Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘leapsa’

Leapsa ABC

Am primit de la Schizoid o leapșă care m-a distrat. Se ia alfabetul, la fiecare literă se scrie titlul câte unei cărți care-ți place, singura condiție fiind ca titlul să înceapă cu litera corespunzătoare. Se admite folosirea literei oriunde în titlul cărții doar pentru trei litere dificile (K, Q, Y, X…).

Să purcedem, așadar:

A – Abatorul 5 (Kurt Vonnegut)
B – Bucuria matinală (P. G. Wodehouse)
C – Conjurația imbecililor (John Kennedy Toole)
D – Dune (Frank Herbert)
E – Ești un animal, Viskovitz (Alessandro Boffa)
F – Fahrenheit 451 (Ray Bradbury)
G – Gaspar, Melhior și Baltazar (Michel Tournier)
H – Hanul zburător (G. K. Chesterton)
I – Insula din ziua de ieri (Umberto Eco)
J – Jurnal din Anul Ciumei (Daniel Defoe)
K – Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial (Jaroslav Hašek)
L – Linii de falie (Nancy Huston)
M – Minunatele oase (Alice Sebold)
N – Nicăieri (Neil Gaiman)
O – Orbire (Elias Canetti)
P – Parfumul (Patrick Süskind)
Q – History of a Land called Uqbar (Silas Haslam) 🙂
R – Robie (W. Somerset Maugham)
S – Să nu mă părăsești (Kazuo Ishiguro)
T – Toba de tinichea (Günter Grass)
U – Un yankeu la curtea regelui Arthur (Mark Twain)
V – Vești din Paradis (David Lodge)
W – Wilt (Tom Sharpe)
X – Xenocid (Orson Scott Card)
Y – Oryx & Crake (Margaret Atwood)
Z – Zile birmaneze (George Orwell)

Am trișat puțin pentru a include cât mai mulți autori plăcuți mie. Evident, la unele litere posibilitățile sunt numeroase. Trimit leapșa mai departe Ramonei; dacă o mai dorește cineva – poftiți, serviți 🙂

Anunțuri

Read Full Post »

Leapsa – cartile copilariei

Am primit de la Ramona o leapsa care-mi cere sa imi amintesc cam ce citeam eu in copilarie. Raspunsul scurt ar fi „tot” 🙂

Mai in amanunt, prima mea carte a fost una de povesti, maricica si cu poze. Intai am rontait-o, cand inca eram in stadiul de taratoare, apoi am desenat pe ea, apoi am inceput s-o si citesc (cand deja nu mai avea coperti si o serie de pagini fusesera pare-se inghitite cu totul, fapt pentru care s-au pierdut informatiile despre ce carte era ea exact).

povesti chinezesti

I-au urmat tot felul de carti cu basme rusesti, nemtesti, chinezesti si romanesti, dintre care sunt mandra sa spun ca unele au supravietuit aproape intregi pana in zilele noastre. Colectia Povesti nemuritoare am descoperit-o destul de tarziu, spre inceputul gimnaziului, cand n-a mai avut atata farmec.

doctorul aumadoare

Lecturile mele de baza au fost insa altele: in primul rand Habarnam, Doctorul Aumadoare, Trei grasani, Fram ursul polar, Craiasa zapezilor, Peter Pan, Print si cersetor si alte astfel de romane copilaresti. Le recitesc si acum cu placere, in cazul unora anii de studiu aducand cu ei cunoasterea pe dinafara a unor citate extinse.

legendele olimpului

Le-au urmat romanele istorice ale lui Dumas, citite cu pasiune pana prin clasa a 6-a (si apoi recitite cu interes), Regii blestemati, Legendele Olimpului, romanele lui Dickens si altele ca ele. Singurul regret aici este ca nu mi-a dat prin cap sa citesc si fictiuni istorice plasate in Orient, poate ca mi-ar fi placut mai mult genul daca ma apucam mai devreme.

tivisoc si tivismoc

La capitolul literatura de gen, inainte de SF-uri am citit foarte multe productii umoristice: Amintirile din copilarie, Recreatia mare, Tivisoc si Tivismoc, Vitelul de aur, Mos Teaca, tot soiul de volume editate de Scanteia si chiar si scenete pentru soimi ai patriei si pionieri. Aceasta perioada s-a incheiat cand am dat de primele SF-uri – intai povestiri de prin Almanahul Anticipatia si apoi seria Dune, Asimov si o multime de alte romane publicate in primii ani de dupa Revolutie de Nemira si compania.

