Poezie de sambata

Bazonka

by Spike Milligan

Say Bazonka every day
That’s what my grandma used to say
It keeps at bay the Asian Flu’
And both your elbows free from glue.
So say Bazonka every day
(That’s what my grandma used to say)

Don’t say it if your socks are dry!
Or when the sun is in your eye!
Never say it in the dark
(The word you see emits a spark)
Only say it in the day
(That’s what my grandma used to say)

Young Tiny Tim took her advice
He said it once, he said it twice
he said it till the day he died
And even after that he tried
To say Bazonka! every day
Just like my grandma used to say.

Now folks around declare it’s true
That every night at half past two
If you’ll stand upon your head
And shout Bazonka! from your bed
You’ll hear the word as clear as day
Just like my grandma used to say!

Si inca una:

The Lion

by Spike Milligan

If you’re attacked by a Lion
Find fresh underpants to try on
Lay on the ground quite still
Pretend you are very ill
Keep like that day after day
Perhaps the lion will go away

Concurs HungerBlogs

Dupa cum s-a anuntat pe blogul Nemira, particip la concursul HungerBlogs; sunt puse la bataie doua exemplare din Sfidarea, cartea a doua din seria Jocurile Foamei.

Proba:

Context: Katniss, eroina din Jocurile Foamei, este o supravietuitoare. Lasata singura in padure, ea stie sa faca rost de mancare, sa aprinda un foc, sa gaseasca apa si sa se fereasca de animalele salbatice. Ea e o fata admirabila, al carui exemplu merita sa fie urmat.

Concursul: vor castiga doua exemplare din Sfidarea acei doi concurenti care vor avea punctaj cat mai mare la urmatorul test de cultura generala:

1. Ati ajuns singur intr-o padure de foioase; este vara; v-ati ratacit; sunteti la distanta mare de civilizatie (3-4 zile de mers); mai sunt doua-trei ore pana la caderea noptii; nu aveti la dvs. decat echipamentul de baza al pantofarului: un briceag, o bricheta si un pachet de tigari. Care actiune din cele de mai jos este prioritara pentru ca dvs. sa aveti sanse maxime de supravietuire?

a. Construirea unui adapost din crengi, ferigi, muschi de copac.
b. Gasirea de lemne si facutul focului.
c. Vanatoarea, pescuitul, scormonitul dupa radacini, gasirea de fructe de padure.
d. Gasirea unui curs de apa.
e. Incendierea padurii si asteptarea pompierilor.
f. Constituirea unei torte sau a altei surse de iluminat si continuarea drumului.

2. Ati campat intr-o zona in care traiesc multe animale salbatice (ursi, rozatoare, rasi, vulpi, etc). Stati intr-un cort cu doua intrari si doua anticamere. Unde e cel mai bine sa va tineti rezervele de hrana?

a. Intr-o punga agatata in copac, langa cort.
b. In cort, in dreptul uneia dintre iesiri.
c. Intr-o punga impermeabila plasata in parau.
d. In cort, la picioare.
f. In anticamerele cortului.
e. In cortul amicului Costel.

3. Nu ati stiut raspunsul bun la intrebarea nr. 2, iar acum un urs sfasie una dintre intrarile cortului si se pregateste sa intre peste dvs. Dar nu e inca totul pierdut! Cum iesiti din aceasta situatie penibila?

a. Iesiti cu calm din cort, folosind usa cea mai indepartata de urs. Va indepartati de tabara si asteptati sa treaca urgia.
b. Ii dati ursului un pumn/picior in nas. In caz ca aveti la indemana briceagul, folositi si aceasta arma.
c. Strigati la urs; el se va speria de dvs. In plus, amicul Costel va putea sa iasa din cortul vecin si sa puna pe fuga fiara.
d. Speriati ursul cu ajutorul brichetei.
e. Ii dati ursului in nas cu spray de tantari/deodorant/sosete mucede.

