Leapsa X 2

Blogul meu de carti devine de la o vreme blog de lepse, dar astea doua mi-au placut. Maine am sa scriu si o recenzie, promit.

* Leapsa numarul 1, furata de la white noise:

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

21. Serios.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?

Prima; in cazul 1 castigi timp.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?

Ni se pare ca nu avem de ales?

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?

Mi se spune ca vorbesc foarte putin; despre facut… ma strecor eu cumva.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

Hm. Adica trebuie sa convertesc salariul meu in “fericire”? Nasol. Mai bine nu le amestec.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?

Dorinta oamenilor de-a produce si asculta zgomote idioate.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

Am mai carmit din cand in cand. Am ajuns pe Dunare, nu pe Tisa, dar merge si asa.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

Poate ca da, dar ar fi greu sa-mi inchipui viata aceea. Prea multi parametri.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Chill.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Idem 9, de fapt Mi se pare un sfat bun.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

A doua varianta prezinta avantaje evidente [lipsa de discernamant privind propria idiotenie nefiind de neglijat].

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?

Pare sa fie vorba de Alzheimer. Nu doresc.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?

Nu-mi amintesc. Vezi si punctul 13.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?

Prima excursie pe munte; la vie est ailleurs.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?

La unele lucruri da, fara ezitari.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

Eu sunt mai degraba impinsa.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Acum. Ba nu, acum. Si acum. Drace.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?

Sunt mai multe; problema e ca nu stiu cum sa procedez inspre facerea lor

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

Google search.

* Leapsa numarul 2, furata de la bughi mambo rag: cinci autori importanti necititi.

Herman Melville;
Virginia Woolf;
N.V. Gogol;
Henry Fielding;
Laurence Sterne.

De Melville nu reusesc sa ma apropii – am inceput de cateva ori Moby Dick si mi s-a parut o tampenie; mi-a placut povestioara cu Bartleby, dar nu pot zice ca am citit Melville daca am citit-o pe ea. De Virginia Woolf inca n-am ajuns sa citesc nimic, desi ar trebui, de Gogol la fel. Iar Tom Jones si Tristam Shandy sunt de nu stiu cand pe lista de carti “de citit”; le-am cumparat in editiile in engleza din Wordsworth Classics si apoi mi-am dat seama ca scrisul e prea mic, ca engleza e prea complicata si, mai presus de toate, ca lenea e insurmontabila.

De vazut si de citit

* De vazut: sase povestiri de Jorge Luis Borges vor fi puse in scena vineri, 25 septembrie, ora 19.00, in vitrina Librariei Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45, Bucuresti). Trupa Dan Puric, premii pentru primii 100 de participanti la dezbaterile de dupa reprezentatie.

* De citit: primul volum din antologia StarShipSofa, gratis aici.

Dintre autori: Michael Moorcock, Elisabeth Bear, Ken Macleod, Gene Wolfe, Alastair Reynolds, Peter Watts. Deocamdata am apucat sa citesc doar reclama de pe prima pagina, e deosebita.

* Si tot de citit: pe DailyLit, seria 30 Stories in 30 Days. 30 de povestiri horror scrise de David Wellington si oferite cadou intru promovarea romanului Frostbite.

* Am scris putine pe blog saptamana aceasta si nu sunt sanse sa-mi revin pana la inceputul saptamanii viitoare. Postez de azi poezia de sambata. Despre ce-am mai citit – peste cateva zile.

