Autor: Alaa al-Aswani
Titlu: Blocul Iakubian
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom. Proza XXI, Iasi, 2008; 328 pagini; 39.5 RON
Titlul original: ‘Imrat Yaqubyan (2002)
Nota data de mine: * * * * (din 5)
Blocul Iakubian s-a vandut foarte bine in tarile arabe si in restul lumii. Auzisem de mai multa vreme de ea – am citit mai demult cate ceva despre mahalalele de pe acoperisurile din Cairo si era amintita si cartea asta. Pentru cine nu stie despre ce e vorba – multe din blocurile din Cairo au pe acoperis cabine de fier, folosite in trecut ca spatii de depozitare. Treptat s-au mutat in ele oameni saraci, care le inchiriaza de la proprietarii imobilelor, si au aparut cartiere intregi „la inaltime”.
Personajele cartii traiesc, toate, in acelasi bloc din zona centrala a Cairo-ului. De la magazinele de la parter pana la apartamentele si birourile spatioase de la etaj si pana la lumea saraca de pe acoperis, toti se vad zi de zi. Autorul a vrut sa faca o radiografie a societatii egiptene din zilele noastre si in carte intalnim bogati si saraci, oameni cu meserii variate, islamisti, crestini, teroristi, parlamentari, directori de ziar si patroni de chioscuri. Un alt fir al povestirii trateaza problema homosexualitatii – dar partea asta a povestii e scrisa cam fara elan.
Cartea ofera o imagine clara si detaliata a Egiptului – asta isi propusese de altfel si autorul. E o tara care semana din unele puncte de vedere cu a noastra – coruptie, dorinta de a pleca din tara, multi oameni saraci. Din alte puncte de vedere e straina – plafonul de sticla de care se lovesc cei care doresc sa treaca dintr-o clasa sociala in alta e o chestie de care nu prea auzi la noi. Personajele din carte traiesc deci intr-o societate destul de cruda, dar in care relatiile dintre oameni sunt mult mai putin viciate decat te-ai astepta. Oamenii din carte nu sunt deloc indiferenti, le pasa de cei din jur si le place sa traiasca in compania cat mai numeroasa a vecinilor si a prietenilor.
Doua lucruri care nu mi-au placut: in primul rand, intamplarile din carte sunt destul de senzationale si fiecare personaj trece prin crize majore; poate ma insel, dar din cate stiu eu despre lume majoritatea oamenilor duc vieti obisnuite si crimele si alte chestii groaznice se intampla rar (si de obicei nu toate in acelasi bloc); in al doilea rand, sfarsitul cartii nu mi-a placut deloc – inteleg ca e mai bine cu happy end, dar mi s-a parut ca nu se potriveste cu restul cartii si ca e aruncat acolo, sa fie.
Alte pareri:
Blog de carti 