4. Ati plecat intr-o expeditie de o zi prin muntii patriei. Aveti la dvs. un rucsacel de tura, iar in el ati luat o sticla de apa, un aparat de fotografiat, un briceag, o pelerina de ploaie, un fluier de semnalizare, niste paine, niste salam de Sibiu, doi ardei si o lanterna. Mergeti voiosi prin padure dar, la un moment dat, observati un urs. El e la vreo 70 de metri de dvs. si va priveste cu un interes nedisimulat. Ce-i de facut?

a. Va urcati intr-un copac.
b. Scoateti aparatul de fotografiat, verificati ca blitz-ul functioneaza si pozati minunatul exemplar. In caz ca ursul nu-i fotogenic ii puteti atrage atentia folosind fluierul de semnalizare.
c. Incercati sa intimidati ursul: tipati, gesticulati, faceti cat mai mult zgomot (aici fluierul de semnalizare va fi de un real folos).
d. Scoateti painea si salamul din rucsac si le oferiti ursului.
e. Abandonati arme si bagaje si va indepartati de locul cu pricina.
f. Nimic, soarta dvs. este pecetluita.

5. Ati plecat intr-o tura de creasta impreuna cu amicul dvs. Costel. Este vara, pe la ora 15, si sunteti aproape de varf. Dar se lasa o ceata pacatoasa si va dati seama, la un moment dat, ca de vreo 5 minute nu ati mai zarit nici un marcaj. Cararea nu e vizibila, traseul trece peste bolovani. Cum procedati?

a. Strigati dupa ajutor, alertati salvamontul cu ajutorul telefonului mobil.
b. O luati inapoi, puteti ajunge in varf si maine, pe vreme mai buna.
c. O luati la vale si cautati un fir de apa; apoi il urmati pe acesta, pana la cel mai apropiat refugiu.
d. Ramaneti unde sunteti si il trimiteti pe Costel sa caute, in jur, marcajul, dar fara ca el sa se indeparteze prea mult (strigati din cand in cand unul spre altul pentru a verifica acest ultim punct).
e. Va folositi simtul de orientare pentru a gasi varful; acolo veti gasi sigur marcajul si veti putea cobori in siguranta.

6. Stati langa corturi si jucati carti cu amicii dvs, dar țânțarii sunt numerosi si flămânzi si nu va lasa in pace. Cum scapati de ei?

a. Folositi deodorant – mirosul sau va camufla aromele naturale care ii atrag pe misei.
b. Mancati usturoi, se stie ca speciile care sug sangele poporului nu suporta usturoiul.
c. Miscati-va cat mai putin, tantarii va vor confuda astfel cu un bolovan si nu vor fi interesati de dvs.
d. Aprindeti o tigara si suflati fum inspre nemernici.
e. Intonati cateva melodii de drumetie (pot sugera sa incercati cu Andrii Popa) – țânțarii vor fi derutati si vor pleca spre mealeaguri mai putin zgomotoase.

Si, cu voia dumneavoastra, intrebarea numarul 7:

Ati ajuns intr-o poeinita, pe malul unul lac minunat. Zariti un card de gaste salbatice care-si invata puisorii sa zboare. Va pregatiti sa le fotografiati, dar deodata observati un vulpoi care se pregateste sa atace fericita familie. Cum procedati?

a. Va pregatiti sa fotografiati evenimentul: the prime directive va interzice sa interveniti pentru a salva gastele, dar existenta lor este astfel documentata de dvs., nu au trait in van.
b. Aruncati cu o piatra dupa vulpe: the prime directive nu poate fi atat de cruda incat sa va interzica sa salvati niste boboci adorabili.
c. Aruncati cu o piatra dupa vulpe. Falsificati jurnalul de expeditie astfel incat el sa indice ca acele gaste erau inteligente si ca misiunea dvs. era sa le contactati, pentru a le invita where no goose has gone before.
d. WTF?