Poem For People That Are Understandably Too Busy To Read Poetry

by Stephen Dunn

Relax. This won’t last long.
Or if it does, or if the lines
make you sleepy or bored,
give in to sleep, turn on
the T.V., deal the cards.
This poem is built to withstand
such things. Its feelings
cannot be hurt. They exist
somewhere in the poet,
and I am far away.
Pick it up anytime. Start it
in the middle if you wish.
It is as approachable as melodrama,
and can offer you violence
if it is violence you like. Look,
there’s a man on a sidewalk;
the way his leg is quivering
he’ll never be the same again.
This is your poem
and I know you’re busy at the office
or the kids are into your last nerve.
Maybe it’s sex you’ve always wanted.
Well, they lie together
like the party’s unbuttoned coats,
slumped on the bed
waiting for drunken arms to move them.
I don’t think you want me to go on;
everyone has his expectations, but this
is a poem for the entire family.
Right now, Budweiser
is dripping from a waterfall,
deodorants are hissing into armpits
of people you resemble,
and the two lovers are dressing now,
saying farewell.
I don’t know what music this poem
can come up with, but clearly
it’s needed. For it’s apparent
they will never see each other again
and we need music for this
because there was never music when he or she
left you standing on the corner.
You see, I want this poem to be nicer
than life. I want you to look at it
when anxiety zigzags your stomach
and the last tranquilizer is gone
and you need someone to tell you
I’ll be here when you want me
like the sound inside a shell.
The poem is saying that to you now.
But don’t give anything for this poem.
It doesn’t expect much. It will never say more
than listening can explain.
Just keep it in your attache case
or in your house. And if you’re not asleep
by now, or bored beyond sense,
the poem wants you to laugh. Laugh at
yourself, laugh at this poem, at all poetry.
Come on:

Good. Now here’s what poetry can do.

Imagine yourself a caterpillar.
There’s an awful shrug and, suddenly,
You’re beautiful for as long as you live.

(sursa)

Primul secol dupa Béatrice

Autor: Amin Maalouf
Titlu: Primul secol dupa Béatrice
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom, Iasi, 2004; 200 pagini; 19.95 RON
Traducere: Giuliano Sfichi
Titlul original: Le Premier Siècle après Béatrice (1992)
Nota data de mine: * * si ceva (din 5)

Am tot citit despre Maaluof ca ar fi un scriitor bun, dar aceasta prima incursiune nu m-a convins. Cartea e mai degraba un manifest decat un roman – si desi multe din punctele de vedere ale autorului sunt convingatoare, asta nu face din carte nici roman bun nici eseu bun. E mai degraba o carte care pune niste probleme, interesanta din acest punct de vedere, dar care nu le discuta intr-un mod prea convingator.

Cartea e un soi de roman de anticipatie: candva in anul 2000 iese la iveala faptul ca in tarile din emisfera sudica era vandut un medicament care impiedica nasterea fetelor. Camuflat la inceput ca medicament traditional (praf de scarabeu sau de corn de rinocer sau alte prafuri cu presupuse calitati benefice), medicamentul fusese de fapt descoperit de o echipa de medici europeni si avea efecte sigure si durabile. Barbatii care luau acest medicament nu mai puteau sa fie decat tatici de baieti. Rezulta un deficit tot mai mare de fete, oprit pana la urma in emisfera nordica dar galopant in Sud. Urmeaza revolte, revolutii, Sudul e devastat iar Nordul se inchide in sine si saraceste. Cel care povesteste toate acestea e un batran entomolog, sotul ziaristei care descoperise prima oara existenta medicamentului-minune.

Selectarea genului viitorului copil se face deja in o gramada de parti ale lumii – in China si in India, de exemplu, problema are o amploare destul de mare. Iarasi, cuplurilor europene care recurg la fertilizarea in vitro cred ca nu li se pare aberant sa aleaga un embrion-fata sau un embrion-baiat daca au preferinte puternice intr-un sens sau in celalalt. Maalouf presupune ca oamenii ar actiona irational si egoist daca ar putea sa practice eugenia la domiciliu si cu costuri minime: chiar si confruntati cu nefericirea care-l asteapta pe un baiat intr-o lume dezechilibrata, oamenii care isi doresc neaparat un baiat vor decide sa-l aiba. Povestile din China si India par sa cofirme deocamdata temerile lui Maalouf.

Cartea e puternic ideologizata si mare parte din poveste exploreaza relatia dintre Nord si Sud si o posibila evolutie a acesteia in cazul unei catastrofe globale cu desfasurare lenta. Pacatul cel mai mare al lui Maalouf e, cred eu, faptul ca argumentele “partii adverse” (o dreapta destul de generica) sunt combatute narativ: ei aduc un argument, care e desfiintat de modul cum se vor petrece lucrurile. Dincolo de propriile mele pareri si de cele (cum am spus, coerente) ale autorului, mi se pare miselesc sa prezinti un singur punct de vedere si sa-l desfiintezi pe celalalt sub pretextul ca “asa s-a intamplat de fapt, n-au avut dreptate”.