coulicou

Ramane sa mai spun ca citeam cu placere si o serie de reviste, intai Cutezatorii si apoi Pif, Coulicou, Hibou si alte reviste frantuzesti pentru copii care incepusera sa se gaseasca si in Timisoara prin anii ’90. Tot cam atunci mi-am facut si primele abonamente la biblioteca (la Centrul Cultural Francez, in primul rand, de unde am imprumutat nenumarate benzi desenate), si am trecut incet-incet la lecturi de om mai mare.

asterix legionnaire

Cam asta ar fi de spus; nu m-am straduit sa imi amintesc toate cartile pe care le citeam pe atunci, sigur au fost mult mai multe, dar cele despre care am scris sunt cu siguranta cele mai importante din punctul de vedere al „parcursului” meu de cititor. Va invit sa preluati leapsa, daca doriti. Multumiri si aici Ramonei pentru prilejul de reamintire 🙂

Read Full Post »

¡olé!

niste bloguri de carti au fost somate sa raspunda la o intrebare dubla. care e cel mai bun – si care e cel mai overrated – autor sudamerican din sec 20.

tlön society

imi place Borges pt c-a venit din Viitor si controleaza un amplificator de radiatii, foarte intense si inguste, cu mare directivitate si utilizari variate.

nu-mi place Un Veac de Singuratate pt ca e reproducerea latino a Muntelui Vrajit, chiar daca aproape la fel de high ca varful german.

***

caligraf

La 9 ani scrie o poezie pentru aniversarea unui unchi şi o poveste cu căţelul Loyal, care moare ca să salveze o fetiţă din mîinile unor bandiţi, proza părîndu-i-se mai grea, aşa cum avea să i se pară mereu, la 12 scrie poeme lugubre, primite entuziast de familie, şi plănuieşte o epopee care să cuprindă toată istoria lumii, dar o pneumonie îl opreşte după cele 20 de pagini despre epoca de piatră, mai tîrziu scrie Istoriile cu cronopi şi glori, Ocolul zilei în 80 de lumi şi celelalte – cărţi-şotron, cărţi-machete, cărţi-almanah, instrucţiuni pentru plîns, manuale de speologie la domiciliu, telegrame, proeme şi peome –, povestindu-ne în întregime şi atît de minuţios încît devenim fantastici: Julio Cortázar.

Nu am un scriitor de limbă spaniolă care să-mi fie cu deosebire nesuferit, nesuferită mi-a devenit o formulă pe care o întîlnesc frecvent cînd vine vorba de literatura din America de Sud, realism magic-Márquez-realism magic-Márquez, ca şi cum toţi scriitorii de-acolo s-ar defini în legătură cu realismul magic (realitatea fiind oricum magică, cf. Julio Cortázar).

***

micawber

Cel mai puţin mă entuziasmează aşa-zişii realişti magici în cap cu G. Garcia Márquez (nu dau şi alte nume pentru a nu fi sfâşiat de admiratorii autorilor în chestiune), căci mi se pare că dau cu tunul după muşte şi – s-o zic pe şleau – pentru că n-am organ pentru genul respectiv. Nu-mi displac Cervantes sau Baltasar Gracián. Mai ales cel dintâi e surprinzător de viu pentru un contemporan al John Donne. Ca să revin mai aproape de timpurile noastre, l-aş pomeni pe Camilo José Cela, (a)cela din Stupul, care îmi place din aceleaşi motive pentru care nu mă încântă realiştii magici. ¡Ole!

***

delaskela

1. eu unul pariez pe Ray Loriga [nascut in ‘67], un Kerouac spaniol, si care zice‚ in Heroes, „am visat ca aveam un pistol de argint.un pistol foarte frumos.mai intai trageam in tipul care l-a impuscat pe Lennon si ma gandeam: pe asta l-am aranjat. si pe urma ma apucam sa trag in toata lumea”.

2. si pe Isabel Allende , din care am citit Casa Spiritelor, pentru ca a dat un film super.

3. nu-mi place domnul Paulo Coelho, dupa Alchimistul.

***

adinab

scriitorul latino-american preferat este fara indoiala Mario Vargas Llosa, el cel care-i povestasul perfect. le are pe toate: looks, faima, glorie, inamici faimosi, cartografiaza ca nimeni altul structurile puterii si ilustreaza cu pricepere revolta, rezistenta si infrangerea. ma astept ca in orice clipa sa-i creasca si o pereche de aripi.

scriitorul cel mai overrated, pe de alta parte, este fara indoiala cel care ilustreaza in mod ilustru absenta tuturor calitatilor de mai sus. incepe cu „co”, se termina cu „elho” si este pare-se brazilian.

