Autor: David Lodge
Titlu: Mort de surd
Editura: Polirom, seria de autor „David Lodge”, Iasi, 2009; 344 pagini; 26.95 RON
Titlul original: Deaf Sentence (2008)
Nota data de mine: * * * si jumatate (din 5)
Am asteptat cu nerabdare aparitia in romana a lui Deaf Sentence – mai ales dupa ce am citit in septembrie anul trecut un fragment din carte in Lire si dupa ce am aflat ca aceeasi revista a desemnat-o „cea mai buna carte umoristica a anului 2008”.
Mort de surd e un roman foarte personal – personajul principal e un profesor universitar pensionat din cauza surzeniei (la fel ca Lodge), iar alte personaje sunt scrise dupa chipul si asemanarea unor oameni apropiati lui Lodge. Desmond Bates, eroul cartii, e un tanar pensionar de vreo 60 de ani. Problemele de auz si lipsa de preocupari il fac insa sa se poarte adesea ca un om mult mai batran, inclinat spre digresiuni si deloc rabdator cu cei din jur. In timp ce nevasta lui se bucura de a o a doua tinerete, Desmond face cumparaturile si merge la biblioteca mai degraba ca sa iasa un pic din casa.
La o petrecere o intalneste pe o tanara doctoranda, Alex, careia ii promite fara sa fie constient de acest lucru ca o va ajuta sa-si scrie teza. De-aici decurg cateva incurcaturi (Alex e mincinoasa, pornita sa il seduca, insolvabila), dar Desmond nu e nicicand in vreun pericol major. El mai trebuie sa aiba grija de tatal sau, un fost instrumentist din ce in ce mai ramolit, si sa depuna eforturi tot mai serioase pentru a se intelege bine cu nevasta – pare sa fie greu sa suporti faptul ca sotul tau imbatraneste mult mai repede decat tine.
Mort de surd alterneaza istorisirea la persoana a treia si jurnalul intim si intra in teme multiple si profunde – batranetea, moartea, sanatatea, casnicia, integritatea si tentatia. E mai putin amuzanta decat alte carti despre universitari de-ale lui Lodge si uneori iti vine tare greu sa razi de Desmond, desi asta e intentia autorului. Cea mai ciudata chestie la carte a fost impresia de batranete: nu stiu daca e intentionata sau nu, dar senzatia, cand o citesti, e ca iti e povestita de un batranel surd si cu vreme. Digresiunile sunt nenumarate, iar umorul e mai ales genul acela pe care-l savurezi daca te stii de-o viata cu interlocutorul.
Mort de surd e o carte a declinului incipient: Desmond se distanteaza de cercetarile lui, vede din ce in ce mai mult in ele un joc bun pentru cei mai tineri si ramane atras doar de literatura. Traieste intr-un alt ritm, preocuparile lui se schimba, isi pierde tatal si devine bunic – si incet e nevoit sa faca bilantul. O calatorie la Auschwitz il invata ca orice probleme ar avea nu prea are de ce sa se planga, iar un accident care il lasa pentru o vreme complet surd il convinge ca trebuie intr-adevar sa o ia mai usurel.
Cred ca Mort de surd e o carte scrisa mai ales pentru cititorii fideli – cred ca cei carora nu le-au placut primele carti ale lui Lodge nu le va placea nici asta. Sper ca Lodge va mai scrie romane, intrebarea cu care am ramas eu dupa aceasta carte e daca a surprins intr-adevar extrem de bine tipicurile profesorilor batrani sau daca le-a cazut doar victima.
Cateva recenzii:
Blog de carti 