Regulament pentru participantii la concurs:

1. Cele doua exemplare din Sfidarea sunt oferite de Nemira. Eu voi transmite editurii doar numele si adresele de email ale celor doi castigatori.
2. Exista un singur raspuns corect la fiecare intrebare. Exceptie face intrebarea numarul 7, la care nu sunt convinsa ca exista vreun raspuns.
3. E musai sa raspundeti la intrebarea numarul 7, desi ea nu intervine in punctajul final. Luati-o ca pe un test de admitere in concurs
4. Sunteti liberi sa oferiti argumente pentru alegerea unui raspuns sau a altuia. Creativitatea nu se puncteaza, dar e apreciata
5. Daca mai mult de doi participanti iau punctajul maxim atunci departajarea se va face in functie de rapiditatea raspunsurilor.
6. Comentariile pe acest blog sunt moderate; comentariul dvs. nu va aparea decat dupa ce il aprob eu; nu va nelinistiti, deci, daca raspunsurile dvs. nu apar imediat.
7. Data-limita pentru participarea la concurs este 22 noiembrie. In 23 noiembrie am sa anunt castigatorii.
8. In caz ca nu e clar – raspunsurile vor fi comentarii la aceasta postare. Va rog sa nu mi le trimiteti pe mail.

Succes!

Update: Castigatorii au fost anuntati aici.

Trei anunturi

*O nouă întâlnire a cenaclului de literatură ştiinţifico-fantastică ProspectArt va avea loc luni 23.11.2009, de la ora 18:00, la Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din bulevardul Lascar Catargiu 21 (fost Ana Ipatescu), Bucuresti.

Tema intrunirii este genul fantasy.

Se vor discuta si se vor dezbate urmatoarele subiecte : genul fantasy – o incercare de definire, fantasy – origine si autori relevanti , fantasy – un gen sau un domeniu al imaginarului , fantasy de import si fantasy romanesc.

Şi-au anunţat intenţia de a citi: Liviu Radu, Brindusa Luciana Grosu, Roxana Brinceanu si Cristian Tamas.

Sunt aşteptaţi şi bineveniţi toţi iubitorii de science fiction si fantasy, scriitori şi fani deopotrivă. Detalii aici.

*Continua lecturile publice de la Muzeul Ţaranului Roman; Miercuri, 18.11.2009, la ora 19, Povestitorii de la Şosea vor fi Ana Maria Sandu si Dan Lungu. Moderator – Marius Chivu. Detalii aici.

* Si un anunt pentru timisoreni: joi, 19.11.2009, de la ora 18:00, librăria Cartea de nisip şi Editura Polirom vă invită la lansarea celui mai recent volum semnat Vasile Ernu – Ultimii eretici ai Imperiului. Participă alături de autor: Radu Pavel Gheo, Dan Ungureanu, Daniel Vighi. Detalii aici.

Copilul 44

Autor: Tom Rob Smith
Titlu: Copilul 44
Editura: Paralela 45, Bestseller, Bucuresti, 2008; 488 pagini; 39 RON
Traducere: Doru Castaian
Titlul original: Child 44 (2008)
Nota data de mine: *** (din 5)

Child 44 a fost publicata in 20 de tari, a fost pe lista lunga a premiilor Booker si a castigat in 2009 premiul Waverton Good Read. E prima carte dintr-o trilogie; urmatorul volum (The Secret Speech) a aparut in 2009.

Cartea e un thriller istoric plasat in URSS-ul anilor ‘50; personajul principal al cartii este agent al MGB, politie secreta sovietica precursoare a KGB-ului. El e confruntat cu o serie de crime avand ca victime copii, dar elucidarea misterului e dificila. Principala piedica e data de sistemul juridic sovietic, in care crima era considerata o aberatie imposibil de gasit intr-o tara comunista (mai putin daca era comisa de agenti straini). Politia era nevoita sa puna crimele in carca strainilor sau in cea a nebunilor sau a homosexualilor; orice agent de politie care indraznea sa creada ca un cetatean sovietic ar fi putut sa fie vinovat de vreo omucidere risca sa fie deportat sau ucis, pentru propaganda anti-sistem.

Romanul e inspirat de un caz real, cel al criminalului in serie Andrei Chikatilo, si imprumuta foarte multe detalii din cazul acesta. Ce aduce nou Tom Rob Smith: mutarea cazului in anii terorii staliniste si romantarea motivatiilor criminalului.