Sub aspectul ideilor, deci, cartea nu mi se pare stralucitoare; povestea in sine e foarte schematica – naratorul afla de excesul de baieti, se implica intr-o miscare care-si propune sa previna dezastrul, esueaza, se retrage in munti cu nevasta si cu fiica sa Béatrice. Cartea nu era deci multe de oferit nici ca roman – doar personaje si intamplari generice. In concluzie, o carte nu tocmai grozava.

Poezie de sambata

41

de Ana Blandiana

Număr penele verzi
Din aripa bradului.
Dacă îmi vor ieşi
Mai puţine de 41
El va avea dreptul să zboare.
Îmi ies chiar 41.
Da, e mai complicat,
Dar oricum de mine depinde
Să-i acord dreptul în continuare.
- Zbori, îi spun.
- Eşti o proastă, îmi răspunde bradul.
- Nu, sunt o luptătoare pentru drepturile bradului,
Zbori!
- O, murmură el, se vede
Că n-ai încercat niciodată
Să-ţi încleştezi rădăcinile-n nori.
- Nu. De altfel, am greşit numărătoarea:
Îţi creşte şi următoarea.

New Scientist Sci-Fi Special + o leapsa luuunga

* Ultimul numar al revistei New Scientist (2726/19 septembrie 2009) contine un dosar SF.

Online pot fi citite: un editorial scris de Kim Stanley Robinson, despre Virginia Woolf, scriitorii SF britanici si despre importanta de-a citi SF, cat mai mult SF; opt povestiri foarte scurte despre cum va fi lumea peste 100 de ani (autorii: Ken Macleod, Ian McDonald, Geoff Ryman, Nicola Griffith, Stephen Baxter, Paul McAuley, Ian Watson, Justina Robson); cinci recenzii (la cartile Oceanic de Greg Egan, Transition de Iain Banks, The Year of the Flood de Margaret Atwood, Chalcot Crescent de Fay Weldon, Wireless de Charles Stross).

Este anuntata si o competitie: pana in 15 octombrie se pot trimite povestiri SF de maxim 350 de cuvinte, tema fiind “lumea peste 100 de ani”. Juriul va fi condus de Stephen Baxter, iar povestirile castigatoare vor fi publicate in editiile viitoare ale revistei, in varianta tiparita si in cea online.

* Si acum leapsa, primita de la Bia. 30 de intrebari despre carti:

1. Ce carte nu ai împrumuta?

E vorba mai degraba de persoane decat de carti… As imprumuta orice carte celor despre care stiu ca o sa aiba grija de ea; iar celor cu antecedente negative nu le imprumut nimic.

2. Ce carte nu ai recomanda?

The Black Dahlia de James Ellroy. Daca e sa aleg doar una

3. Ce carte nu ai cumpara?

Sunt multe criterii de respingere… Coperta cu litere in relief si aurite, de exemplu. Text idiot pe coperta a 4-a. Autor care m-a plicitisit.

4. Ce carte nu ai citi niciodată?

Am promis si jurat ca nu voi mai citi nimic de Bret Easton Ellis. Tipul e bolnav.

5. Ce carte nu ai scrie niciodată?

De memorii.

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, întru citire, copiilor tăi?

Carti frumoase cu animale – Ritza veveritza, de-astea.

7. Care a fost cartea copilăriei tale?

O carte maaare si faina cu povesti si desene, din pacate nu se mai stie titlul cartii sau editura pentru ca am reusit sa rontzai primele pagini pe cand eram mica-mica.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Da.

9. Ce carte ți-a marcat felul de a fi?

Sunt multe.

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie?

Comedia umana.

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

Un ghid de supravietuire pe-o insula pustie. Unul coerent.

12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? De câte ori?

Cred ca seria Dune. De vreo 8 ori.

13. Numește o carte plictisitoare. De ce?

Sadoveanu, cam orice. Nu-s in stare sa-l citesc, prea multe descrieri, prea multe modovenisme care-mi suna fortat…

14. Numește-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o.

Cea mai recenta cred ca e Aventuri birmane de Christophe Ono-dit-Biot.

15. Povesteste-ne cum cumperi o carte.

De obicei citesc pe net si prin reviste despre cartile nou-aparute; selectez ce-mi place – in functie de critici, prezentarea editurii, coperta, pret. Mai sunt carti despre care stiu ca vor aparea si ca ma vor interesa. Mai rar cumpar carti si la sfatul prietenilor.

