare carti, intr-un efort de a sustine financiar editurile. Si in speranta ca dorinta de acces imediat la o carte nu va deveni intr-atat de puternica incat majoritatea oamenilor sa abandoneze in intregime formele traditionale de lectura.
Blog de carti 