Copilul 44 m-a tinut cu sufletul la gura: prima jumatate e cartii e pasionanta, detectivul are o poveste interesanta, desi se inscrie cu usurinta intr-un tipar cunoscut cititorilor de romane politiste (politist cu probleme in familie, dependent de amfetamine, care cerceteaza singur un caz violent si se confrunta cu superiorii sai lipsiti de constiinta). Autorul face si un portret al URSS-ului (incepand cu foametea din Ucraina anilor ‘30 si trecand prin anii Gulagului), chestie interesanta intr-un thriller.

Daca in prima carte i-am iertat cu usurinta autorului unele abateri de la realitatea istorica – activitatile politiei secrete, de exemplu, sunt prezentate inexact – in a doua parte problemele au inceput sa se adune. Scenariul vireaza brusc spre Hollywood – evadari spectaculoase si incredibile, confruntari cu oamenii rai si, intr-un final dramatic, marea descoperire cu iz de soap opera.

Copilul 44 e, deci, o carte care incepe bine dar se pierde pe parcurs. Dar avantul dat de prima jumatate a cartii a fost suficient, in cazul meu, pentru a continua lectura pana la sfarsit in ciuda inexactitatilor istorice si a catorva alte scapari are scriitorului – coincidente un pic cam groase si obiecte care apar si dispar din buzunarele detectivului intr-un mod suspect.

Editia romaneasca mi s-a parut excelenta – traducerea e foarte buna, nu exista greseli de tipar, coperta arata bine si e o adaptare a celei originale.

Bonus:

Despre carte pe blogul traducatorului.

Recenzia din Guardian.

Evenimente SRSFF la Gaudeamus

Sambata, 28 noiembrie, SRSFF va gazdui doua evenimente – ambele la standul librariei Nautilus (parter, standul 37):

Ora 12.00 – Decernarea premiilor Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy.

Ora 12:30 – Lansarea volumului de proză SF romaneasca Alte Ţărmuri; volumul cuprinde numai texte inedite si este primul din colectia Survol. Coperta:

Mai multe detalii despre aceste doua evenimente gasiti aici si aici.

28 noiembrie va fi, zic eu, ziua intrunirii sefistice de toamna-iarna; in programul oficial al targului de carte sunt incluse, pentru aceasta zi, si alte evenimente si lansari interesante:

13.00 EDITURA TRITONIC
Lansare colecţia “Fantasy”: “O după amiază cu bere şi zâne” – Liviu Radu; “Regina elfă” – Oana Stoica Mujea

13.30 EDITURA HUMANITAS
Lansare: “Drumul” – Cormac McCarthy
Participă: Cristian Tudor Popescu, Irina Horea, Florin Iaru, Denisa Comănescu

14.00 EDITURA PARALELA 45
Colecţia “Ficţiune făra frontiere”. Lansarea cărţilor: “Valurile liniştesc vântul sau pelerinii timpului” – A. & B. Strugaţki; “Ministerul Cazurilor Speciale” – Nathan Englander; “Tapiserii” – Ramón Gómez de la Serna; “Teroristul necunoscut” – Richard Flanagan
Invitaţi: Ion Bogdan Lefter, Bedros Horasangian, Liviu Radu, Valerian Stoicescu

15.00 EDITURA NEMIRA
Lansări noutăţi SF şi Fantasy
Invitaţi: Mihai Dan Pavelescu, Mircea Pricăjan, Michael Hăulică

16:00 EDITURA MILLENIUM PRESS
Lansari noutati SF

16.00 EDITURA PARALELA 45
Colecţia Bestseller: “Codex 632″ – José Rodrigues dos Santos; “Legământul Machiavelli” – Allan Folsom; “Pelerinii tenebrelor” – Serge Brussolo; “Shutter Island”- Dennis Lehane
Invitaţi: Michel Hăulică, Angelo Mitchievici, Cătălin Sturza

Din cate am inteles va mai exista, tot sambata, si o lansare a cartilor noi de la Millenium Press, dar nu stiu alte detalii.
Ne vedem pe-acolo

Poezie de sambata

A Silly Poem

by Spike Milligan

Said Hamlet to Ophelia,
I’ll draw a sketch of thee,
What kind of pencil shall I use?
2B or not 2B?