16. La ce renunți ca să cumperi o carte?

Spatiul vital

17. La ce nu renunți ca să cumperi o carte?

Macarica, bauturica, pace si intelegere in familie, vacante, chestii care trebuie cumparate prin casa…

18. Cărtile cărei edituri îți plac cel mai mult?

Polirom, Art, Nemira, Curtea Veche.

19. Cât timp a trecut de când nu ți-ai mai cumpărat o carte? Cum se numește acea ultimă carte cumparată?

Luni am cumparat cartea asta.

21. Câti țărani au participat la răscoala din o mie noua sute șapte?
Pffff.

22. Care este scriitorul român preferat?

Toparceanu.

23.Care este scriitorul străin preferat?

Nu cred ca pot alege unul singur.

24. Ecranizarea cărei cărti ai dori să o vezi?

Nicaieri de Neil Gaiman. Ar putea sa iasa ceva interesant.

25. Numește o carte a cărei ecranizare ți-a plăcut mai mult decât romanul în sine.

Cartile din seria Star Wars si Star Trek.

26. Numește o carte bună cu o ecranizare proastă.

Dune.

27. Numește un blogger pe care-l citești cu plăcere.

Pai… ii citesc cu placere pe toti cei din blogroll, de-aia sunt acolo.

28. Numește un blogger pe care ai vrea să-l cunoști.

Pe oricare din ei ar vrea sa ma cunoasca, la randul sau.

29. Ce cântăreț/trupă ți-ar plăcea să concerteze în România?

Queen (vise!).

30. Numește întrebarea care-ți place cel mai mult.

Intrebarea nr. 7.

Leapsa e mai veche, a circulat mai demult. Asa ca nu o trimit mai departe nimanui. Daca o doreste cineva o poate lua.

Intalnire cu Heechee

Autor: Frederik Pohl
Titlu: Intalnire cu Heechee
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2009; 496 pagini; 39.90 RON
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Titlul original: Heechee Rendezvous (1984)
Nota data de mine: * * * si-un pic (din 5)

Aceasta e a treia carte din seria Heechee; insemnarile mele despre primele doua sunt aici si aici. Intalnire cu Heechee a primit o singura nominalizare la un premiu SF important (Locus, 1985), premiu pe care l-a pierdut in favoarea unei carti de Larry Niven (The Integral Trees).

Intalnire cu Heechee mi s-a parut o carte de trecere – de la omenirea disperata din Gateway la una mai matura, partenera a Heechee-ilor. Personajele principale raman aceleasi – Robin Broadhead, sentimentele lui de vinovatie, nevasta lui, Essie, si fosta lui iubita, Gelle-Klara Moynlin. Naratorul e Robin, care-si aminteste cum au ajuns oamenii pana la urma sa se intalneasca cu Heechee-ii si cum a ajuns el insusi sa fie vastitat – sa-si abandoneze trupul si sa zburde prin forma locala de internet. In carte mai sunt inserate si comentarii ale asistentului personal al lui Robin, un program de calculator extrem de inteligent si aproape-uman, Albert.

Cartea e placuta, dar mi s-a parut mai slabuta decat primele doua. Misterele nu prea mai sunt mistere (Heechee sunt exact acolo unde stiam ca sunt si fug de ceea ce stiam deja ca fug), iar intriga e simpla: oamenii reusesc in sfarsit sa le atraga atentia extraterestrilor, care vin sa vada ce fac exact gugustiucii aceia. Se completeaza imaginea Asasinilor – fapturile de care s-au ascuns Heechee-ii – si harta fiintelor inteligente din Calea Lactee. Si aflam cateva lucruri despre infatisarea Heechee-ilor si despre societatea lor.

Exista cateva intrigi secundare dragute – un triunghi amoros accidental, o poveste tragica de dragoste intre doi Heechee, un zarghit care-si cauta tatal – si exista si o explorare a unei teme interesante si tratate foarte star-trekkian, anume criteriile dupa care determinam ca o entitate are constiinta. Cartea nu-i deci plictisitoare, dar mi s-a parut ca-i lipseste ceva ce primele doua carti aveau – nu prea are nerv, e destul de plata.

