* Azi e 10 septembrie si ultima zi a concursului cu amintiri lansat de Nemira. Tema – amintiri despre o carte publicata de Nemira inainte de 2004. Fara mari sperante pentru castigarea unuia din seturile de carti puse la bataie (aparat foto am!), scriu totusi despre o carte apropiata sufletului meu.
Conjuratia imbecililor a aparut la Nemira in 1995, in colectia Babel. Eu aveam 13 anisori pe-atunci si intrasem in clasa a VI-a. A fost prima carte pe care am cumparat-o eu si e baza fundamentului bibliotecii mele personale. Povestea e cam asa: pe vremea aceea familia mea cumpara uneori carti editate de Nemira, dar mai ales SF-uri. Mergeam adesea la librarie si existau liste cu carti „de cumparat” cu care trebuia sa jonglam luna de luna, salariile parintilor fiind foarte „de tranzitie”. Achizitiile se faceau dupa o deliberare democratica: cartile votate de cei mai multi erau cumparate.
Conjuratia imbecililor li s-a parut tuturor o prostie de carte – coperta nu i-a convins, iar in prefata existau cuvinte ca „meteorism”, „eructatie” si „piloric”. S-a decis rapid ca nu-i o carte potrivita pentru copii si ca parintilor nu le place. Si ca nu are rost sa fac atata galagie: o sa pot sa mi-o cumpar eu cand am sa fiu mare si de capul meu. Mi se mai servise aceeasi poveste si cu alte ocazii, dar in cazul acestei carti am hotarat eu prima oara ca insurectia civila este uneori necesara, in fata dictaturii majoritatii. Si m-am apucat sa strang banuti – cartea costa 5000 de lei, iar eu bani de buzunar nu aveam deloc. A durat multe luni pana cand am strans toti banii – din restul primit cand eram trimisa la mici cumparaturi; un leu de la lapte, un leu peste cateva zile cand mergeam la piata, nu mai mult, sa nu bata la ochi. Alte optiuni nu erau: eram rasplatita in prajiturele, cartofi prajiti si alte astfel de blamanjele pentru orice ma ofeream sa fac pe langa casa omului, prin vecini sau in familie.
Mi-am dat seama in aceste luni cum e sa-ti doresti neaparat ceva si sa nu il poti obtine decat platind o avere. E un sentiment de jena si de saracie pe care l-am mai incercat de-atunci, si pe care mi-as dori sa nu-l simta nimeni. I-am inteles atunci si pe parintii mei, carora sunt convinsa ca nu le-a fost usor sa intinda bugetul familiei cat sa fim aproape multumiti cu ce aveam.
Si a venit si ziua minunata cand m-am strecurat pana in Operei, la libraria Eminescu, si am cumparat Conspiratia imbecililor. Scena a fost haioasa: o fatuca mititica, mergand glont la raftul Nemira si apoi la casa, cu maruntii numarati si re-numarati zornaind in ghiozdan. Tanti de la casa s-a uitat lung la mine, a numarat si ea banii si cu regret n-a gasit nimic de comentat. Am fugit apoi acasa, m-am instalat in sufragerie cu achizitia si m-am pus pe citit. I-am lasat muti pe parinti, dar au citit si ei cartea dupa mine si au decis ca nu-i totusi rea.
Conjuratia imbecililor e si una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana atunci si de atunci: la prima lectura nu-mi venea sa cred ca exista o astfel de carte, trista si funny si scandaloasa si plina de emotie (ca sa nu mai spun de injuraturile creative). Am invatat multe din ea si m-am distrat de numa-numa citind-o; si-mi pare bine ca prima mea carte a fost ea.
Aceasta postare participa la concursul cu amintiri livresti lansat de Nemira. Regulamentul si detaliile sunt aici .
* Si leapsa, primita de la Bia Bia. Tema: 10 carti care merita citite. Am sa aleg metoda lenesului si am sa enumar 10 carti care mie mi s-au parut faine, fara a incerca sa gasesc acele 10 carti care-i musai sa fie citite.
1. Margaret Atwood, Povestirea Cameristei.
2. Elias Canetti, Orbirea.
3+4. Kazuo Ishiguro, Ramasitele zilei si Sa nu ma parasesti.
5. Bohumil Hrabal, L-am servit pe regele Angliei.
6. Mario Vargas Llosa, Povestasul.
7. W. Somerset Maugham, Robie (Of Human Bondage).
8. Peter Beagle, Ultima licorna.
9. Mark Twain, orice; dar orice 🙂
10. John Kennedy Toole, Conjuratia imbecililor (daca tot am scris mai sus despre ea).
A iesit foarte la intamplare lista, dar toate merita citite, deci eu mi-am facut datoria 🙂 . Leapsa a circulat si in 2007, deci nu o sa o mai trimit nimanui. Daca o vrea cineva o poate lua.
iti dai seama ca mi-ai ridicat parul de pe membrele superioare cu postarea asta, da? 🙂
@andrei – horror? 🙂
ei, lasa ca te-ai prins tu 😛
permiteti sa raportez supus – da 🙂
Foarte fain ai făcut leapsa.
