Our Friends From Frolix 8

Autor: Philip K. Dick
Titlu: Our Friends From Frolix 8
Editura: HarperVoyager, London, 1997; 216 pagini; 7.99 GBP
Nota data de mine: * * (din 5)
Cat e de potrivita pentru vacanta: * * * (din 5): scrisa compact, usoara, poti alunga furnicile si alte daunatoare si nu-ti pare rau ca intrerupi lectura, cat de cat interesanta, jumatate din creier se poate odihni cat cealalta proceseaza.

Un Philip K. Dick micut si destul de dezamagitor. Prima editie a cartii a aparut in 1970 si nu a castigat nici un premiu SF. Premisa e interesanta: intr-un viitor nu foarte indepartat – secolul 22 – omenirea a inceput sa evolueze. Au aparut doua subspecii noi: New Men, oameni cu creierul supra-dezvoltat si IQ imens si Unusuals – oameni care dispun de tot felul de talente neobisnuite (telepatie, telekinezie, precogntie). Omenii de tip vechi nu mai au acces la actul guvernarii; infuriat, un individ fuge cu o nava spatiala, in cautarea unei rase extraterestre care sa-i ajute pe oamenii vechi sa isi reintre in drepturi. Se intoarce dupa cateva zeci de ani, cu un extraterestru care risca sa ii manance pe toti.

Din pacate tocmai am rezumat singurele chestii care mi s-au parut interesante. In rest avem cateva personaje sablon, cateva intamplari cliseistice si un final dezamagitor prin arbitrarul cruzimii si prin lasarea in aer a aproximativ tuturor firelor narative. Dick a ales situatii si personaje tipice pentru distopii (cetateanul obisnuit care descopera treptat ca lumea in care traieste e mai putin buna decat credea el; trecerea in afara legii a cetateanului; intalnirea cu o femeie cu care va impartasi revolta si aventurile). Dar de la Noi si 1984 incoace am mai citit nshpe distopii croite pe acelasi sablon – devine deja monoton.

Impresia pe care mi-a dat-o cartea a fost de SF pentru copii – idei putine si explicate raspicat, rai-rai si buni-buni, simplitate a intrigilor; intr-un fel e bine ca sfarsitul cartii e ciudat – putea sa fie si mai rau, cu reuniri inlacrimate si monumente ridicate in onoarea eroilor zilei. A fost cea mai slaba carte de Dick pe care am citit-o pana acum – nu o recomand deci decat pasionatilor.