***

reductio

García Márquez a fost cel care m-a captivat cu portretul dictatorului singuratic din Toamna Patriarhului. un dictator decrepit si libidinos, suprasaturat de propria persoana cu accese paranoice si o hernie de dimensiunea unui avorton pe care-o purta de colo, colo si o mangaia dragastos. probabil maniera dementa a scriiturii cu fraze intinse pe zeci de pagini si punctuatia deliranta a fost ceea ce m-a captivat, dar si o fraza geniala de la final „a fost gasit mort in palatul prezidential, la o varsta undeva intre 107 si 232 de ani”..

fiindca n-am fost niciodata tentat sa-i rasfoiesc vreun volum, si chiar daca tema sesiunii e scriitori de limba spaniola, Coehlo castiga trofeul din fecale, cel putin pe filiera sud-americana.

probabil cea mai buna descriere a volumelor sale e literatura de toaleta, sau de avion. imi povestea tovarasul Caligula, la fiecare calatorie cu avionul nu dadea decat peste romanele sale. ergo, un zbor de 3 ore = un roman de Coelho.

***

dreaming jewel

În universul meu, care este o bibliotecă – sau viceversa, în biblioteca mea, care este un univers – există un singur zeu şi acela e Borges, un creator plin de imaginaţie şi spirit ludic, care nu ia regulile foarte în serios. Deşi, desigur, se mai insinuează pe acolo şi arhanghelul Gabriel (Garcia Marquez) şi Triada de slujitori ai Splendidei Sobrietăţi Subtile, pre numele lor Bolano-Onetti-Rulfo.
Dacă ne păstrăm în convenţia iniţială, „scriitori de limbă spaniolă”, atunci universul meu n-are diavol, pentru că opusul în toate al celor de mai sus ar fi Pedrept-Preahulitul Paulo Coelho. Care, însă, e de limbă portugheză.

În lipsa unui diavol, să zicem doar că nu înţeleg de ce lui Adolfo Bioy Casares i s-a permis să şadă la masă cu zeii…

***

marin anton

autorul meu favorit de limba spaniola: Jorge Luis Borges. argumentul? iata un citat din autor:

„eu trebuie sa raman in Borges, si nu in mine insumi [asta, presupunand ca eu insumi exist], dar adevarul e ca ma recunosc mai putin in cartile lui decat in multe altele, sau decat in staruitorul vaiet al unei ghitare. cu ani in urma, am incercat sa ma eliberez de el si am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau cu infinitul, dar si acest joc ii apartine acum tot lui Borges, astfel incat voi fi silit sa imaginez alte lucruri. viata mea nu este, asadar, decat o goana si, putin cate putin, pierd totul si totul trece in stapanirea uitarii, sau a celuilalt. nu stiu care dintre noi asterne aceste randuri.”

autorul de limba spaniola care mi se pare cel mai overrated: Che Guevara, socotit de multi, dincolo de statura lui de revolutionar de profesie, un mare poet si ganditor. argument? poemul sau Hasta la Victoria Siempre din care-mi permit sa citez prima strofa:

„la drum
inflacarat poet al aurorei
pe cararile ascunse si parasite
sa eliberam crocodilul cel verde pe care il iubesti atat.”

***

utopia balcanica

daca antagonistul meu preferat a fost un mistret, autorul meu preferat de limba spaniola e un autor de limba portugheza. desi stangist, José Gomes Ferreira a facut cinste speciei om cu Miraculoasa Aventura. in plus, e atat de obscur incat nici n-a fost tradus in engleza.

supraevaluat cu Nobel, Pablo “Chain Letters Branzoase in Powerpoint” Neruda.

***

dragos c.

cei 3 prozatori sudamericani favoriti:

Jorge Luis Borges pentru Aleph si Cartea de nisip
Juan Rulfo pentru miraculosul Pedro Páramo
Ernesto Sábato pentru Abbadón Exterminatorul

cel mai overrated este, evident, Marquez, cu Un Veac de Singuratate, net inferior – dupa mine – Dragostei in Vremea Holerei. de aceea, ma gandeam sa pun poza autorului cu ochiul invinetit de Llosa, insa aleg pe alti doi autori.

***

zum

Daca e voie sa alegem scriitori pe care nu i-am citit in totalitate – nici macar in mare parte – atunci il aleg si eu pe Julio Cortázar, fie si numai pentru ca de fiecare data cand zbor cu avionul la amiaza caut cu privirea o insula. As putea sa-l trec ca favorit si pe Roberto Bolano, mai recent descoperit si direct in suflet intrat. Si ar trebui sa plec usor capul in directia domnului Vargas Llosa, care m-a salvat, candva demult, amintindu-mi ca Garcia Márquez nu-i singurul scriitor sud-american.

