La portile moscheii

Autor: Kader Abdolah
Titlu: La portile moscheii
Editura: Univers, colectiile Cotidianul. Literatura, Bucuresti, 2008; 304 pagini; 5.9 RON
Titlul original: Het huis van de moskee (2006)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Am strans cu indarjire cartile din colectia Cotidianul si din cand din cand chiar citesc cate una. La portile moscheii e scrisa de un scriitor iranian refugiat in Olanda din 1988 si care scrie in olandeza. Cartea spune povestea unei familii iraniene care locuieste de foarte multi ani in casa de langa o moschee, intr-un oras iranian. Pastratori ai istoriei moscheii si a celei a orasului, barbatii din aceasta familie erau respectati de toti cei din oras. In vremea in care se petrece povestea, in casa stateau trei familii: cea a lui Aga Djan, un negustor de covoare cunoscut, cea a imamului Alsaberi si cea a muezinului orb Aga Shodja.Cei trei barbati, alaturi de familiile lor, duc un trai traditional, cumpatat, sunt credinciosi si urmeaza invataturile islamului moderat si obiceiurile iraniene. Dar vremurile se schimba: oamenii ajung pe luna, Iranul are un sah sprijinit de americani, bazarele se golesc, pe masura ce produsele fabricate in serie le iau locul celor traditionale, televizorul, radioul si cinematograful devin distractii iubite de iranieni, iar traditionalistii si-ar dori ca totul sa ramana la fel.

Membrii familiei din casa de langa moschee sunt bucurosi cand conducatorii religiosi isi radicalizeaza discursul: la inceput, alungarea sahului si revenirea la valorile traditionale pare o idee buna. Abia cand ayatollahul Khomeini revine in Iran si pune bazele unui regim politic radical isi dau seama nu asta era ceea ce isi doreau. Noul regim nu are respect pentru viata sau pentru familie. Tribunalele islamice ucid oameni la intamplare, fara judecata si fara a respecta drepturile acuzatilor. Apar miscari politice noi, se pun bombe, Irakul porneste un razboi impotriva Iranului care va dura 8 ani. Familiile lui Aga Djan, Alsaberi si Aga Shodja sunt sfasiate, tinerii mor sau trebuie sa fuga, iar cei batrani isi pierd locul in comunitate si respectul concetatenilor.

La portile moscheii este o carte care povesteste istoria unor familii si, alaturi de ea, pe cea a Iranului. Tema cartii este schimbarea: schimbarile din vremea sahului distrug incet societatea traditionala, dar cele infapuite de Khomeini risca sa distruga orice urma de civilizatie. Ce am inteles eu din carte este asta: societatea traditionala nu poate supravietui inventiilor moderne, pentru ca oamenii au nevoie de ele. Dar cumintenia si traditiile se pot pastra in sufletul fiecaruia. Problema nu e daca te uiti sau nu la televizor, ci cum iti traiesti intreaga viata.

Cartea nu idealizeaza islamul moderat (desi poate asta era intentia): e o societate straina, pana la urma. Multe din valorile sale sunt inacceptabile pentru un occidental, mai ales pentru unul laic. Povestea casei de langa moschee e insa fascinanta, dincolo de toate acestea. Fiecare personaj al cartii are o poveste, trista sau vesela, si am prins drag de multe din ele. Cartea e foarte bine scrisa si bine tradusa, iar editia e ingrijita. Am ramas cu o singura indoiala: fiind o carte scrisa pentru occidentali de un scriitor care a parasit Iranul datorita convingerilor sale politice, nu stiu cat din istoria Iranului a fost lasat pe dinafara si cat a fost modificat de autor. E bine totusi ca mi-a fost starnita curiozitatea, imi plac cartile care imi dau de citit.

Tomata cu scufita
Mihnea Maruta
Printre pagini

Read Full Post »

Nesuferitele zile de luni

Autor: Arnon Grunberg
Titlu: Nesuferitele zile de luni
Editura: Humanitas, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2008; 272 pagini; 29 RON
Titlul orginal: Blauwe Maandagen (1994)
Nota data de mine: * * (din 5)

Arnon Grunberg a castigat premiul Anton Wachter pentru cel mai bun debut in proza din spatiu neerlandofon. A castigat acest premiu si in 2000, sub pseudonim (Istoria calvitiei mele).

Traducerile din olandeza sunt rare la noi, asa ca m-am bucurat cand am vazut Nesuferitele zile de luni, mai ales ca are critici elogioase (de exemplu „O poveste provocatoare, incendiara, satirica” – Publishers Weekly). Am tot asteptat de pomana cale de 270 de pagini sa inceapa provocarile, satirele sau incendiile.

Cartea spune povestea (semi-biografica, se pare) a unui tanar debusolat, care abandoneaza liceul dupa cativa ani petrecuti vanzandu-si cartile pentru bani de bautura, chiulind si umbland cu fete. In continuare, umbla prin baruri, bea alcool si merge la prostituate, niciodata la aceeasi. Are slujbe marunte si lipsite de interes, se gandeste sa devina gigolo. Familia sa e ciudata, tatal, alcoolic, paralizeaza, iar mama sa urla la toata lumea ca a nenorocit-o.

Cam asta se intampla in carte. Personajul principal e indiferent, amorf, nu-l atinge nimic, iar celealte personaje sunt plate. Nu se intampla nimic, pe nimeni nu intereseaza nimic. Te intrebi de ce-a mai scris Grunberg cartea. Stiu ca multora le plac cartile despre adolescenta, copii pierduti care cauta sensul vietii si despre sex, droguri si rock&roll, dar s-au scris carti mult mai bune pe aceste teme.

Singurul care il reabiliteaza un pic pe Grunberg e umorul, pe-alocuri pe gustul meu, mai ales pasajele despre profesorii total inapti de la liceul de unde e dat afara tanarul erou. Spre exemplu:

„Era liniste. Cand spunea careva ceva, zbura cate o creta. Mi-am cautat manualul, dar apoi mi-am amintit ca tocmai ne vanduseram manualele de greaca in ziua precedenta, asa ca am incercam sa dorm si eu. Sa dormi aveai voie, sa vorbesti, nu. Doar daca sforaiai trebuia sa iesi afara. Profesorul ne zicea:
– Cine sforaie sa doarma pe coridor.
Cand era in dispozitie buna, de multe ori ne spunea:
– Mai asteptati putin, peste cativa ani o sa fiti si voi niste jigodii ca mine.” (p. 62)

Ca sa mai spun ceva pozitiv despre carte, e scrisa frumos, agreabil, nu cade in patetism, se citeste repede. Succesul lui Grunberg se datoreaza si faptului ca a adus un stil nou in literele olandeze, iar aceasta lauda, macar, este una meritata.

Alte pareri:
Liternet: prezentarea autorului, a cartii, fragment.
Blogul librariei Humanitas din Ploiesti

Read Full Post »