Pohl ramane unul dintre scriitorii de SF frecventabili – in cartea asta, de exemplu, e haios cum reuseste sa combine povestile a doi naratori omniscienti dar nu perfecti, oferind pe alocuri spoilere despre ce va urma sau comentarii asupra a ceea ce a fost. E pacat ca si-a pierdut nitel suflul, dar sper ca-l va regasi in a patra carte din serie.

Cenaclul ProspectArt – Joi 24.09.2009

Întâlnirea va avea loc pe data de 24.09.2009 la ora 18:00, la Observatorul Astronomic din bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21 (fost Ana Ipătescu), Bucuresti. Detalii aici.

Leapsa-intrebare, un link si un anunt

* Am primit de la Costi o leapsa care imi cere sa aleg:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).

Daca as dori sa blestem vreun inamic i-ar putea dori sa traiasca vesnic, dar lipsit de puterea de a pune in cuvinte lumea in care se invarte. Nu ar duce-o mai rau decat o bacterie sau decat un pestisor uituc; dar poate ca si-ar mai aminti, din cand in cand, ca si-ar fi dorit sa fie nemuritor pentru a trai cat mai multe, pentru a gusta din tot ce exista pe lume. Daca ar fi sa aleg, deci, as alege ce mi-a fost deja dat (sfarsitul persoanei mele si cateva lucruri ramase in urma mea – cuvinte, copaci, copii cuminti, ce-o iesi).

Mi s-a parut interesanta intrebarea acesta; o trimit mai departe spre dreaming jewel, Cinabru, Alexandru, Tomata, capricornk13, raul, to-morrow, white noise, Balin Feri, dragos c si am obosit; e la liber, daca o mai doreste cineva o poate lua.

* Din numarul pe septembrie al revistei Lire e musai de citit un interviu cu Alain Finkielkraut. Eseist, scriitor si filosof, Finkielkraut e autorul unui volumas recent aparut, Un coeur intelligent, in care scrie despre carti si despre lectura.

Cateva fragmente din interviu, pentru deschiderea apetitului:

La littérature est du côté de l’imagination. Le fantasme, nous dit Freud, est la réalisation d’un désir: dans le fantasme, je suis le héros, je suis au centre. L’imagination est, au contraire, cette forme de pensée qui me permettra de sortir de moi-même, de m’identifier à d’autres points de vue que les miens. Et le coeur intelligent, c’est cela: la mise en déroute du fantasme par l’imagination.

Toute la question est de savoir à quelle littérature nous voulons confier notre destin: celle qui découvre l’existence ou celle qui la recouvre de ses stéréotypes excitants.

Ceux-là mêmes qui considèrent comme arbitraire et réactionnaire l’idée d’une préséance de la langue classique sur la langue des banlieues brandissent maintenant face au bling-bling l’étendard de La princesse de Clèves. Mais une école qui a besoin pour réintégrer Madame de Lafayette de lui décerner, comme au rap, le label de la rébellion a oublié que sa mission première est de dépayser les élèves et de les transporter hors d’eux-mêmes.

* Si anuntul:

Poezie de sambata – politica

Boierii

de Tudor Arghezi

În ţară, două soiuri de boieri
Împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpânitorii vieţii mele,
Şi unii, şi-alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.

Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu acelaşi har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de-o teapă şi un soi,
Şi unii şi-alţii sânt ciocoi.

Dintre clănţăi şi-nvăţători
Se pregăteşte-a treia teapă,
Omizi, gândaci şi lipitori,
Şi-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a treia corcitură.

Şi fiecare cârd se cheamă
Cumva,cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca-n panoramă,
Că se înfruntă şi se bat,
Dar ca şi corbii, pe un leş,
Sunt întru totul înţeleşi.

Când crede împlinit sorocul,
Suflerul face semn să vie
Alţi măscărici să ţie locul
Şi ţara luată cu chirie
Şi unii vin , şi alţii pleacă,
Lăsând-o-n jale mai săracă.

(sursa)

Concurs si leapsa

* Azi e 10 septembrie si ultima zi a concursului cu amintiri lansat de Nemira. Tema – amintiri despre o carte publicata de Nemira inainte de 2004. Fara mari sperante pentru castigarea unuia din seturile de carti puse la bataie (aparat foto am!), scriu totusi despre o carte apropiata sufletului meu.