Brèves

* Am citit astazi doua conversatii cu Umberto Eco. Prima a aparut in Le Point (nr. 1936/22 octombrie 2009). Eco vorbeste despre cartile tiparite si despre cele electronice, despre calculatoare si despre Internet. Un citat:

[...] le livre est comme la cuillère, le marteau, la roue ou le ciseau, et on ne voit pas, une fois qu’on les a inventés, ce qu’on pourrait faire de mieux. Il évoluera peut-être dans ses composantes, peut-être ses pages ne seront-elles plus en papier, mais il demeurera ce qu’il est. Comment se passer en effet de cet objet parfait qu’on peut emporter partout avec soi, utiliser dans n’importe quelle circonstance, sur une branche d’arbre, sur une île déserte, en faisant l’amour, dans sa baignoire ou pendant une panne d’électricité ?

A doua conversatie este transcrierea unei conferinte tinute de Eco la New York Public Library acum aproximativ un an. Eco discuta cu Pierre Bayard despre Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit. Un raspuns posibil la intrebarea tipica “dar tu ai citit toate cartile acestea pe care le tii in casa?”:

PIERRE BAYARD: But my answer [...] is, “I did not read them, but I live with them.” And what you perfectly describe is the story of the man who lives with books and perhaps it’s what school does not teach, that it’s not the program of reading or not reading, it’s the program of living with books. And it’s quite different. It looks like, but it’s quite different, because it means sometimes you don’t read the book, it means you begin and not finish. But you know the book is here, and when you have a problem, you can go to it and ask advice to this book, such as a companion. That’s a great different, and I think school should teach this difference between to read and to live.

Merita retinuta si aceasta adresa – aici gasiti inregistrarile audio si video si transcrierile tuturor conferintelor tinute in ultimii la New York Public Library.

* Prin mai va spuneam ca a aparut pe lume le Prix Bartleby du roman inachevé. Luni au fost anuntati castigatorii acestei prime editii:

Premiul pentru romanul “nici scris, nici nescris” (ni écrit ni à écrire) – Florian Zeller, pentru ansamblul romanelor sale. Puteti citi aici o critica a catorva dintre aceste “opere”.

Premiul pentru roman strain (si postum): Graham Greene, pentru The Empty Chair. Acesta e numele sub care este publicat (in serial, in revista Strand) un roman politist neterminat inceput de Greene in 1926.

Premiu pentru roman inca nepublicat nu a fost acordat anul acesta.

* Brian May a publicat inca o carte. De data aceasta e vorba de un album cu fotografii vechi, realizate cu ajutorul unei tehnici numite “stereografie”. Fotografiile fac parte din colectia personala a lui May si ilustreaza viata dintr-un sat englezesc de pe la 1850, iar cartea se vinde impreuna cu un soi de ochelari 3D. Alaturi de poze, in carte exista comentarii aprofundate scrise de May si de cercetatoarea cu care a colaborat, Elena Vidal, precum si textele poeziilor scrise de fotograful T. R. Williams pentru fiecare poza. Cartea pare frumoasa; aici sunt informatiile oferite de editura, iar aici e prezentarea facuta in Guardian.

* Like swords, but awsomer: desenul si comentariul.

* Pentru fanii lui Asterix: Uderzo spune, aici, cateva cuvinte despre fiecare album din serie.

Mitologii mai vechi si mai noi

Am gasit intr-o librarie, saptamana trecuta, cartea aceasta (aparuta de curand la editura Art)

Cartea e un soi de omagiu adus lui Roland Barthes, care publicase in 1957 Mythologies, o colectie de 53 de texte care exploreaza “mitologiile societatii de consum”: wrestling, detergenti, Greta Garbo, vacantele scriitorilor, Charlot, vedetele devenite people si casatoriile lor, retele culinare “ornamentale” si asa mai departe.

