Fabrica de absolut

Autor: Karel Čapek
Titlu: Fabrica de absolut
Editura: Art, Bucuresti, 2008: 224 pagini; 29 RON
Traducere: Jean Grosu
Titlul original: Továrna na absolutno (1922)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Fabrica de absolut a fost pusa pe hartie de unul dintre clasicii SF-ului, cehul creditat cu inventarea cuvantului „robot” (produs de fapt de fratele sau) si specializat in explorari sefistice satirice ale viitorului prefigurat de prezent. Čapek a scris despre arme atomice, despre xenofobie, despre roboti, iar in cartea aceasta scrie despre credinta religioasa si despre productia de masa.

In Cehia, prin anul 2000, este inventat un motor care produce energie prin dezmembrarea atomilor (fisiune, deci). El poate sa produca energie foarte ieftin si aproape gratuit, dar produce si Absolutul, care nu-i nici gaz si nici lichid, nu se vede, nu are miros, dar le da oamenilor senzatia ca se afla in prezenta Divinitatii. Cei atinsi de Absolut cred in el, fac minuni, au viziuni, fac apostolat si asa mai departe. Fiind dornici de profit, posesorii brevetului acestui motor il vand peste tot in lume, fara sa se gandeasca care vor fi rezultatele unui val imens de credinta revarsat peste umanitate. Toti se inghesuie (respectiv bat si calca in picioare) pe langa Absolut, dornici sa ia lumina sau ce da acesta, fara sa stie prea bine ce vor face apoi sau de ce isi doresc sa o ia.

Urmeaza un razboi mondial, cel mai mare de pana atunci. Franta se lupta cu Alaska, Mozambicul cu Japonia, China cu Finlanda; Absolutul national protejeaza fiecare tara. Victoria fiecarei tari este din ce in ce mai dificila datorita surplusului extraordinar de produse adus de eficienta deosebita a motorului de fisiune. Acest surplus nu duce la bogatie pentru toata lumea, ci la saracie generala, pentru ca guvernele nu sunt capabile sa distribuie judicios fiecare produs industrial. Sfarsitul conflictului este adus de intamplare si oboseala, nimeni nu castigat, motoarele sunt oprite si Absolutul e exilat in biblii, acolo unde ii este locul.

De ce mi-a placut Fabrica de absolut: satirizeaza trasaturi umane care-au existat de la inceputul vremurilor si care nu vor disparea prea curand; da dovada pe alocuri de un vizionarism cert; este scrisa fara zorzoane, un pic inginereste chiar. Ceea ce poate fi oarecum deranjant, pentru ca povestea este nitel cam didactica si cam schematica pe alocuri. O carte usor de citit, una peste alta, chiar daca ne vorbeste despre lucruri nu prea usurele.

Bonus:

Cartea poate fi citita gratis aici (in ceha).

Read Full Post »

Unchiul meu Ulise

Autor: Jiří Marek
Titlu: Unchiul meu Ulise
Editura: Art, Bucuresti, 2007; 328 pagini; 19.5 RON
Titlul original: Můj strýc Odysseus (1974)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Despre Jiří Marek am izbutit sa aflu doar ca a trait intre 1914 si 1995, ca a fost membru al partidului comunist ceh, ca a scris 10 carti si scenariile pentru 20 de filme. „Unchiul meu Ulise” am gasit-o doar zilele astea, nu stiu cum de nu am remarcat-o pana acum – de obicei cumpar orice roman cehesc imediat cum dau de el.

„Unchiul meu Ulise” e povestea lui Josef Frajvald. Nascut pe vremea cand Viena era buricul pamantului si mort in ajunul inceputului celui de-al Doilea Razboi Mondial, unchiul naratorului a avut meserii diverse, care l-au adus in contact cu variate parti ale societatii austro-ungare. Fiu de geambas ceh, student la Medicina Veterinara la Viena, inventator de prafuri binefacatoare in intentie dar totalmente ineficiente, antreprenor de pompe funebre si, spre sfarsit, pensionar, Frajvald a trait intre Viena si Praga si a luat ce-i mai bun din ambele capitale.