Iar altfel, ma alatur celorlalti si protestez impotriva ‘realismului magic’ care ne-a impuiat capul. Ca nu e vina scriitorilor pusi langa formula asta, e o cu totul alta problema.

Read Full Post »

Leapsa sau dare de seama

Am primit de la Bia o leapsa despre ce am citit pana acum in 2010. Sa purcedem cu numaratoarea, asadar:

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?

Se pare ca 23; putine, fata de cate isi asteapta randul, dar sa zicem ca le-am aprofundat.

Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?

22 de fictiune, 1 de non-fictiune.

Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?

Doua scriitoare, daca nu le numaram si pe cele din antologii.

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?

Surfacing a lui Margaret Atwood, superba, la egalitate cu Mockingbird a lui Trevis.

Care e cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010?

Peter F. Hamilton, Disfunctia realitatii, aiureala dupa parerea mea.

Ai început vreo carte şi n-ai putut să o termini?

N-am dus-o pana la capat pe cea de la intrebarea precedenta.

Care e cea mai veche carte citită?

Cred ca Omul care era Joi.

Dar cea mai nouă?

Nu imi dau seama.

Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?

Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele si alte lucruri pe care le-am invatat in viata si, respectiv, Axa, la egalitate cu Jem.

Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte?

Nu as putea preciza.

Câte cărţi împrumutate şi /sau de la bibliotecă?

Zero, am imprumutat mai mult reviste in ultima vreme.

Câte cărţi citite sunt traduceri?

O carte romaneasca, 22 de traduceri.

Care e cel mai citit autor anul acesta?

Inca nu se detaseaza niciunul de pluton.

Ai recitit vreo carte?

Am aruncat un ochi in Habarnam, in rest nu.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?

Arya (Festinul ciorilor).

Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?

Anglia, China, Cehia, SUA, Canada, Romania, Franta, Spania, Rusia, precum si alternative imaginare ale unora dintre ele, Pamanturi din viitor si din trecut, planete extraterestre si alte zone inaccesibile altfel. Multe dintre ele fiind tari fictionale.

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?

Mockingbird, de care poate ca nu as fi auzit daca nu povesteau despre ea Aspoiu si dreamingjewel. Mersi frumos 🙂

Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?

I-as mai frecventa pe multi dintre ei.

E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?

Teancul de carti necitite de pe noptiera devine monstruos, m-as fi bucurat sa am mai mult timp pentru fiecare din ele. La temelia numitului maldar se afla L’homme qui rit, promisesem sa o citesc in aprilie.

Dau leapsa mai departe victimelor obisnuite: dremingjewel, Cinabru si capricornk13.

Read Full Post »

Leapsa – personaje ale copilariei

Am primit de la capricornk13 o leapsa care spune cam asa:

„Care sunt eroii tăi preferaţi, copii, din cărţile copilăriei?”

Mi-a luat ceva timp sa ma gandesc si sa aleg dintre toate personajele care-mi plac pe cele care corespund macar cat de cat cerintei. Topul ar arata (azi, cel putin) cam asa:

1. Alia Atreides (seria Dune). Am citit prima oara despre viata ei cand eram copil si a fost si ea copil la un moment dat, in serie. La pachet cu ea se pot include si Ghanima si Leto II.

2. Mowgli

3. Remi, baiatul din Singur pe lume

4. Huckleberry Finn

5. Pinocchio

6. Unii dintre Ciresari, nu mai stiu care, se pare ca nu a fost o dragoste de-o viata intreaga.

7. Tivisoc si Tivismoc – doi baieti (olteni, daca tin bine minte) care au numeroase aventuri. Daca are cineva cartea ofer bani buni pentru ea, eu am pierdut-o.

8. Fetita cu chibrituri

9. Dorothy cea din Kansas

10. Heidi

Cam asta ar fi; le trimit leapsa mai departe lui Cinabru si lui dreamingjewel, daca au timp si dispozitie pentru rememorari livresti.

Read Full Post »

Leapsa lecturistica

Am primit de la Bia un chestionar:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Semne de carte; ma gandesc ca vor mai citi poate si altii cartea aceea.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă „da” care a fost aceasta?

Mi le cam cumpar singura. Fapt pentru care nici nu prea primesc. Am capatat recent niste carti de-alea mari cu poze, dar cred ca nu se pun.