Dat fiind faptul ca nu citisem Mythologies, am imprumutat de la biblioteca cea mai apropiata editia Points din ‘70 si am studiat-o. Apoi am trecut, plina de speranta, la Noile mitologii. In aceasta din urma sunt 57 de texte semnate de 57 de scriitori, ziaristi si eseisti francezi – cu multi dintre ei facusem deja cunostinta. Cateva nume si texte notabile:

Pierre Assouline, Michel Houellebecq
Jacques Attali – Cele 35 de ore
Frédéric Beigbeder – GPS
Patrick Besson – Ziarele gratuite
Bessora – Companiile low-cost
Pascal Bruckner – Noua Eva
Boris Cyrulnik – Plasturele antifumat
Charles Dantzig – Serialele
Angie David – iPod
Christine Fiszcher – Noii indragostiti
Sophie Fontanel – Botox
Francois Forrestier – Comertul echitabil
Alix Girod de l’Ain (din redactia revistei Elle; veti afla mai jos de ce mi s-a parut funny chestia asta) – Capsula Nespresso
Marc Lambron – Kate Moss
Gilles Lipovetsky – Goana dupa autenticitate
Alain Mabanckou – Wifi
Jacques-Alain Miller – Google
Catherine Millet – Caruciorul supradimensionat
Bernard Pivot – Fotbalul, sportul-rege
Serge Raffy – Bobo
Patrick Rambaud – Blog
Philippe Raynaud – Taiorul lui Segolène
Jacqueline Rémy – Geanta XXL
Philippe Sollers – Euro
Georges Vigarello – Pentru ca merit
Paul Virilio – Delocalizarea
Frédéric Vitoux – Cu bicicleta in oras

O prima remarca pe care o pot face dupa lectura celor doua carti: in prefata Noilor mitologii eram avertizata asupra faptului ca Barthes (desi e un scump si un drag) e acum datat si ca textele lui te indeamna mai degraba la o “pasnica nostalgie”, fiind “o uimitoare adunatura de vechituri”, de amintiri si suveniruri. Poate pentru ca a fost vorba de o prima lectura a Mitologiilor, mie cartea mi s-a parut, dimpotriva, foarte proaspata: Barthes demonteaza, cu metoda, o serie de “mituri” pe care eu le vad si in lumea contemporana. Un exemplu: in textul Romans et enfants Barthes remarca faptul ca in revista Elle (adevarat incubator de mituri, dupa parerea lui), autoarele de romane sunt mereu prezentate asa: Nume, numar de romane publicate, numar de copii. Verdictul lui: Elle le transmite femeilor mesajul ca acum ele pot face ce-si doresc, pot sa devina scriitoare (sau medici, profesori, piloti de avion) daca-si doresc acest lucru. Dar, femei si barbati deopotriva, oamenii trebuie sa-si aminteasca de functia de baza a doamnelor: aceea de a naste copii. Din acest exemplu reiese si definita pe care-o da Barhtes mitului: acel mesaj ascuns care calatoreste clandestin intre cuvintele spuse cu voce tare si care (cel mai adesea) are sarcina de-a convinge oamenii de binefacerile capitalismului burghez.

In toate textele din Mythologies Barthes foloseste o anumita metoda: prezentarea unui obiect de analizat (fotografie, articol din presa vremii, automobil, reclama, actrita, critic literar) si gasirea mesajelor ascunse transmise de obiectul respectiv. Noilor mitologii le lipseste, cel mai adesea, aceasta metoda: majoritatea autorilor scriu mini-eseuri despre cate-un obiect, dar putini trec de suprafata acestuia. Textele volumului sunt mai degraba sociologice decat semiologice; aflam de exemplu ca oamenii care stau la coada dupa capsulele Nespresso sunt cu doua fete, chestie fara indoiala interesanta, dar din care lipseste mitul. In plus, majoritatea autorilor nu se indeparteaza de bunul-simt comun, am recitit o gramada de idei care circula de multa vreme.