Cartea e o satira a societatii central europene, dar umorul e subordonat actiunii cartii si e mai diluat decat la Hasek. Mi-a placut cartea pentru amestecul de natii, infratite de neincrederea in autoritati, de arta descurcarii si de dragostea pentru mancarea buna si pentru bere. Asta vroiam sa citesc si cu asta am fost servita. In plus, cartea exploreaza posibilul destin al lui Ulise, daca el s-ar fi nascut langa Praga la inceputul secolul XX – de departe ar fi putut sa fie acelasi, de-aproape detaliile schimba totul.

Un fragment, despre lansarea pe piata a produsului „INSECTIN, praf impotriva insectelor suparatoare, discretia folosirii garantata, cina a incercat o data nu mai renunta. Preparat de Dr. F., dupa o verificata reteta indiana”:

– […] Dar baga de seama, eu nu declar ca praful meu starpeste intr-adevar plosnitele.
– Bine, bine, dar daca dupa folosirea lui nu crapa nici o plosnita, oamenii vor depune impotriva ta plangere pentru inselaciune, intrucat, printr-o practica vicleana, spunand ca praful ajuta, ai dobandit bani pentru un lucru lipsit de valoare sau de o valoare considerabil mai mica decat pretul de vanzare, spuse juristul, mandru de peroratia sa.
– Cine ti-a spus ca praful meu va fi scump?
– Si atunci cum vrei sa castigi, aiuritule?!! racni juristul.
– Cum? Foarte simplu. Prin aceea ca praful va fi foarte ieftin si cat se poate de ineficient. Iar oamenii care il vor cumpara vor intelege, pe buna dreptate, ca pe bani putini si muzica e putina. Unul va ridica din umeri nepasator, altul, dimpotriva, se va infuria, jurand sa nu mai cumpere in viata lui asemenea ciuruc. De povestea asta insa, se poate tine seama, intemeind intreaga afacere tocmai pe aceste considerente. Pentru un praf de zece creitari n-o sa faca nimeni plangere impotriva noastra… (pp. 68-69)

Traducerea in limba romana e foarte buna – culoarea locala e pastrata si nu exista furculisioane. Singurul lucru suparator in carte e folosirea arbitrara a virgulei – capac i-a pus plasarea ei intre „ramas” si „bun” cand isi luau doua personaje la revedere.

Read Full Post »

Serata abstinenţilor sau distracţie americană

Autor: Jaroslav Hašek
Titlu: Serata abstinenţilor sau distracţie americană
Editura: Art, Bucuresti, 2008; 288 pagini; 29 RON
Nota data de mine: * * * * * (din 5)

Mare mi-a fost bucuria cand am gasit saptamana asta la librarie Serata abstinenţilor sau distracţie americană. Se rezolva astfel o mai veche disputa cu tata, pe tema identitatii celui care a ratacit Abecedarul umorului, de acelasi Hašek (eu sunt convinsa ca e pe undeva pe la el cartea si ca nu recunoaste).

Serata abstinenţilor sau distracţie americană cuprinde aproape 50 de povestiri din cele cam 1500 scrise de Hašek. Pe cele mai multe le citisem deja, dar, ca si Peripeţiile bravului soldat Švejk, si povestirile lui Hašek se recitesc cu placere (si cu hohote de ras). Hašek este sovin (dixit tata) si nu pierde prilejul de a rade de cehi, unguri, austrieci, nemti, sarbi, de burjui, de popi, de dascali si de elevii lor.

Nu vreau sa stric placerea descoperirii pentru cei care nu au citit inca nimic de Hašek, iar cei care l-au citit nu cred ca mai au nevoie de o prezentare a autorului sau a cartii. Vroiam, de fapt, doar sa impartasec bucuria recitirii unei carti incantatoare.

Read Full Post »