Autor: Kader Abdolah
Titlu: La portile moscheii
Editura: Univers, colectiile Cotidianul. Literatura, Bucuresti, 2008; 304 pagini; 5.9 RON
Titlul original: Het huis van de moskee (2006)
Nota data de mine: * * * * (din 5)
Am strans cu indarjire cartile din colectia Cotidianul si din cand din cand chiar citesc cate una. La portile moscheii e scrisa de un scriitor iranian refugiat in Olanda din 1988 si care scrie in olandeza. Cartea spune povestea unei familii iraniene care locuieste de foarte multi ani in casa de langa o moschee, intr-un oras iranian. Pastratori ai istoriei moscheii si a celei a orasului, barbatii din aceasta familie erau respectati de toti cei din oras. In vremea in care se petrece povestea, in casa stateau trei familii: cea a lui Aga Djan, un negustor de covoare cunoscut, cea a imamului Alsaberi si cea a muezinului orb Aga Shodja.Cei trei barbati, alaturi de familiile lor, duc un trai traditional, cumpatat, sunt credinciosi si urmeaza invataturile islamului moderat si obiceiurile iraniene. Dar vremurile se schimba: oamenii ajung pe luna, Iranul are un sah sprijinit de americani, bazarele se golesc, pe masura ce produsele fabricate in serie le iau locul celor traditionale, televizorul, radioul si cinematograful devin distractii iubite de iranieni, iar traditionalistii si-ar dori ca totul sa ramana la fel.
Membrii familiei din casa de langa moschee sunt bucurosi cand conducatorii religiosi isi radicalizeaza discursul: la inceput, alungarea sahului si revenirea la valorile traditionale pare o idee buna. Abia cand ayatollahul Khomeini revine in Iran si pune bazele unui regim politic radical isi dau seama nu asta era ceea ce isi doreau. Noul regim nu are respect pentru viata sau pentru familie. Tribunalele islamice ucid oameni la intamplare, fara judecata si fara a respecta drepturile acuzatilor. Apar miscari politice noi, se pun bombe, Irakul porneste un razboi impotriva Iranului care va dura 8 ani. Familiile lui Aga Djan, Alsaberi si Aga Shodja sunt sfasiate, tinerii mor sau trebuie sa fuga, iar cei batrani isi pierd locul in comunitate si respectul concetatenilor.
La portile moscheii este o carte care povesteste istoria unor familii si, alaturi de ea, pe cea a Iranului. Tema cartii este schimbarea: schimbarile din vremea sahului distrug incet societatea traditionala, dar cele infapuite de Khomeini risca sa distruga orice urma de civilizatie. Ce am inteles eu din carte este asta: societatea traditionala nu poate supravietui inventiilor moderne, pentru ca oamenii au nevoie de ele. Dar cumintenia si traditiile se pot pastra in sufletul fiecaruia. Problema nu e daca te uiti sau nu la televizor, ci cum iti traiesti intreaga viata.
Cartea nu idealizeaza islamul moderat (desi poate asta era intentia): e o societate straina, pana la urma. Multe din valorile sale sunt inacceptabile pentru un occidental, mai ales pentru unul laic. Povestea casei de langa moschee e insa fascinanta, dincolo de toate acestea. Fiecare personaj al cartii are o poveste, trista sau vesela, si am prins drag de multe din ele. Cartea e foarte bine scrisa si bine tradusa, iar editia e ingrijita. Am ramas cu o singura indoiala: fiind o carte scrisa pentru occidentali de un scriitor care a parasit Iranul datorita convingerilor sale politice, nu stiu cat din istoria Iranului a fost lasat pe dinafara si cat a fost modificat de autor. E bine totusi ca mi-a fost starnita curiozitatea, imi plac cartile care imi dau de citit.
Si mie mi-a placut mult de tot carticica asta. Nu ma asteptam, pentru ca n-am auzit de Abdolah pana cand a aparut la Cotidianul. Insa a fost o surpriza placuta. 🙂
Intr-adevar o carte fascinanta! O usa intredeschisa spre lumea islamica si care te face sa vrei sa stii mai multe. Imaginea care a rascolit multe sentimente este cea a schimbarii hainelor de doliu ale lui Aga Djan si ale sotiei, darul facut de sateni, gestul lor prin care isi cereau iertare!
Mi-a placut mult si scena in care, din cauza muzicii date prea tare, berzele moscheii isi abandoneaza cuibul si pleaca in locuri mai pasnice.
[…] Kader Abdolah, La portile moscheii. […]
Cred cu tarie ca multi dintre voi nu ati privit aceasta carte dintr`o viziune prea stralucita….unii chiar ati dat comm aiurea….ce mi-a placut la aceasta carte au fost povestioarele despre fanatica religie musulmana si pov despre Mecca si Coran…
am adorat cartea aceasta!
ma amuza f mult cum spuneau despre televizor ca e lucrarea satanei si toti erau curiosi sa vada cum a pus Armstrong piciorul pe luna sau cum bunicile se trezeau dimineata in zori si maturau curtea si faceau asta de 20 de ani fara sa le vada nimeni pt ca asa credeau ele ca vor ajunge sa faca pelerinajul la Mecca…
amuzanta carte si dureroasa in acelasi timp,mai ales daca ai cunoscut pe cineva chiar de acolo din Iran care a trait ororile razboiului cu Irak si apoi venirea regimului islamist dupa ce Teheranul incepuse sa fie un model pt tarile islamice,in emanciparea femeilor…
OF!!