Autor: Şerban Anghene
Titlu: Viaţa unui şef de departament povestită de fiul său, Supermen
Editura: Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009; 272 pagini; 27.95 RON
Nota data de mine: 8 (opt) (din 10)
Cartea aceasta a primit in 2008 Premiul pentru Proza la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Este scrisa de un absolvent de jurnalistica care avea 21 ani atunci cand a predat spre publicare romanul si este al doilea roman al autorului.
Dupa cum titlul o indica, viata unui sef de departament este cea din centrul cartii. Ea e povestita de un fiu iubitor si care totusi isi considera tatal un ratat pana cand se vede si el intrat in lumea cea mare si rea. Pentru Supermen-ul din carte, tatal sau a fost la inceput un supererou (asa cum sunt toti tatii): omul care putea sa faca totul, care stia totul si care-i putea bate pe toti tatii colegilor de la gradinita. Si intreaga carte analizeaza motivele decaderii de la acest statut si incercarile fiului de-a le anula sau macar intelege. Si cele care pana la urma ii repun pe tati pe jiltul care le e harazit.
Cartea lui Şerban Anghene mi-a placut, in primul rand, pentru ca autorul a izbutit sa redea foarte bine genul acela de amintiri despre vremuri pe care nu le-ai trait pe care ti se imprima povestile parintilor despre viata lor de dinainte ca tu sa ai amintiri. Sunt franturi de viata adunate de mintea de copil si puse cap la cap intr-un mod coerent pentru cineva care nu cunoaste toata povestea, completate de fantasmele copilului in cauza si care pot sa se uneasca in naratiuni ireale si frumoase. De-aici apar Supermen, Capitanul Planeta, Omul Liliac si inamicii lor, cunoscuti de copil din desene animate si invitati sa participe la desenarea portretului unui tata crescut sub comunism.
Viaţa unui şef de departament… mi-a mai placut pentru ca ea vorbeste despre tati si despre copiii lor, despre framantarile intime din toate familiile, si pentru ca reuseste totusi sa te faca sa ii intelegi pe un anume tata si pe un anume fiu. Experientele lor seamana cu cele ale multor familii care-au avut onoarea sa se formeze in anii stranii si saraci ai comunismului romanesc, si totusi celula lor (baza a societatii) e unica pe lume.
Recomand cartea cititorilor care pot agreea o poveste neliniara, fantezista, care cere multa atentie si cred ca si multa imaginatie. Uneori autorul se abate cam mult de la povestile principale (si nu e prea clar de ce o face), este deci nevoie de un pic de rabdare pe alocuri. Surpriza pentru cititorii care doresc sa citeasca o carte despre comunism este, probabil, ca Viaţa unui şef de departament… povesteste mult mai multe despre tranzitia din anii ’90 si, mai ales, despre fii si despre tatii lor, despre notele de 9 (noua), despre efectele lor si despre iubirile din copilarie.
Bonus:
Blogul lui Supermen, unde puteti gasi link-uri spre recenzii si interviuri si citi fragmente neincluse in aceasta editie a romanului.
Si un cantec care-i place acestui tata de Supermen:
Blog de carti 
Acest sistem de notare ne zapaceste si ne infurie! 🙂
@smn – Nu se va mai intampla 🙂
@adinab – sa inteleg ca are legatura cu recenzia si cu cartea?
@smn – igen 🙂
Nu m-a incantat cartea asta, dar poate ca am citit-o la repezeala si fara prea mare atentie, asa cum spui tu ca ar trebui. Neliniaritatea ei m-a pierdut. Poate daca o recitesc o voi intelege mai bine.
Pe de alta parte, fara nicio legatura cu postul asta, ai putea sa-mi spui cum faci de pui poza cartii la „acum citesc” pe interfata principala a blogului? Folosesc aceeasi tema, dar nu-i dau de cap…
@Costi – Si pe mine m-a pierdut pe alocuri, am fost nevoita sa reiau unele capitole. S-ar putea sa fie atat de incurcata pentru ca editura a taiat cica serios din text inainte de publicare si unele legaturi s-au pierdut astfel.
Despre „Acum citesc”: mergi la Aspect -> Widget-uri; alegi din casutele de acolo cea pe care scrie „Text”, o drag-ui cu mouse-ul pana la „Bara laterala 1” si o plasezi acolo (la tine poti sa o pui, de exemplu, intre „Posturi recente” si „Arhive”). Apoi faci click pe „Text”, ii poti da un nume si poti inseara in casuta cod HTML. Si apesti pe „Salveaza” cand ai terminat cu el.
Multumesc, dar tot nu reusesc. Scriu „acum citesc” in casuta mica de sus, apoi in cea de jos dau „paste” sau „lipeste” la coperta cartii. Nu-mi apare nimic.
@Costi – Ai incercat sa scrii codul HTML pt inserarea unei imagini?
Eu pe asta il folosesc:
(a href=”http://www.millenniumpress.ro/” rel=”nofollow”)(img src=”http://www.millenniumpress.ro/index_files/image030.jpg” alt=”SRSFF” /)(/a)
Inlocuieste parantezele rotunde cu paranteze unghiulare.
😦 nu reusesc si o las balta. Scuze pt insistenta!
@Costi – Of… La mine merge asa…
Cum adică „editura a tăiat serios din text”?! Nu autorul ar trebui să taie din text, la recomandarea editurii? Nu prea le am cu dedesubturile lumii literare şi nu ştiu care sunt cutumele dar mi se pare că ăla care a scris un roman e cel mai potrivit să facă modificări pe el, că măcar o să aibă grijă ca totul să se lege.
@dj – Asa am citit pe ici-colo.
Păi eu nu zic că nu e aşa, ci mă îngrozesc de ideea că editura ar putea să taie din text fără colaborarea autorului.
@dj – probabil i-a zis ceva de genul „o publicam cu taieturile astea, ok? ok…” 🙂