3. Citiţi în baie?

Nu nu. Crescut in familie numeroasa & cu o singura tauleta. Nu adastat.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă „da” care ar fi fost aceasta?

Drept sa spun, nu.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Citesc multe carti din colectiile Biblioteca Polirom, Raftul Denisei si Nautilus. Dar nu am remercat sa existe vreo colectie de carte pe care sa imi doresc sa o am completa.

6. Care este cartea preferată?

Popa de rosu (prietenii stiu de ce). Dintre cele cu mai multe pagini am cateva carti preferate, despre care am mai tot vorbit aici pe blog.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Recitesc uneori cartile preferate (vezi punctul 6). Estimez ca urmatoarea recitire va fi a Povestirii cameristei (Margaret Atwood).

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Sansele ca unul dintre autorii mei preferati sa ma bage in seama sunt minime, chiar si in cazul unei intalniri. Cei in viata intalnesc probabil zilnic oameni care ii admira; ceilalti au scapat de aceasta placere. Daca m-as afla, deci, in apropiere de un scriitor preferat cred ca as fi o prezenta atenta dar tacuta.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, imi place; aici pe blog vorbesc despre carti mai putin decat in viata de zi cu zi, cand dezbat probleme arzatoare ale literaturii cu prietenul, cu parintii, cu fratele, cu rudele, cu prietenii si cu pisoiul. Niste sfinti.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Recenzii in reviste, cheful meu din librarie, recenzii pe web, recomandari ale prietenilor.

11. Care credeţi că este o lectură „obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nu mai stiu daca am zis sau nu – dar raspunsul de-aici incolo va fi „Abecedarul”.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

In fund pe scaun la birou/in fund pe scaun pe canapea.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

In liniste, daca citesc nu aud muzica si apoi mi-e ciuda ca s-a terminat albumul cel frumos.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, destul de des si destul de multe.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Mai ales cumparate si, respectiv, imprumutate de la biblioteca. Mai rar de la prieteni, mi-a frica mereu sa nu le murdaresc sau indoi.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

42 e bine?

Nu transmit leapsa mai departe nimanui, dar daca o vrea cineva atunci este binevenit.

Read Full Post »

Leapsa-intrebare, un link si un anunt

* Am primit de la Costi o leapsa care imi cere sa aleg:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).

Daca as dori sa blestem vreun inamic i-ar putea dori sa traiasca vesnic, dar lipsit de puterea de a pune in cuvinte lumea in care se invarte. Nu ar duce-o mai rau decat o bacterie sau decat un pestisor uituc; dar poate ca si-ar mai aminti, din cand in cand, ca si-ar fi dorit sa fie nemuritor pentru a trai cat mai multe, pentru a gusta din tot ce exista pe lume. Daca ar fi sa aleg, deci, as alege ce mi-a fost deja dat (sfarsitul persoanei mele si cateva lucruri ramase in urma mea – cuvinte, copaci, copii cuminti, ce-o iesi).

Mi s-a parut interesanta intrebarea acesta; o trimit mai departe spre dreaming jewel, Cinabru, Alexandru, Tomata, capricornk13, raul, to-morrow, white noise, Balin Feri, dragos c si am obosit; e la liber, daca o mai doreste cineva o poate lua.

* Din numarul pe septembrie al revistei Lire e musai de citit un interviu cu Alain Finkielkraut. Eseist, scriitor si filosof, Finkielkraut e autorul unui volumas recent aparut, Un coeur intelligent, in care scrie despre carti si despre lectura.

Cateva fragmente din interviu, pentru deschiderea apetitului:

La littérature est du côté de l’imagination. Le fantasme, nous dit Freud, est la réalisation d’un désir: dans le fantasme, je suis le héros, je suis au centre. L’imagination est, au contraire, cette forme de pensée qui me permettra de sortir de moi-même, de m’identifier à d’autres points de vue que les miens. Et le coeur intelligent, c’est cela: la mise en déroute du fantasme par l’imagination.

Toute la question est de savoir à quelle littérature nous voulons confier notre destin: celle qui découvre l’existence ou celle qui la recouvre de ses stéréotypes excitants.

Ceux-là mêmes qui considèrent comme arbitraire et réactionnaire l’idée d’une préséance de la langue classique sur la langue des banlieues brandissent maintenant face au bling-bling l’étendard de La princesse de Clèves. Mais une école qui a besoin pour réintégrer Madame de Lafayette de lui décerner, comme au rap, le label de la rébellion a oublié que sa mission première est de dépayser les élèves et de les transporter hors d’eux-mêmes.

* Si anuntul:

povestitorii de la sosea

Read Full Post »

Older Posts »