Conjuratia imbecililor a aparut la Nemira in 1995, in colectia Babel. Eu aveam 13 anisori pe-atunci si intrasem in clasa a VI-a. A fost prima carte pe care am cumparat-o eu si e baza fundamentului bibliotecii mele personale. Povestea e cam asa: pe vremea aceea familia mea cumpara uneori carti editate de Nemira, dar mai ales SF-uri. Mergeam adesea la librarie si existau liste cu carti “de cumparat” cu care trebuia sa jonglam luna de luna, salariile parintilor fiind foarte “de tranzitie”. Achizitiile se faceau dupa o deliberare democratica: cartile votate de cei mai multi erau cumparate.

Conjuratia imbecililor li s-a parut tuturor o prostie de carte – coperta nu i-a convins, iar in prefata existau cuvinte ca “meteorism”, “eructatie” si “piloric”. S-a decis rapid ca nu-i o carte potrivita pentru copii si ca parintilor nu le place. Si ca nu are rost sa fac atata galagie: o sa pot sa mi-o cumpar eu cand am sa fiu mare si de capul meu. Mi se mai servise aceeasi poveste si cu alte ocazii, dar in cazul acestei carti am hotarat eu prima oara ca insurectia civila este uneori necesara, in fata dictaturii majoritatii. Si m-am apucat sa strang banuti – cartea costa 5000 de lei, iar eu bani de buzunar nu aveam deloc. A durat multe luni pana cand am strans toti banii – din restul primit cand eram trimisa la mici cumparaturi; un leu de la lapte, un leu peste cateva zile cand mergeam la piata, nu mai mult, sa nu bata la ochi. Alte optiuni nu erau: eram rasplatita in prajiturele, cartofi prajiti si alte astfel de blamanjele pentru orice ma ofeream sa fac pe langa casa omului, prin vecini sau in familie.

Mi-am dat seama in aceste luni cum e sa-ti doresti neaparat ceva si sa nu il poti obtine decat platind o avere. E un sentiment de jena si de saracie pe care l-am mai incercat de-atunci, si pe care mi-as dori sa nu-l simta nimeni. I-am inteles atunci si pe parintii mei, carora sunt convinsa ca nu le-a fost usor sa intinda bugetul familiei cat sa fim aproape multumiti cu ce aveam.

Si a venit si ziua minunata cand m-am strecurat pana in Operei, la libraria Eminescu, si am cumparat Conspiratia imbecililor. Scena a fost haioasa: o fatuca mititica, mergand glont la raftul Nemira si apoi la casa, cu maruntii numarati si re-numarati zornaind in ghiozdan. Tanti de la casa s-a uitat lung la mine, a numarat si ea banii si cu regret n-a gasit nimic de comentat. Am fugit apoi acasa, m-am instalat in sufragerie cu achizitia si m-am pus pe citit. I-am lasat muti pe parinti, dar au citit si ei cartea dupa mine si au decis ca nu-i totusi rea.

Conjuratia imbecililor e si una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana atunci si de atunci: la prima lectura nu-mi venea sa cred ca exista o astfel de carte, trista si funny si scandaloasa si plina de emotie (ca sa nu mai spun de injuraturile creative). Am invatat multe din ea si m-am distrat de numa-numa citind-o; si-mi pare bine ca prima mea carte a fost ea.

Aceasta postare participa la concursul cu amintiri livresti lansat de Nemira. Regulamentul si detaliile sunt aici .

* Si leapsa, primita de la Bia Bia. Tema: 10 carti care merita citite. Am sa aleg metoda lenesului si am sa enumar 10 carti care mie mi s-au parut faine, fara a incerca sa gasesc acele 10 carti care-i musai sa fie citite.

1. Margaret Atwood, Povestirea Cameristei.

2. Elias Canetti, Orbirea.

3+4. Kazuo Ishiguro, Ramasitele zilei si Sa nu ma parasesti.

5. Bohumil Hrabal, L-am servit pe regele Angliei.

6. Mario Vargas Llosa, Povestasul.

7. W. Somerset Maugham, Robie (Of Human Bondage).

8. Peter Beagle, Ultima licorna.

9. Mark Twain, orice; dar orice

10. John Kennedy Toole, Conjuratia imbecililor (daca tot am scris mai sus despre ea).

A iesit foarte la intamplare lista, dar toate merita citite, deci eu mi-am facut datoria . Leapsa a circulat si in 2007, deci nu o sa o mai trimit nimanui. Daca o vrea cineva o poate lua.