Știu că mai circulat, dar mi-am permis să o preiau căci eu la vremea respectivă nu prea eram prin blogosferă :D. Nu știam dacă ai mai făcut-o sau nu, dar mă gândeam că oricând mai pot „smulge” câteva recomandări bune de la tine 🙂
Frumoasă poveste. Mi-a plăcut mult 🙂
@Bia – La mine nu ajunsese leapsa asta, in 2007 nu aveam nici eu blog 🙂 Multumesc ca mi-ai trimis-o.
@Vero – Ma bucur ca ti-a placut 🙂
Am lansat si eu o leapsa. Mi-ar face placere sa o dai mai departe.
Vă salut.
Tocmai am constatat că aţi introdus Ţesătorul în blogroll.
Vă mulţumesc şi vă anunţ că am inclus blogul dumneavoastră în lista de onoare de la Ţesătorul.
Toate cele bune.
Florin Pîtea
@ Florin Pîtea: Va multumesc, si eu, pentru link.
@ Costi: Multumesc pentru invitatie. Am sa o onorez saptamana viitoare, e interesanta tema 🙂
Mai, mai, chiar e super povestea ta ! Daca te stiam atunci pe vremea aceea iti trimiteam banii pentru carte prin posta! Ma bucur ca viata ti-a indreptat pasii spre carti si lectura ca sa ne incinti pe noi cu finele tale recenzii! 😀
@fansf – 😀
@ Puescu ^Eu si cu Vlad vom alege o coperta insotia de cea mai interesanta/nastrusnica poveste a cartii si o vom premia ^
^daca ii stii deja sau ai sa le urmaresti activitatea pe viitor lui Nicu si Bebe, cred ca ai sa fii de acord cu mine ca ceea ce fac ei e foarte frumos si in beneficiul intregii comunitati de iubitori de SF. In spatele sirului de fotografii ‘impersonale’ se ascund doi oameni extraordinari care au multe de povestit.^
– amintirea fansf nu e despre o carte
– ce prezinta nu e o amintire personala ci istorie
– daca au foarte multe de povestit atunci e pacat ca nu au facuto
Ati facut doua greseli: – ati eliminat din concurs alte texte pe motiv ca nu se incadrau dar ati premiat exact una care e pe langa cerinta voastra
– daca premiul la-ti dat pentru asta ^daca ii stii deja sau ai sa le urmaresti activitatea pe viitor lui Nicu si Bebe, cred ca ai sa fii de acord cu mine ca ceea ce fac ei e foarte frumos si in beneficiul intregii comunitati de iubitori de SF. In spatele sirului de fotografii ‘impersonale’ se ascund doi oameni extraordinari care au multe de povestit.^ atunci a-ti facut enuntul gresit. Puteati zice ca vreti sa dati un aparat de fotografiat lu fansf pt calitati deosebite si nu avea nimeni nimic de zis. Concurs de poezie si castiga premiul o sculptura pe motiv ca sculptorul e om bun.
Acum stiu de ce nu merita participat, pe mine nu ma cunoasteti ca sa puteti aprecia cit sint sau voi fi de valoros.
@Dragos – Ti-am aprobat comentariul, desi nu imi e adresat. Daca ai nemultumiri cel mai bine e sa le exprimi pe blogul Nemira/sa le trimiti mail/vezi tu 🙂 Pe-aici nu ii gasesti.
Later edit: Ah, am vazut acum de ce mi-ai scris mie, ramasesem in urma evenimentelor. Ar fi trebuit sa scrii mare si cu multe semne de exclamare „sunt cenzuraaaat”. Poate ma prindeam mai iute 🙂
Am citit la 17 ani cartea,dar a avut acelasi efect.
Ai observat asemanarea de stil intre „orbirea” si „conjuratia imecililor”?Fiecare personaj,desi dus la limita firescului,este veridic.Coexistarea a doua (sau a mai multor) astfel de personaje implica insa absurdul.
[…] ce-am citit, mi-au plăcut foarte mult şi cel mai mult istorisirile semnate de Balin Feri şi de Adinab – motiv pentru care m-am bucurat când i-am descoperit pe amândoi pe lista […]
@deea – Cred ca ai dreptate in legatura cu asemanarea cu „orbirea”. Nu ma gandisem la asta pana acum.
[…] Asta a fost adinab, care are Blog de carti si ma bucur sa vad ca a fost printre castigatorii acelui concurs Nemira la care a participat cu povestea de mai sus (eu in locul lor i-as fi dat premiul cel mare). […]
[…] Adinab […]