Autor: Neil Gaiman
Titlu: Nicaieri
Editura: Tritonic, colectia Lit, Bucuresti, 2007; 320 pagini; 28 RON
Titlul orignal: Neverwhere (1996)
Nota data de mine: * * * (din 5)
Mi-am cumparat cateva carti de Neil Gaiman dupa ce am terminat de citit Good Omens. Am sa sa le citesc in ordine, urmeaza American Gods. Despre Neil Gaiman sunt multe de spus: scriitor de science-fiction si fantasy, autor de benzi desenate, cineast, a primit multe premii (trei Hugo, doua Nebula, unul World Fantasy, noua Locus…) si vinde multe carti (cam 1,2 milioane pe an).
Richard Mayhew, eroul din Neverwhere, decide sa se mute cu serviciul la Londra, unde duce o viata obisnuita de barbat sub papuc (logodnica sa, Jessica, e o fata foarte hotarata). Intr-o seara, cei doi dau peste o tanara ranita, aparent o cersetoare. Richard decide sa o ajute si duce acasa la el. Urmarea imediata e ca Jessica rupe logodna (cei doi se indreptau spre o cina cu seful ei). Tanara salvata de Richard, Door, este o fata din Londra de Dedesubt, un teritoriu invizibil pentru oamenii obisnuiti, populat de cei care au cazut prin crapaturile realitatii si au devenit, si ei, aproape invizibili. Datorita ajutorului pe care i-l da lui Door, Richard devine si el cetatean al Londrei de Dedesubt (spre imensa sa tristete). Nimeni nu il mai vede, bancomatul nu ii accepta cardul, firma de la care inchiriase locuinta ii evacueaza lucrurile, la birou au fost sterse toate urmele existentei sale.
Richard decide sa o caute pe Door si patrunde astfel in Londra de Dedesubt, populata de triburi bizare (vorbitori cu sobolanii, curti regale ale metroului, calugari ai intunericului, ingeri si vorbitori cu pasarile). Door incerca sa gaseasca informatii despre motivele pentru care fusese ucisa familia ei. Ii are ca tovarasi, alaturi de Richard, pe Hunter, o razboinica care accepta sa ii fie paznica, si pe Marchizul de Carabas. Impreuna, ei trebuie sa il gasesca pe ingerul Islington si sa ii aduca acestuia o cheie, pazindu-se, in acelasi timp, de doi criminali, Croup si Vandemar, platiti de cineva sa o ucida pe Door.
Londra de Dedesubt e o lume brutala, in care forta fizica si diversele abilitati supranaturale le asigura locuitorilor supravietuirea. Lui Richard i se da o speranta de viata de maxim doua minute, dar cu ajutorul tovarasilor sai si a unor abilitati de care nu avea habar el ramane in viata si reuseste chiar sa o ajute pe Door in misiunea ei.
Cartea mi-a amintit, mai mult decat de un film (desi reia ideile dintr-un serial TV facut dupa scenariul lui Gaiman), de un joc pe calculator, Diablo (1 si 2). M-am jucat Diablo foarte mult, iar Neverwhere mi se pare ca seamana, cel mai mult, cu un quest de pe-acolo: eroul porneste cam de la 0, isi dezvolta abilitati, isi gaseste tovarasi de drum, cauta artefacte si omoara monstri din ce in ce mai mari si mai rai. Mediul prin care se plimba eroul e vazut de sus, autorul nu se complica cu detaliile, desi ar fi fost interesante (ce-i cu toti cei din Londra paralela? cum traiesc? cu ce se ocupa?). Personajele sunt unidimensionale (Hunter iti da aura de defense, mai trebuie sa stii altceva despre ea?).
Ce mi-a displacut cel mai mult la carte este faptul ca e foarte predictibila. In afara de cateva amanunte (relatia dintre personaje si locuri din Londra de Dedesubt cu locuri din Londra de Deasupra, de exemplu), nu m-a surprins nimic din carte – nici aventurile prin subteran ale lui Richard, nici evolutia lui, nici macar cine era de fapt capul tuturor relelor.
Imaginatia lui Gaiman e cam sucita si m-am bucurat ca citesc o carte si nu o banda desenata, unele imagini de prin carte sunt sinistre. Nu e, in nici un caz, potrivita pentru tineri, in ciuda faptului ca a fost comparata cu Alice in Tara Minunilor si cu Ghidul autostopistului galactic. In rest, cateva idei inteligente, cartea se te prinde si se citeste foarte repede, dar nu e in nici un caz memorabila.
Alte pareri:
Blog de carti 