Ideologia nu lipseste din nicuna dintre carti: Barthes e un critic feroce al burgheziei, pe care o face arsice folosind o serie de argumente marxiste. Autorii Noilor ideologii sunt ceva mai discreti: unii nu-si pot reprima pornirile elitiste, cativa pe cele de stanga. Ei au deci pozitii mai nuantate, fapt imbucurator pentru cei care nu pot digera ideile socialiste.

Pentru a concluziona cele scrise mai sus: lectura lui Barthes mi se pare utila pentru oricine e interesat de decriptarea fondului de informatii ascunse care circula nestanjenite printre noi. Unele texte sunt intr-adevar prea vechi pentru a-i mai fascina pe cei fara vreun interes deosebit pentru istoria obiectelor/personajelor/obiceiurilor din cultura populara, iar parti-pris-ul lui Barthes poate sa ii socheze pe cei neobisnuiti cu lupta ideologica. Noile mitologii regrupeaza texte inegale ca valoare, multe dintre ele putand fi cu usurinta incadrate in genul darii cu parerea. Este totusi un compendiu ilustrativ pentru ideile care circula in acest moment in spatiul cultural francez; in plus, cateva eseuri sunt chiar bune.

Si o nota privind editia romaneasca a Noilor mitologii (onorabila in rest): la sfarsitul fiecarui eseu ni se indica ultima lucrare publicata de autorul textului respectiv. Ar fi fost frumos ca aceste notite sa fie actualizate, dat fiind faptul ca editia frantuzeasca a aparut in 2007, si de-atunci multi dintre autori au mai publicat cate ceva.

Brèves

* Nemira are iarasi carti de dat – 90 in total. Detaliile privind prima etapa a concursului (deschisa doar elevilor si studentilor) sunt aici: HungerFEST sau 90 de carti gratis.

* La francezi s-au anuntat castigatorii premiilor literare Femina si Médicis:

Femina: Gwenaëlle Aubry, Personne, Mercure de France, 2009

Médicis: Dany Laferrière, L’énigme du retour, Grasset, 2009.

Médicis étranger: Dave Eggers, Le grand quoi, Gallimard, 2009.

O asemanare intre cartile lui Gwenaëlle Aubry si Dany Laferrière: amandoua sunt omagii aduse taticilor autorilor respectivi.

* A aparut numarul pe noiembrie din Nautilus.

* Din Guardian: un interviu cu Kim Stanley Robinson, science fiction’s realist si un articol despre o campanie de marketing desteapta (lansarea noii carti a lui Stephen King, Under the Dome).

* O stire de saptamana trecuta: revista Publishers Weekly a anuntat alegerile sale pentru topul celor mai bune carti din 2009. Interesant este faptul ca in lista sunt doar carti scrise de barbati. Cateva organizatii feministe au remarcat faptul ca in 2009 au aparut multe carti bune scrise de femei, care ar fi meritat sa apara in top (The Year of the Flood de Margaret Atwood fiind adesea citata in acest context).

Jocurile Foamei

Autor: Suzanne Collins
Titlu: Jocurile Foamei
Editura: Nemira, Nemira Junior, Bucuresti, 2009; 512 pagini; 29.90 RON
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Titlul original: The Hunger Games (2008)
Nota data de mine: *** si-un pic (din 5)

Jocurile Foamei e considerata una dintre cele mai bune carti SF pentru young readers din ultimii ani; a fost tradusa in 26 de limbi si e in curs de ecranizare. Cartea e primul volum dintr-o trilogie – a doua carte, Catching Fire, a aparut in 2009, iar a treia va aparea in 2010.

Actiunea are loc intr-o America post-apocaliptica care-si revine dupa o serie de dezastre infricosatoare; devenita Panem si organizata in districte, tara e condusa de Capitoliu, o regiune bogata care-a supus (prin forta armelor) celelalte regiuni. Capitoliul dispune de o multime de politisti, are monopolul tehnologiilor avansate si mentine celalte districte in servitute, saracie si asuprire. Simbolul acestei puteri absolute e evenimentul sportiv anual numit Jocurile Foamei – un soi de lupte de gladiatori in care se intrec cate doi copii (un baiat si o fata, alesi prin tragere la sorti) din fiecare district asuprit. Sunt 24 in total, iar Jocurile se termina cand au murit 23 dintre ei. Al 24-lea castiga o viata lipsita de griji.

