* Conform unui studiu recent, francezii citesc carti cam 38 de minute pe zi. Cititul cartilor e pe locul sase in preferintele francezilor pentru produse de entertainment, dupa uitatul la televizor (3 ore pe zi), navigarea pe Internet (2 ore si un sfert pe zi), ascultatul de radio sau muzica (cam o ora pe zi pentru fiecare) si intalnirile cu familia sau prietenii (59 de minute pe zi). 88% la suta din francezi au cumparat cel putin o carte in ultimul an, 39% din familiile franceze au o biblioteca cu cel putin 100 de carti (media e de 156 de carti per familie). Eu n-am radio, n-am televizor, deci castig cateva ore bune pe zi pentru citit si pentru familie/prieteni.
* Am gasit in sfarsit ultimul numar din Lire. Cuprinde clasamentul celor mai bune 20 de carti publicate in Franta in 2008. Castigatorii:
– literatura franceza: Yasmina Khadra, Ce que le jour doit à la nuit, Julliard.
– literatura straina: Cormac McCarthy, La route (The Road), L’Olivier.
– cartea preferata a redactiei Lire: Claudie Gallay, Les déferlantes, Editions du Rouergue.
– literatura franceza – mentiuni onorabile: Annie Ernaux, Les années, Gallimard; Michel Quint, Une ombre, sans doute, Joselle Losfeld; Régis Jauffret, Lacrimosa, Gallimard.
– literatura straina – mentiuni onorabile: Christoph Ransmayr, La montagne volante (Der fliegende Berg) , Albin Michel; Ian McEwan, Sur la plage de Chesil (On Chesil Beach), Gallimard; Salman Rushie, L’enchanteresse de Florence (The Enchantress of Florence), Plon.
– literatura umoristica: David Lodge, La vie en sourdine (Deaf Sentence), Rivages. Admir aici diplomatia celor de la Lire 🙂
Mai sunt si alte categorii (istorie, eseu, filosofie), dar n-o sa le mai scriu. In afara de cartea lui Ian McEwan nu am vazut niciuna din cartile astea in romana. Stiu ca cei de la Polirom o au in pregatire pe cea de Lodge, sper ca le va baga in seama cineva si pe celelalte. De obicei alegerile celor de la Lire sunt excelente.
* Dreaming Jewel scrie frumos despre o carte pe care vreau sa o citesc si eu: The Dancers At The End Of Time . Eu nu am gasit-o inca decat pe multi-multi bani, dar e pe lista de carti pe care le caut.
* Am gasit in schimb o librarie online faina: http://www.libriartis.ro/. Carti in romana si diverse limbi straine (multe carti unguresti), aduc si carti de pe-afara la preturi pasnice (mai putin la The Dancers At The End Of Time, bineinteles). Si am mai gasit si o librarie online nou-nouta, http://www.owline.ro/, care se lauda ca poate livra carti in 24 de ore. Deocamdata au putine carti, dar par sa aiba planuri mari.
Mda, e cam scumpă, pentru că vine din UK iar lira, a naibii, se uită tare de sus la leul nostru. Costă 8 lire şi ceva dar are şi 600 de pagini, adică nu e o broşurică. Nu ştiu cu cât ai văzut-o tu, pe site-ul librăriei Nautilus, de unde cumpăr eu de obicei, figurează cu 48 de RON (deşi probabil se actualizează cu cursul, nush…).
Uite şi o leapşa: ai citit vreo carte care să aibă un asemenea impact asupra ta încât să îţi dea peste cap percepţia asupra realităţii? Nu să îţi schimbe ideile, nu să îţi revoluţioneze gândirea, ci să te facă, pentru un moment, să nu mai ştii pe ce lume eşti, la propriu?
Cam asa era si unde am gasit-o eu, peste 45 de RON. Mi se pare mult si pentru ca nu toti din familia mea citesc in engleza, si ar insemna ca daca se traduce la un moment dat si in romana mai trebuie sa o iau o data (ai mei sunt mari fani de sci-fi/fantasy). Dar multumesc ca mi-ai zis de libraria Nautilus, pe-asta nu o stiam!
Mersi de leapsa, trebuie sa ma gandesc un pic. Am vazut ca nu ai scris la cea cu cartea cea mai pretioasa, daca o vrei ti-o trimit pe aceasta cale 🙂
Nu am scris pentru că nu am o carte, una singură, care să fie preţioasă. Nu am amintiri speciale legate de cărţi pentru că de ani de zile le cumpăr singură – nu îndrăzneşte nimeni să îmi dea cadou o carte pentru că există riscul considerabil să o am deja – nu iau autografe pentru că am ideea tâmpită că un autograf e important numai în măsura în care autorul îl scrie special pentru tine, adică ştiind cine eşti şi dorind ca tu să ai un autograf de la el, cât despre cărţi preferate, dacă ar fi să plec pe o insulă pustie, aş pleca naibii cu toată biblioteca, n-aş fi în stare să aleg numai două sau trei. De aia m-am fofilat…
Am inteles 🙂 Nici eu nu iau autografe, pe acelasi considerent. Am totusi in casa unul de la Brian May, nu-i luat de mine dar sunt mandra de el. Cat despre insula pustie – cand am plecat de-acasa pentru mai multe luni mi-am dus toata biblioteca cu mine, si am fost intr-un oras in care erau muuuulte librarii. Caram carti ca apucata de colo-colo, cu trenul. Deci te inteleg.