Eroina cartii, Katniss Everdeen, are 16 ani si locuieste intr-unul dintre districtele lovite de-o foamete permanenta. Alaturi de-un tanar fiu de brutar, ea va reprezenta districtul ei la Jocurile Foamei din anul in care au loc intamplarile din carte. Povestea seamana cu emisiunile televizate gen Survivor: copiilor li se creaza o imagine (cizelata pana la cliseu) si apoi sunt lasati liberi intr-o arena imensa si cu geografie variata (paduri, lacuri, o zona de stepa), fara bagaje si cu misiunea de-ai elimina din joc pe toti ceilalti. Fiecare se descurca cum poate – isi gasesc sau isi fabrica arme si adaposturi, vaneaza sau fura hrana. Cei care reusesc sa castige dragostea publicului (pentru ca intregul Joc e televizat!) primesc uneori cadouri – medicamente, un castron de supa sau o arma mai buna.

Ce mi-a placut la Jocurile Foamei: povestea e captivanta, te tine in priza; cadrul SF e destul de bine lucrat – mi s-a parut o lume credibila si cu o poveste interesanta; exista personaje de care te poti apropia – sunt descrise succint si coerent, au personalitate; Katniss e o eroina destul de simpatica, no-nonsense, descurcareata, buna la suflet.

Ce mi-a placut mai putin: autoarea recurge prea des la coincidente – de fiecare data cand Katniss are nevoie de ceva acel ceva apare; pentru ca eroina principala sa ramana pe placul cititorilor sai, toti “gladiatorii” draguti sunt ucisi de altii, nu de Katniss; sfarsitul povestii e destul de usor de ghicit de la inceput; eroina nu se confrunta cu dileme prea mari – singura demna sa fie amintita e una sentimentala (de cine sa se indragosteasca – de un prieten din copilarie aflat departe sau de un baiat care-o iubeste acum si aici?).

Dupa parerea mea cei de la Nemira au facut bine ca au publicat acest roman in colectia “Nemira Junior” – constructia Jocurilor Foamei e relativ nesofisticata. Daca e sa critic aceasta carte din punctul de vedere al cititorului de literatura pentru copii as spune ca lipsa dilemelor morale ii scade din punctaj. Mi s-a parut mai slaba decat seria Harry Potter (in care prejudecatile micilor vrajitori sunt daramate cu o regularitate admirabila).

Cred totusi ca Jocurile Foamei merita laudele care i-au fost aduse din cel putin trei puncte de vedere:

- E palpitanta, e greu sa te opresti din citit, efortul de world building merita lectura.

- Suzanne Collins si-a propus sa arate cat de penibile si de nocive sunt emisiunile reality TV – un mesaj meritoriu. Am, totusi, o mica strangere de inima in legatura cu modul in care cititorii tineri vor percepe acest mesaj – nu stiu daca urmarirea actiunii (pasionante) a cartii va fi neaparat urmata de o reflectie asupra celor citite si de o decodare a motivelor pentru care Jocurile Foamei sunt pasionante (incluzand aici doza inevitabila de drama tip reality TV).

- Cred ca cel mai puternic mesaj al cartii e cel legat de puterea unui stat totalitar: la inceput ideea Jocurilor Foamei pare incredibila (si cititorul are impresia ca i se cere sa creada un lucru absurd – anume ca nimeni nu se va revolta impotriva practicii barbare de-a inchide niste copii intr-o arena si de a le filma moartea). Partea nasoala e ca intr-un regim totalitar astfel de lucruri se pot intampla, revolta poate fi imposibila si adultii isi pot privi copii murind din voia statului. Iar acesta e un adevar pe care (din pacate) fiecare generatie trebuie sa il invete cumva.

Bonus: recenzia Jocurilor Foamei scrisa de Stephen King pentru Entertainment Weekly.